vineri, 5 mai 2017

TABAN E VINOVAT. PENTRU LEZMAJESTATE!

Marţi, e 9 mai. Ziua Victoriei, în ţările ex-URSS, Ziua Europei în ţările UE. Luni este 8 mai, Ziua Partidului Comunist Român (1921), iar miercuri va fi 10 mai, Ziua Regelui. Dar, marţi, 9 mai, este şi zi de proces! Între pîrîtul Sergiu Taban, jurnalist la Reper24.ro, şi Laura Sgaverdea, manager la Radio România Reşiţa, în celebrul Dosar 1984. Dar, asta ştiţi, deja! Instanţa reşiţeană este chemată să judece modul în care Reper24.ro, cotidian on-line din Caraş-Severin, PROPRIETATE PRIVATĂ a pîrîtului Taban, a adus atingere imaginii Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Regional Radio Reşiţa, prin publicarea" unui articol "la adresa managerului", drept pentru care Studioul, PROPRIETATE PUBLICĂ, cere 20.000 de euro "reprezentînd prejudiciu pentru atingerea adusă imaginii reclamantei".

Vă reamintesc că jurnalistul Sergiu Taban, de la REPER24.RO este acuzat de managera instituţiei publice RADIO ROMÂNIA REŞIŢA, că prin publicarea în data de 19.04.2016 a unui articol care conţine afirmaţii denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare şi mincinoase la adresa sa, i-a fost încălcat dreptul la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine. Articolul cu pricina era preluat din presa centrală şi ridica un semn de întrebare pentru jurnalistul de presă locală menit să informeze publicul din Caraş-Severin, care poate nu a citit presa centrală, despre persoanele care au acces la banul public provenit din taxe şi impozite! Cum reţeta brevetată funcţionează din plin la nivel de Românica, suspiciunea este mai mult decît întemeiată! Ba, mai mult, articolul făcea referire şi la fostul PDG al SRR, Ovidiu Miculescu, descoperit de instituţiile abilitate de oareşce dubioşenii cu bani publici. Mulţi! Foarte mulţi!

Nimic despre RADIO! Nimic despre INSTITUŢIA PUBLICĂ! Nimic despre conţinutul editorial al site-ului RADIO ROMÂNIA REŞIŢA, platformă ce aparţine Societăţii Române de Radiodifuziune! Nimic despre titluri şi conţinut, care - între noi fie vorba, a derapat constant editorial! -. Nimic despre, de exemplu: "Eu sunt Radio România!", din 03/03/2016, în care se scrie: "un parlamentar român, ales de noi să reprezinte interesele naţiunii şi ale poporului român, a stat el aşa, fără altă ocupaţie şi brusc, spontan, şi dintr-o dată s-a hotărât „Schimbăm legea de funcţionare a Televiziunii Române”. ... În tot acest ping-pong politico-tehnocrat, senatorul Georgică Severin s-a trezit că cel mai bine e să modifice legea de funcţionare a societăţii, Legea 41 din 1994. Atâta doar că, în tot ceea ce a cuprins domnia sa în acest proiect de modificare a legii, nu se spune un cuvânt, sau o virgulă măcar, despre cum se poate salva TVR-ul; nimic". Sau despre "‘Nea dovleac", din 30/06/2016: "Nu aş fi ştiut niciodată că avem un ministru la Comunicaţii. Nu aş fi ştiut şi pace bună. De unde să visez că printre tehnocraţii lui peşte avem şi un asemenea specimen, pe numele său real Bostan. Marius Bostan. ...Nu ştie,că de-aia e ….Bostan". Nimic despre "Păpătorii de... " (rahat), titlu modificat după semnalele din comentarii, din 25/03/2016: "De câteva zile a început o campanie de denigrare a radioului public reşiţean, prin atacuri la colegii de breaslă şi la şeful instituţiei. Campania se integrează perfect în ampla campanie de politizare a Societăţii Române de Radiodifuziune. Mă întreb doar dacă toate acestea sunt dirijate sau este pur şi simplu o coincidenţă."... "Oamenii care varsă venin prin fiţuici obscure, sunt asemeni vulpii care, dacă nu ajunge la struguri, spune că sunt acri. Nu ştiu cât de acri sunt, pentru că i-a gustat; atâta doar că a crezut încă de pe vremea când era mic şi prostuţ că el e Dumnezeul jurnaliştilor pe pământ şi totul i se cuvine. Între timp a mai crescut, dar degeaba; încă mai crede că lui i se cuvine totul, că a fi jurnalist înseamnă să cerşeşti bani în stânga şi dreapta, să scrii de bine sau de rău în funcţie de banii care ţi se oferă sau nu. Încă mai e convins că funcţiile şi posturile la Radio România Reşiţa se obţin pe bani, cadouri sau… politic. M-am săturat de toţi aceşti păpători de …, cu apă rece să nu-i apuce greaţa..."

Sau, cea mai tare, "De ce, domnule preşedinte?!", din 23.02.2016: "Scrisoare deschisă adresată preşedintelui-director general al SRR, Ovidiu Miculescu... Domnule Ovidiu Miculescu; vreau şi mai mult decât atât, trebuie să vă reproşez o serie de lucruri petrecute de când aţi preluat acest mandat. ... În primul rând, vă reproşez neimplicarea radioului public în jocurile politice. ... În al doilea rând, vă reproşez domnule Miculescu, faptul că nu aţi solicitat salariaţilor şi în primul rând celor din redacţional, să se poziţioneze de o parte ori de alta a spectrului politic, sau altfel spus să se schimbe după cum bate vântul intereselor radioului. Nu aţi făcut acest lucru şi acum, politicul ne arată pisica. Sub pretextul depolitizării şi a salvării chipurile a TVR, se vrea acapararea politicii editoriale şi trecerea ei sub comandă politică. ... Vă mai reproşez domnule preşedinte director general, faptul că sunteţi cu toate taxele la zi, că plătiţi salariile la timp, că nu aveţi datorii de niciun fel, ba mai mult, aţi reuşit să puneţi şi ceva bani albi la ciorap pentru zilele negre ce se anunţă în viitorul imediat. Sunt nemulţumit de prestaţia dumneavoastră domnule Ovidiu Miculescu, că în cei 4 ani de când sunteţi în fruntea radioului public, aţi sădit în mintea şi inimile ascultătorilor noştri încredere, speranţă, aţi clădit pentru ei un viitor coerent şi integru, departe de jocurile murdare ale politicului. Acum ce vor şti să facă aceşti oameni? Au avut încredere în noi şi în dumneavoastră, că vom merge în continuare cu fruntea sus, cu spatele drept şi cu privirea înainte, spre destinul României pe care ne-o dorim deopotrivă. Vă acuz de asemenea că nu v-aţi lăsat mânjit şi cumpărat, că aţi pus gaj prestigiul, profesionalismul şi sănătatea dumneavoastră. Şi noi am făcut la fel, iar ascultătorii noştrii s-au lăsat înşelaţi de toate acestea şi ne-au crezut. În final vă întreb, domnule preşedinte Ovidiu Miculescu: dacă un om politic, modifică prosteşte, în regim de urgenţă legea de funcţionare a SRR pentru chipurile salvarea TVR şi depolitizarea instituţiei, eu, un simplu pălmaş în slujba adevărului şi a dreptăţii, ce am să fac? Nu ştiu să pup condurul, nu ştiu să fiu slugoi, nu ştiu să laud şi să perii pentru a-mi merge mai bine. ...  Pentru asta vă cer socoteală domnule Ovidiu Miculescu în faţa milioanelor de ascultători din ţara asta, care se întreabă la fel ca şi mine: De ce, domnule preşedinte!?"

Beton, nu? Şi toate acestea nu pe blogul personal al managerei Laura Sgaverdea, ci pe site-ul OFICIAL al instituţiei! Derapaje? Taban nu scrie de ele şi nici nu DEFĂIMEAZĂ instituţia publică din care a fost dat afară de reclamantă că nu se potriveau la prieteni politici!

Taban nu scrie nimic despre goana după trafic pe net care a dus site-ul RRR la nivelul can-can-ului absolut: "Tragedie în Italia. Tânără româncă de 16 ani a ajuns sub roțile trenului după o ceartă cu iubitul, O româncă și-a vândut copilul nou născut în Italia pentru 20.000 de euro, Denisa Manelista, extrem de populară pe Google, după ce s-a anunțat că este pe moarte, Alinierea planetelor va produce pe Pământ, cutremure de magnitudine 9", cîteva luate la întîmplare, fără să pomenească de celebra, deja, şi virala ştire care a scos Radio Reşiţa din anonimatul Provinciei: bananele infestate cu HIV!!!! După ce Mîndruţă şi Guran au scris despre ea, "ştirea" a fost ştearsă de pe site!

Dar, se pare, toate aceste "lucruri" din on-line (preocuparea de bază în Proiect) au fost prevăzute şi asumate în documentul "PROIECT MANAGERIAL in vederea dobândirii funcţiei de redactor şef, al Studioului Regional Radio România Reşiţa", cu care LS a candidat în faţa comisiei de concurs, la Bucureşti. Atunci cînd, "Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a intervenit în activitatea unor comisii de cercetare disciplinară prealabilă și comisii de examen, direct sau prin interpuși, pentru a obține rezultatele dorite de dânsul. ... Una dintre ele a fost comisia de concurs pentru postul de redactor șef la Radio România Reșița, când domnul Miculescu a transmis clar dorința ca învingătoare să fie Laura Sgaverdea, în defavoarea Oanei Cenan Glăvan", după cum scrie managerul de la Radio Timişoara, Mihai Anghel, într-o PETIŢIE avînd drept obiect "faptele domnului Ovidiu Miculescu, comise în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune", adresată încă din 26 noiembrie 2015!, Senatului României, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, Comisia pentru cultură şi media; Camerei Deputaților, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă!

Taban nu a scris nimic despre orgoliile personale transferate instituţiei: "eu nu accept niciodată să fiu a doua...", sau "scrie şi tu, pe site-urile alea ale tale despre Victor Nafiru că a început să mă cam enerveze", sau "cum scăpăm de Cornelia Vlaicu că m-am săturat să aud de Vela în fiecare zi".

Deci, Taban NU A SCRIS NIMIC RĂU DE RADIO REŞIŢA. Nici măcar atunci cînd personalul tehnic a fost decimat, cînd emisiuni care dădeau specificitate acestui post de radio au dispărut din grilă, sau cînd angajaţii munceau în week-end fără să se treacă în condică!

Şi, atunci, cum se constituie RADIO REŞIŢA parte civilă în acest proces? Cum, totuşi, reclamanta cere instanţei să constate că pîrîtul "a adus atingere imaginii Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Regional Radio Reşiţa prin publicarea" unui articol "la adresa managerului", drept pentru care Studioul cere 20.000 de euro "reprezentînd prejudiciu pentru atingerea adusă imaginii reclamantei"!

Adică, RADIOUL sînt EU! Taban e vinovat pentru LEZMAJESTATE!

joi, 13 aprilie 2017

100 PENTRU BISERICĂ ŞI CREŞTINISM

Zilele acestea a văzut lumina tiparului numărul 100 al Foii Govândariului, publicaţie a Parohiei Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Reşiţa, apărută prin osîrdia Părintelui Paroh Petru Berbentea. Este o dovadă de trăinicie spirituală a unei echipe înflăcărată de păstrarea Dreptei-Credinţe într-o lume pe care analiştii o numesc a "post-adevărului". Şi dacă ar fi să aduc în discuţie, total în afară de politică şi insinuări rău-voitoare!, nevoia unui astfel de demers publicistic, aş da două exemple:

Prima. Povestea regelui spartan Leonidas şi a celor 300 de războinici care l-au însoţit la Porţile de Foc (asta înseamnă, de fapt, Termopile) a fascinat generaţii întregi de oameni, din toate colţurile lumii. E o poveste spusă neîntrerupt de mai bine de 2000 de ani, despre una dintre cele mai tragice confruntări din istoria omenirii.

Secunda. La 24 iunie 1927, Corneliu Codreanu şi cîţiva prieteni apropiaţi au fondat, la Iași, Legiunea „Arhanghelul Mihail“. Organizaţia promitea să lupte pentru „renaşterea“ României, bazîndu-se pe forţa naţiunii „subjugate“ de politicienii lacomi şi pe puterea credinţei în Dumnezeu. Codreanu a ales special ziua de 24 iunie, deoarece se prăznuia naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Codreanu a decis ca şedinţele cuiburilor să aibă loc întotdeauna sîmbăta seara, pentru ca legionarii să se roage în ajunul zilei Domnului. Şefii de cuib aveau datoria să-i îndemne pe camarazi să meargă a doua zi la biserică, pentru ca Dumnezeu să le călăuzească săptămîna care urma.

O recurgere la istorie nu face rău nimănui, niciodată! Şi o alta:

De o mie de ani, unitatea spirituală a Europei a fost sfărîmată. Cea mai mare parte a Răsăritului, precum şi Peninsula Balcanică, au păstrat credinţa ortodoxă, cu excepţia regiunilor sau mediilor sociale în care influenţa curentelor de gîndire de origine occidentală a fost preponderentă. Dimpotrivă, partea occidentală a continentului, în cea mai mare parte romano-catolică din secolul al XI-lea pînă în secolul al XVI-lea, a cunoscut noi sfăşieri spirituale în secolele al XVI-lea si al XVII-lea datorită Reformei protestante, iar începand cu secolul al XVIII-lea, ca urmare a Filosofiei Luminilor, Revoluţiei franceze şi curentelor de idei născute din ele, o parte din ce în ce mai mare a societăţii europene s-a îndepărtat de la tradiţia creştină. În decursul ultimului mileniu "polul ortodoxiei" s-a mutat doar de două ori. Prima oară a migrat de la Constantinopol spre Atena, odata cu puternica influenţă mondială a călugărilor eleni. A doua deplasare s-a produs în prima jumătate a secolului al-VI-lea, cînd "polul" s-a mutat în Rusia. În ultimele două secole, influenţa rusă s-a simtit puternic pentru întreaga comunitate Ortodoxă, iar în plan politic aceasta a căpătat dimensiuni planetare. Astăzi, această influenţă se simte în interiorul sfîşiat al Levantului, dar şi în interiorul civilizaţiei inspirată din Evanghelia lui Hristos, iar nevoia de unitate creştină se citeşte într-o cheie politică.

Cultul creştin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfînta Treime): Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întîi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise şi prin Profeţi şi apoi complet, în Noul Testament, prin însuşi Fiul Său, Domnul Iisus Hristos. Unitatea fiinţei lui Dumnezeu face ca acolo unde se găseşte una dintre ipostazele Sfintei Treimi să fie întreaga Dumnezeire. Proprietăţile Dumnezeirii sînt şi ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sînt: Tatăl care este nenăscut, naşte din veci pe Fiul şi purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl.

Biserica Ortodoxă Română este una dintre bisericile autocefale ale creştinismului ortodox. Majoritatea etnicilor români aparţin Bisericii Ortodoxe Române, dar biserica are şi credincioşi de alte naţionalităţi. Numai în România, numărul credincioşilor ortodocşi este, potrivit recensămîntului din 2011, de 16.307.004, deci 86,45% din populaţia ţării. Biserica Ortodoxă Română deţine la nivel naţional 35.000 de hectare de pădure şi 40.000 de hectare de teren arabil. Valoarea acestora este estimată la 420 milioane euro, potrivit unei investigaţii realizate în 2011 de Televiziunea Naţională. Aceasta instituţie se află în topul celor mai profitabile din ţară. Arhiepiscopiile şi Mitropoliile deţin averi uriaşe, de la clădiri, terenuri, mii de hectare de pădure pînă la trusturi de presă. Şi totuşi...

Mecanismul dezinformării puse pe picioare împotriva Bisericii Ortodoxe Române este cel clasic, dar eficient: minciuni şi jumătăţi de adevăr îmbrăcate în forme credibile (multe cifre „exacte”!) plasate unor gornişti de presă cu acoperire naţională. Apoi toată lumea citează acele cifre mincinoase, toţi ştiu că preoţii primesc salarii de 540 milioane euro, că Biserica a primit 600 milioane euro pentru Catedrala Mîntuirii Neamului etc. Momentul şi metoda sînt alese bine: este criză, toată lumea este atentă la bani – efect maxim!

“În ultimii 20 de ani peste 4.000 de biserici au fost construite în România, mulţumită sprijinului guvernamental. Statistic, asta înseamnă că la fiecare două zile a fost încheiată construcţia unei noi biserici. Între timp, în fiecare zi sînt închise cîte trei şcoli şi din ce în ce mai multe spitale.” Şcolile şi spitalele sînt, într-adevăr, instituţii foarte legate de soarta oamenilor, care sînt extrem de sensibili la aceste chestiuni. Mie unuia mi se pare, însă, o mîrşăvie să legi aceste probleme de Biserică, Biserica Ortodoxă Română chiar nu are nici o vină pentru jaful din domeniul sănătăţii!  Dacă ar fi să fim pe deplin corecți, potrivit statisticilor oficiale, sînt 20.240 de şcoli cu personalitate juridică şi arondate, și nu 4. 700 de şcoli aşa cum dezinformează propaganda anti-ortodoxie. Avem 425 de spitale. Acest număr raportat la populaţie ne dă undeva aproape de 2 spitale la 100.000 locuitori. În alte ţări (evident mai civilizate, cum altfel?!…) găsim: Olanda 1.18, Danemarca 1.09, Slovenia 1.44 etc.  În aceeaşi categorie cu România se află Italia cu 2.18, Polonia cu 2.08, Belgia cu 2.04.

La fel şi cu educaţia!

Să mai spun şi că Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Învăţământul preuniversitar), impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sînt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti.

Însă, în acest război total împotriva creştinilor ortodocşi mijloacele nu mai contează! Atacul anti-ortodoxie este deosebit de puternic şi este desfăşurat în mod profesionist. Biserica strămoșească este atacată pentru că promovează valorile pașnice, iubirea de oameni, de viață, coeziunea socială și alte valori similare, care atîta timp cît se află în mințile și sufletele oamenilor, celalte “valori” care duc la însingurare și dispariție a neamului nu se pot instala. Iar fără acestea din urmă, victoria inamicului în îngenunchierea neamului românesc nu poate fi completă.

Biserica Ortodoxă Română trebuie să găsească metode pentru a face faţă acestei ofensive. Creştnii de bună credinţă, asediaţi continuu de această ofensivă a Răului, ajung să se creadă singuri în această luptă, în lipsa unor asemenea riposte. Ei bine!… Prin apariţia celor 100 de numere ale FOII GOVÂNDARIULUI, vreau să se vadă că nu sînt singuri. Sîntem mai mulţi noi, cei care nu dorim să capitulăm în faţa prostiei, în faţa mercantilismului, în faţa inculturii, în faţa falsificării istoriei!

LA MULŢI ANI!

vineri, 31 martie 2017

NA PASAŞOK!

Obiceiul vechi, rusesc învăţat la Chişinău încă de pe vremea cînd "beam cu comuniştii", presupune ca la plecarea din "ospeţie" să mai bei, la "botul calului", adică în uşă, îmbrăcat şi în picioare, cu o mînă pe clanţă şi una pe pahar, încă 100/200 de grame de votcă! Efectul asupra oaspetelui, şi aşa îmbibat cu alcool, este cel al unei lovituri de baros şi, evident, necesită un taxi pentru deplasarea spre domiciliu, indiferent de distanţă.

Na-pasaşok-ul este un rămas-bun bărbătesc, aspru, care se răzbună, însă, pe cei care pleacă! Din acest considerent, probabil, cei care ar trebui să plece se agaţă cu unghiile să rămînă, chiar dacă, în beţia puterii au crezut că sînt veşnici, s-au pişat în oala cu sarmale şi în capetele celor ce s-au apropiat prea mult.

În ultimul timp, cam după ce justiţia s-a pronunţat în defavoarea conducerii superioare, am observat o tentativă de revenire la normalitate atît în ceea ce priveşte organizarea, viziunea editorială (pe alocuri!), cantitatea de abuz diseminată pe cap de truditor etc. Ba mai mult, pe site-ul srr.ro, o serie de anunţuri de angajare, iar pe holurile institutiei, apare şi dispare cîte un anunţ de promovare internă. Într-o instituţie condusă cu "rigoare, în respect faţă de banul public şi ascultător", în care redactorul are 2.400 de lei, iar un manager 14.000 de lei, normalitatea lucrurilor e semn de stabilitate şi statornicie. Iar ocuparea unor posturi rămase vacante ani buni, ar trebui să bucure pe toată lumea! Numai că, după cum aflăm din precedente, "concursul se ţine joi iar postu-i ocupat de marţi", evident, de cine trebuie: "Domnul Ovidiu Miculescu, în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune a intervenit în activitatea unor comisii de cercetare disciplinară prealabilă și comisii de examen, direct sau prin interpuși, pentru a obține rezultatele dorite de dânsul. Am fost membru în mai multe astfel de comisii, care au executat fără crâcnire cele solicitate. Filozofia după care se ghidează a exprimat-o clar într-o videoconferință cu managerii redacționali din Societatea Română de Radiodifuziune: “Noi îl dăm afară și apoi ne judecăm, un an, doi, dar nu ne mai deranjează”. Una dintre ele a fost comisia de concurs pentru postul de redactor șef la Radio România Reșița, când domnul Miculescu a transmis clar dorința ca învingătoare să fie Laura Sgaverdea, în defavoarea Oanei Cenan Glăvan. Unii membri ai comisiei au făcut o departajare firavă între cele două, eu, Florin Brușten, dar fără a se opune și a judeca după propria conștiință, la alții reaua credință a fost evidentă. Documentele concursului stau mărturie", scrie managerul de la Radio Timişoara, jurnalistul onest şi cu coloană vertebrală Mihai Anghel, într-o PETIŢIE avînd drept obiect "faptele domnului Ovidiu Miculescu, comise în calitatea sa de Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune", adresată încă din 26 noiembrie 2015!, Senatului României, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, Comisia pentru cultură şi media; Camerei Deputaților, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă!

La nivel central se scot la concurs posturile de  redactor şef al postului Radio România Actualităţi – Direcţia Programe; redactor șef al Redacției Informații – Radio România Actualități – Direcția Programe; redactor şef adjunct al postului Radio România Actualităţi – Direcţia Programe; şef serviciu la Serviciul Buget – Prognoză – Direcţia Economică. Sînt posturi care, în mod normal, ar fi trebuit ocupate imediat ce CONDUCEREA instituţiei s-ar fi instalat pe scaunele din piele. Dar, nu! Există un mecanism al interimatului, repetabil, care ţine în şah producţia editorială prin persoana celui dependent de "pohta ce pohteşte" Înalta Poartă. Astfel, redactorul-şef este mereu hărţuit iar cînd vine vremea, se organizează concurs şi cîştigă cine trebuie: un apropiat al Înaltei Porţi care trebuie să aterizeze, na-pasaşok, într-un loc sigur! Ne putem aştepta ca unii membri ai Comitetului Director, sau zeloşi lideri de sindicat să candideze şi chiar să "cucerească" aceste funcţii sigure, în contextul terminării ospeţiei!

În teritoriu, la Reşiţa studioul local - promovat ilegal regional! - condus de managerul de top Laura Sgaverdea îşi duce povara gloriei. Să fii lider de audienţă cu toate inepţiile manageriale promovate în ultimii ani, nu e de ici de colo, semn că au mai rămas jurnalişti de radio neatinşi de fervoarea schimbării cu orice preţ promovată de sus-numita. Nici chiar omul-negru, Sergiu Taban cu al său site de top, Reper24.ro, care a scris cu "rea-credinţă" dorind să se răzbune pe Diva de la Doman şi să distrugă instituţia, publicînd "neadevăruri", cum ar fi, de exemplu, chestia cu mica înţelegere a pavelelor din propria curte. Astfel, atingerea adusă onoarei sale prin afirmaţii neadevărate afectează probitatea, buna-credinţă, corectitudinea morală şi spiritul de echitate şi dreptate de care dă dovadă în planul profesional şi al relaţiilor interumane, conducînd la o dezaprobare morală din partea opiniei publice, a ascultătorilor"... "cît şi a angajaţilor şi a persoanelor care se adresează instituţiei pe care o conduce. Pîrîtul"... "a urmărit distrugerea reputaţiei reclamantei"... "şi conturarea în opinia publică a unei imagini negative a sa şi a instituţiei publice pe care aceasta o conduce".

Na, ca să se spele de păcate, după ce Poliţia a lăsat-o fără permis prinzînd-o în localitate cu trei cifre! - dar, ce ar fi un lider adevărat fără viteză de deplasare? - Mama tuturor Managerilor (este o figură de stil ce ilustrează măreţia personajului. A fost utilizată în istorie. Ex: "Mama tuturor bătăliilor") mai aprobă o acţiune pe la sate, deşi tuna şi fulgera pe această temă, mai angajează definitiv oameni - după model central - ba, chiar aduce colaboratori externi, după ce a dat afară cîteva zeci! Şi nu orice colaborator, chiar un jurnalist cu nume: Dan Popoviciu, de la care aflăm că va fi realizatorul emisiunii interactive Ascultă cum te ascult. O avea nevoie acel tronson orar de revenire în audienţă? O fi căzut sub nivelul broaştei? Nu ştim, nu deţinem informaţii! Cert este că există posibilitatea, însemnată, ca Popoviciu să crească audienţa!

Şi, totuşi, nu pot să cred că e doar atît... Na pasaşok, Mama tuturor Managerilor îşi calculează exact ieşirea din scenă...


luni, 6 martie 2017

DE CE, DRAKU, E SUSPICIOŞI ZIARIŞTII?

Jurnalistul, de azi, sau de pe vremea lui Brunea-Fox şi Geo Bogza, ca să nu mai vorbesc de Eminescu şi Caragiale, este un personaj care respiră suspiciune! Ce moravuri uşoare, ce inconsecvenţă politică, ce încordare peste limite în arc de reportaj eroic, sau darapaje de mînuţe liberale scăpate pe sub jupele ţiitoarelor senatoriale aflate la balcon! "Jos cu poeţii! Jos cu zidurile! Să vie cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale, să vie adevăratul poet. Să vie Reporterul"! Iar Brunea-Fox, "prinţul reportajului", a devenit reporter şi şi-a adăugat la nume particula Fox, o reverenţă faţă de profesionalismul jurnaliştilor de la Fox Movietone News!

Din păcate, nu despre Brunea-Fox m-am apucat să scriu! Ci despre înşelătoriile unei epoci în care totul pare posibil şi nimic de neglijat, în care jurnalistul este suspicios şi pe lumina dimineţii.

Dosarul 1984, judecat la Judecătoria Reşiţa, Slavă Domnului, de o judecătoare a cărei prestaţie pericliană admite hotărîrile Forului într-o Agoră a dreptăţii, are ca izvor un articol din Ziua News care pune la îndoilală buna credinţă a conducerii Radiodifuziunii Române şi a Radio Reşiţa în demersul de amenajare a unui nou studiou de radio. Public! Şi cum drumul spre Iad e pavat cu bune intenţii, pot să bănuiesc că încă PDG-ul SRR, Ovidiu Miculescu,  fost dezinformat de managerul Laura Sgaverdea în legătură cu sediul Radio România Reşiţa. Dar, ce mai e un om înzestrat cu virtute dacă nu crede în buna credinţă a colaboratorilor?

Reclamanta, Laura Sgaverdea, de profesie ŞEF cu diplomă de jurist (a nu se confunda cu jurnalista Dorina Sgaverdea despre care Europa Liberă vorbea laudativ înainte de 1989!), s-a plîns homeric la conducerea SRR că lupul cel rău, Petru Buzzi, ziarist pur-sînge şi director al Camerei de Comerţ şi Industrie Caraş-Severin nu-i răspunde la scrisori în termenul visat de duduie, drept pentru care şi-ar dori o altă mansardă, cu curte în suprafaţă de 3300 mp!

Vă puteţi imagina, dragi prieteni, panica şi disperarea celor de la Bucureşti, cînd şi-au imaginat cum managera ţinea şedinţe de redacţie cu curu pe bordură, şi ciorba pe bluza de treining primită din Irlanda de la copii! Ce trafic record? Ce fake-news? Ce performanţe? Vorba pdg-ului Ovidiu Miculescu, prezent la şedinţă de redacţie semi-nocturnă, la Reşiţa: "acum ar trebui să livraţi carne"! Adică, învîrtiţi voi fake-news-uri de te miri unde, dar ar trebui să mai livraţi şi conţinut (content, în limbajul comun al breslei în care a intrat cu clăparii madam Laurica - o numesc aşa că nu pot să-i spun Sgaverdea, un Nume consacrat şi respectat în jurnalismul locului!) ca să deveniţi organizaţie de media (termen universal valabil pentru redacţii!).

Revenind la surse, prin adresa 81/22.02.2016, managera Laura Sgaverdea în cere lui Petru Buzzi prelungirea contractului de închriere 2596/01.015.2005, pe o perioadă de 10 ani, motivînd "discutarea modificării Legii 41/1994! Prin adresa 092/21.03.2016, lupul cel rău, Buzzi îi transmite Managerei că cererea ei va fi luată în dezbatere în şedinţa din trimestrul 4/2016.

Atunci, se zvîrcoleşte în ea "orgoliul rănit" de Heracle care vede  Hidra, şarpele monstruos din Lerna, avîndu-i ca părinţi pe Typhon şi Echidna. Ea avea mai multe capete în locul cărora creşteau altele dacă erau tăiate. Şi cere UN NOU SEDIU, pe vecie! Lucru care pare că se întîmplă în 29 martie 2016, prin Hotărîrea de Consiliu Local 129, prin care CL Reşiţa dă în administrare pe 49 de ani, către Radio Reşiţa, Teatrul de Vară şi un teren cu suprafaţa de 3300 mp, "în vederea amenajării unui studiou regional de radio".

Doamne, cît m-am bucurat! Un radio Woodstock! Afară! Live! Cu adolescente care să lingă LSD de pe băncile de lemn... şi un inginer şef, Miţanu (că-i cu concurs şi nu poate scăpoa de el! ) cu microfonul ca la Festivalul de Jazz de la Gărîna!!!!

Vă daţi seama? Toate prejudecăţile tehnice ale radiofoniştilor au fost spulberate de viziunea Managerei de top! PDG-ul, ruşinat de o astfel de vizio-nară se ascunde pe sub mobilierul de la şase! În patru labe (două dimineaţa, una la prînz şi una seara! - o figură de stil!) cererea Managerei de Top e trecută en fanfare! Şi, conform Adresei 937/18.04.2016, Departamentul Studiourilor Regionale solicită Comitetului Director al SRR "aproximativ 1.700.000 lei", ce nu au fost incluse în BVC, PAAP şi Planul de Investiţii pe 2016! Aici să fie vorba de orgoliul nereperat? Draku ştie!

În Planul de acţiuini care însoţeşte Documentul 937, întocmit de Radio Reşiţa, apar nouă termene de implementare a proiectului, din care doar unul este asumat de Radio Reşiţa: obţinerea certificatului de urbanism! De restul răspund diferite entităţi ale SRR!

Auăleu, zic! Se scoală, pe stînga, suspiciunea din mine (figură de stil auto-ironică!)! Adicătelea, în Nota de fundamentare, Managera striga din toţi bojocii că Buzzi o lasă fără cameră la cămin, iar Buzzi, mai paşnic şi mai bun decît se poate crede, îi răspunde pe final de an cu Yes! Să traduc: nici măcar o clipă nu s-a pus problema evacuării din spaţiu a postului public de radio care primeşte, din nou, conform legii, o nouă prelungire de contract! Deci, pe cale de consecinţă, demersurile pentru un nou sediu la Reşiţa ţin exclusiv de voinţa personală şi viziunea managerială şi nu de o necesitate stringentă, imediată!

 E drept, chiria se măreşte! De la 6500 lei/ lună, la 10.000 lei. Chiar şi aşa, costurile despre care vorbim în acest moment reprezintă echivalentul a 170 de luni de chirie! Nu mai punem la socoteală costurile la curent, energie termică, întreţinere şi impozite pe 3300 mp de teren şi 560 mp de clădiri!

A ajuns la mine Foaia de capăt întocmită de Biroul Individual de Arhitectură Adina Bocicai, care, dintr-un ochi, scoate în evidenţă un preţ: 1593000 lei. Adică, exact cît a estimat Managera în dezinformarea către SRR! Conform Devizului general privind cheltuielile necesare relizării: Amenajare studio radio - resita la Teatrul de Vară, anexa 5, pag, 2, capitolul 6, total capitol: 3.799.601, 9 lei!!!!

Adică, suspiciunea din noi se revoltă! Ori Doamna Bocicai lucrează Gratis!!!, ori, NManagera zice cu banii ca la Taraf Tv (figură de stil!)! De ce zic asta? Pentru că în adresa 937/18.04.2016 adresată PDG al SRR, se specifică: "Bugetul estimat pentru realizarea acestei mutări este de aproximativ 1.700.000 de lei (1.500.000 lei amenajare sediu, 200.000 lei achiziţii echipamente radio/IT pentru noul sediu)". Propoziţia este o a doua dezinformare la adresa PDG care-şi bănuieşte, firesc, colaboratorii, de bună credinţă şi profesionalism! Revenind la Foaia de capăt, pagina TARIFARE PROIECTARE, calculăm cu o aritmetică simplă (adunare), patru din cele cinci puncte: studiu şi analize, investigaţii cu releveul clădirii, cu proiectul tehnic şi cu taxe avize şi ne iese 1.437.800,7 lei fără TVA!!! Deci, valoarea cerută SRR pentru "mutare" se reduce la costurile de proiectare şi nu de execuţie! La punctul 5, de pe aceeaşi pagină descoperim TAXĂ AUTORIZARE DE CONSTRUCŢIE 1% din V.I. (adică valoarea de investiţie!) - 15.930 lei!!!

Nu vorbesc nimic despre proiectarea tehnică (cabine, cabluri, comunicaţii etc!).

Concluzia este că sau Managera de Top a dezinformat cu bună ştiinţă PDG, sau e depăşită de aritmetică şi instituţia se află în pericol bugetar cu un astfel de om la cîrmă!

O fi suspiciune? O fi răutate? Mai ştiu! Să vă ferească Dunezeu!

joi, 2 martie 2017

PUPILA LUI NICA

Întîmplarea a făcut ca în ziua în care Micul Escu se sucea prin Comisii, la Reşiţa, Pupila să moară de grija altuia, iar cîinele de drum lung! O altă premieră ar fi că o jurnalistă şi o lucrătoare în presă, aduse "din convingere" să ţină trena Pupilei îndelung scuipătoare de venin erau gata să sară la gîtul unui confrate. Cele două fete simple de la ţară nu ştiu că pixul este etern, iar peste Pupilă se aşterne cataracta? Că Cataracta bate la uşă!

Mare deranj mare în marea familie că Pupila nu a putut să peroreze, să se victimizeze, să spună cîtă bunăciune din suflet a băgat în instituţia pe care a scofîlcit-o după chipul şi asemănarea sa: paiete pe ambalajul gol de conţinut, de "onoare, demnitate, reputaţie şi imagine".

Dar, vorba lui Adi Nica: cin să fie, oare?

Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care, agaramată fiind, face copy-paste cu virgula între subiect şi predicat, înebunită să facă trafic? Indiferent dacă e fake, cum demonstrează Lucian Mîndruţă şi Moise Guran. Deh, de la o anumită vîrstă, îţi cam scade traficul... Să fie oare aceeaşi Pupilă din instituţia publică care a sărbătorit 20 de ani de existenţă în Banat cu artişti de la Craiova? Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care şi-a dat primele examene de competenţă profesională la Armando, în Caransebeş? Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care se crede pe propria ei moşie, umilind şi desconsiderînd slujbaşii acelei instituţii, de la propria secretară la oameni de încredere? Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din istituţia publică care a dovedit că poţi să fii şi mediocru ca să reuşeşti în viaţă, dacă ai mult tupeu şi puţin, foarte puţin caracter? Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care foloseşte instituţia, site-ul şi resursele în scop personal, pentru propriile toane şi ambiţii venale fără să o întrebe nimeni cum stă cu sănătatea? Nu cu rinichii, cu mansarda! Să fie, oare, aceeaşi Pupilă din instituţia publică care, nici dacă s-ar naşte a doua oară, nu ar putea avea performanţele profesionale ale subordonaţilor săi (albanezul de la Lugoj ştie de ce!)?

Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume...

luni, 27 februarie 2017

CUM ÎŞI FACE UN "NIMENI" LOC PE PRIMA PAGINĂ: PRESA REŞIŢEANĂ HĂRŢUITĂ ÎN JUSTIŢIE

Marţi, 28 februarie 2017, chiar de Ziua Protecţiei CIvile,  la Judecătoria Reşiţa se judecă Dosarul 1984/290/2016, aflat pe rol, pentru Răspundere civilă delictuală, neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 998-999 C.civ.! Despre care am mai scris! Adică, jurnalistul Sergiu Taban, de la REPER24.RO este acuzat de încă-directoarea unei instituţii publice, născută la Reşiţa, la 5 iunie 1971, că prin publicarea în data de 19.04.2016 a unui articol care conţine afirmaţii denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare şi mincinoase la adresa sa, i-a fost încălcat dreptul la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine.

Pentru aducere aminte, articolul cu pricina era preluat din presa centrală şi ridica un semn de întrebare pentru jurnalistul de presă locală menit să informeze publicul din Caraş-Severin, care poate nu a citit presa centrală, despre persoanele care au acces la banul public provenit din taxe şi impozite! Cum reţeta brevetată funcţionează din plin la nivel de Românica, suspiciunea este mai mult decît întemeiată! Adicătelea, o parvenită se cocoaţă în copacul cu scoruşe, grohăie frumos, ca în poveste, îndestulîndu-se fără oprelişti şi bălegîndu-se la discreţie în capetele tuturor celor ce nu au reuşit să se anine pe o cracă cu ea! Aşa zice povestea, de aici şi zicala cu urcatul scroafei în opac, să nu fiu înţeles greşit...

Problema apare din practica, din nou brevetată, de intimidare a celor care îndrăznesc să-i pună la îndoială calităţile de divă întîrziată în adolescenţă. Tribunalul, procesul, avocaţii, banca acuzării, de parcă judecătorii ar fi nişte smintiţi şi nu ar judeca suveran, cu capetele lor astfel de procese de intimidare clară!

În procesul mai sus amintit, reclamanta analizează afirmaţiile "autorului" şi nu ale pîrîtului care, în calitate de redactor-şef al publicaţiei on-line şi-a însuşit afirmaţiile din articolul publicat iniţial de ZiuaNews, articol  re-publicat de pîrît. De asemenea, reclamanta, inducînd în eroare instanţa, pretinde că în paragraful final pîrîtul susţine că aceasta "ar face obiectul unui dosar penal", fapt total neadevărat! Ba mai mult, reclamanta consideră că stilul "ironic şi batjocoritor au prezentat-o în conştiinţa publică într-o lumină negativă, ca fiind o persoană nedemnă din punct de vedere moral şi profesional pentru funcţia pe care o deţine, aspect care în mod evident a adus atingere imaginii instituţiei al cărei manager este aceasta. Mai mult decît atît, cu scopul de a se crea o lipsă de respect în cadrul conştiinţei publice şi a angajaţilor instituţiei pe care o conduce reclamanta, s-a încercat inducerea ideii că prin funcţia pe care o deţine îşi satisface orgoliul din din bani publici" şi "face obiectul unui dosar penal". "Astfel, analiza de ansamblu a articolului trebuie realizată prin raportarea la funcţia publică de manager"... "pe care reclamanta"... "o deţine". Astfel, atingerea adusă onoarei sale prin afirmaţii neadevărate afectează probitatea, buna-credinţă, corectitudinea morală şi spiritul de echitate şi dreptate de care dă dovadă în planul profesional şi al relaţiilor interumane, conducînd la o dezaprobare morală din partea opiniei publice, a ascultătorilor"... "cît şi a angajaţilor şi a persoanelor care se adresează instituţiei pe care o conduce. Pîrîtul"... "a urmărit distrugerea reputaţiei reclamantei"... "şi conturarea în opinia publică a unei imagini negative a sa şi a instituţiei publice pe care aceasta o conduce".

Se observă ca articolul incriminat tratează un subiect de interes public, de interes general şi deosebit de actual pentru societatea românească şi anume, pretinsa coruptie în rîndul responsabililor publici. Prin divulgarea faptelor capabile să intereseze publicul şi prin exprimarea unor opinii referitoare la acestea, pîrîtul a exercitat rolul de "cîine de paza" ce îi revine presei într-o societate democratică, contribuind astfel la transparenţa activităţilor companiilor publice. Reclamanta este o persoană publică, fiind managerul unei astfel de societăţi, motiv pentru care poate fi expusă unei limite mai largi de "critică acceptabilă" la adresa activităţii sale. Libertatea jurnalistica include, în lumina jurisprudentei CEDO posibilul recurs la o doză de exagerare sau chiar de provocare [a se vedea Lindon, Otchakovsky-Laurens şi July împotriva Franţei (GC), nr. 21279/02 şi 36448/02, pct. 56, CEDO 2007 XI, cauza Timciuc împotriva României, cauza Şipoş împotriva României].

Pe scurt, Taban ar trebui să plătească 30.000 de euro despăgubiri morale cerute de desenul ăla animat care pretinde titulatura exclusivă de manager! Vorba cîntecului: "fata mea e manager, are cocu plin cu gel"!

Vă daţi seama? Dacă povestea asta de benzi desenate nu s-ar întîmpla la Reşiţa, un orăşel rămas între bucile istoriei, Managera ar fi printre personajele arătate cu degetul de o planetă întreagă că hărţuieşte şi intimidează presa! De fapt, cum altfel să se remarce un "nimeni", dacă nu atacă oameni mai buni decît el?

marți, 21 februarie 2017

Fakenews şi poliţia presei

De la alegerea lui Donald Trump preşedinte al SUA, termenul de "fakenews" a explodat! Medii cu tradiţie au fost acuzate de promovare a ştirilor false, a intoxicărilor, chiar cancelarul german Anghela Merkel a făcut o criză, iar în Franţa autorităţile au pornit o adevărată vînătoare de vrăjitoare în politica locală alimentate din belşug de ştiruile false.

Adevărul e că INTERNETUL suportă orice! Dacă ne-am bucurat de confortul unei realităţi virtuale comode şi non-invazive, astăzi facem cunoştină cu o realitate virtuală duşmănoasă şi agresivă care, nu doar că se suprapune peste realitatea cotidiană, dar chiar o influenţează decisiv pînă la anihilare.

Compania Facebook a lansat "Journalism Project", în contextul în care cea mai mare rețea de socializare din lume caută să-și consolideze relația cu organizațiile media, informează Reuters. Lansarea vine la mai puțin de o săptămînă după ce compania fondată de Mark Zuckerberg a primit-o în rîndurile sale pe fosta reporteră, prezentatoare și gazdă de televiziune de la CNN pentru a conduce echipa de relații cu organizațiile media. Potrivit anunțului făcut de Facebook, noul proiect se va concentra pe îmbunătățirea formatelor de relatare a evenimentelor precum "Live", "360" și "Instant Articles".

De asemenea, compania a anunțat că va testa o caracteristică a instrumentului "Instant Articles" pentru a permite cititorilor să consulte în același timp mai multe articole de la organizațiile media preferate.

Facebook va colabora în acest sens cu organizații terțe în vederea promovării acurateții informațiilor și pentru a-i ajuta pe utilizatori să decidă care surse sînt de încredere, în încercarea de a scăpa de stigmatul "știrilor false". Rețeaua a fost acuzată în ultimele luni că nu face îndeajuns de multe eforturi în ceea ce privește știrile false distribuite de utilizatori în timpul campaniei prezidențiale din Statele Unite și se află în plin proces de a remedia situația. "Facem multe eforturi pentru propășirea unui ecosistem de știri sănătoase și a jurnalismului", susține într-un mesaj postat pe blogul Facebook Fidji Simo, director de produs în cadrul companiei.

La rîndul său, CNN a răspuns președintelui ales al Statelor Unite, Donald Trump, care a acuzat jurnaliștii că au publicat știri false că "decizia sa de a publica știri din surse verificate" despre documente neverificate ale serviciilor secrete cu privire la Trump, este "mult diferită de decizia Buzzfeed de a publica memo-uri nesusținute", transmite Reuters.

Declarația vine după ce președintele ales al SUA a numit postul de televiziune "știri false" și a refuzat să asculte întrebarea reporterului CNN la prima sa conferință de presă.

Buzzfeed a publicat marți un articol despre documente neverificate și "potențial neverificabile" care conțineau informații despre legături ale consilierilor lui Trump cu spioni ruși. Documentele ar fi conținut și informații că serviciile rusești ar fi deținut date compromițătoare despre Trump. Buzzfeed a refuzat să comenteze afirmațiile lui Trump.

Aceasta este o realitate inflamată de Internet: amestecul serviciilor de informaţii în mass-media! O realitate valabilă şi în România, unde, însă, acest amestec se face grosier! La începutul lui februarie, aproape 20 de IT-iști de la firme importante de profil din Sibiu s-au reunit într-un ”hackathon” al cărui scop este acela ca așa zisele știri false să nu se mai distribuie prin intermediul Facebook-ului, scrie Turnul Sfatului din Sibiu. Proiectul este susținut de Digi 24 și Hotnews, două entităţi media serioase asupra cărora planează, însă, suspiciunea că ar fi vectori de comunicare ai serviciilor de informaţii.

Afacerea care este, de fapt, una de cenzură a presei a fost devoalată de mai multe publicaţii.

Digi 24 și HotNews sînt două mijloace de presă care susțin cenzura internetului și a facebook motivînd prin așa zisele știri false promovate de unele siteuri. Cele două entități media au susținut crearea unei liste negre a siteurilor din România în care dincolo de siteurile care dau știri tabloide și neverificate au inclus și media care nu le susține punctele de vedere, ceea ce este prea de tot! Mai multe site-uri au fost incluse pe lista celor cu surse îndoielnice. Printre acestea se numără: Antena3.ro, Romaniatv.net, Stiripesurse.ro şi Dcnews.ro.

Sigur, un promotor de fakenews poate deveni orice site serios în spatele căruia ajunge paraşutat un lider avid de glorie şi... like-uri! Este cazul recent de la Reşiţa! Deşi managerul spune pe unde poate că invidia privind audienţa uriaşă îi face pe unii cîrcotaşi să dezgroape morţii, nu-şi aminteşte nimic despre crizele de isterie provocate de scăderea de trafic pe net! "Ce, ţăranca aia de Flavia (Voinea!) e mai bună ca mine?", se isteriza zuza în procesul de fabricaţie al senzaţionalului public... Şi nu e fake ce vă spun....
  


luni, 13 februarie 2017

DESPRE PUTERE DE ZIUA MONDIALĂ A RADIOULUI

Astăzi este Ziua Mondială a Radioului. O media care, aşa cum mărturisea ieri jurnalistul de radio, dramaturgul şi scriitorul Matei Vişniec, la Reşiţa, indiferent de evoluţia tehnică, radioul va rămîne, întotdeauna, cel mai important mijloc de informare în masă, care va adăuga un plus de cultură şi un plus de umanitate! Superb! Acest PLUS DE UMANITATE. "Radioul va rămîne în viaţă pentru că radioul este un mijloc de difuzare a emoţiei, a informaţiei, inteligent: nu-ţi ia toată viaţa", a spus jurnalistul Radio France Internatonal. Radioul rămîne un mijloc puternic, indiferent dacă e ascultat digital, sau pe frigider! Radioul emană, însă putere şi dincolo de el!

Cum? Prin căpuşarea lui cu indivizi al căror piedestal de carton aruncă în ridicol noţiunea de lider!

Nu voi scrie despre nerozia din aceste zile de la radioul public unde incompatibilitatea şi, pare-se, abuzul au devenit vicioase. Un singur OM nu ar fi putut modela o astfel de realitate (vă amintiţi bancul cu puştiul care modela un miliţian din bălegar...!) fără sprijinul direct al unor personaje rupte de realitate, de instituţie, de oameni! Ştirile sînt despre oameni! Radioul este despre oameni! Radio România este despre Oamenii acestor locuri! Rupîndu-te de oamenii din instituţie te rupi, practic de ascultător. De interesele sale. Dar, asta e o altă discuţie. La alt nivel!

La nivele mai mici, aceşti locotenenţi fideli, gestionează radioul şi oamenii săi, după bunul plac. Îmi amintesc de iarna trecută un angajat al radioului străbătea oraşul de la un capăt la celălalt, cu un Hyundai i30, pornea maşina de serviciu a "şefei" ca să fie "caldă" cînd aceasta binevoia să coboare în curte să se urce la volan. Sau de o secretară care-i încălzea cana în cuptorul cu microunde "să nu-i fie rece la mîini"! Îmi amintesc că femeile angajate la curăţenie în instituţie erau terorizate de pretenţiile "divei" care nu se ridicau standardelor, în locuinţa personală! Sau cum a sunat Diva la unitatea de pompieri să trimită o maşină să-i spele praful de pe stradă, într-o vară! Sau cum s-a implicat la Primărie pentru restricţie de tonaj pe starda ei! Spre binele comunităţii!

Aceste mici, dar nenumărate, abuzuri spun multe despre caracterul unui om pus în fruntea unei instituţii menite să transmită emoţii şi "un plus de umanitate"!

La mulţi ani, colegi, de Ziua Mondială a Radioului!

vineri, 10 februarie 2017

DE LA DEMOCRAŢIE PRIN COPROCRAŢIE SPRE NICĂIERI

Două articole fundamentale au apărut astăzi în Adevărul.ro: primul, absolut (din nou!) remarcabil, scris cu extrem de mult bun simţ de excelentul profesor Dan Dungaciu, al doilea, tăios în analiză şi frust, aşa cum ne-a obişnuit Cristian Unteanu. Două analize care te fac să gîndeşti, să-ţi pui întrebări existenţiale "la obiect", dincolo de circul de la Bucureşti. Deşi, pe alocuri, par în contradicţie, cele două semnale de alarmă sînt reale şi deloc discutate de societatea românească, de "piaţă", de politicieni, de societatea civilă, de liderii de opinie.

Trei explicaţii:

Prima - democraţia ne-a adus, cel puţin declarativ şi mitologic (am vrut să spun "basmatic" - termen referitor la basm! :)) de Europa şi valorile ei promovate de o construcţie europeană mult prea "negociabilă" în ceea ce priveşte statutul membrilor săi, a drepturilor şi egalităţilor, a fraternităţii, preluate de la căderea Bastiliei.

Secunda - coprocraţia, deşi mizerabil şi puturos ca termen, este starea în care ne aflăm, nu de ieri, nu de azi, nu de la victoria PSD pe 11 decembrie (11 septembrie, 11 martie etc...), ci de la 1990, atunci cînd schimbarea de paradigmă ne-a prins nepregătiţi, cu nădragii în vine pe privata din fundul curţii! Coprocraţii huzuresc în demnităţi în care nu au ajuns printr-un sclipitor Big Bang de inteligenţă profesională-creatoare, ci prin malversaţiuni şi manevre dolozive scandaloase pentru o Europă a standardelor ISSO. Nu-i puteţi bănui nici o clipă pe cei care au trecut liceul cu 5 la limba română, care din agenţi publicitari au ajuns la Patrimoniu şi APIA, care au absolvit dreptul în sala de biliard de la Ateneul tineretului şi şi-au acordat singuri nota la masterat, că ar fi citit Principele! Nu e un exemplu direct, cu adresă, e doar un prototip funcţional care îşi urmăreşte propria agendă, dincolo de interesele naţionale sau agenda publică. Astfel de coprocraţi cooperează pentru binele comun (personal) fie că există fizic la Reşiţa, Cluj sau Bucureşti! Coprocraţii sînt cei care, în opinia mea, sînt creatorii de scîrbă şi lehamite în societatea românească! "De ce să mai votez, că tot x-suleasa conduce", sau "de ce să protestez, că tot ei cîştigă"! Coprocraţia funcţionează independent de democraţie printr-un mecanism de guvernare autonom bazat exclusiv pe profit personal, interese de grup, delaţiune, fals, tensiune, presiune, intrigă, eliminarea creierelor incomode. Am tradus doar ceea ce fostul consilier prezidenţial Iulian Fota a zis, la un moment dat. Citez: “Democraţia poate fi în pericol, pentru că se produce un fenomen de deprofesionalizare a României, pe motive pe care le putem discuta, cît şi din cauza faptului că începem să nu mai discutăm probleme fundamentale, neavînd suficientă expertiză şi neavînd suficientă aplecare asupra acestor chestiuni. Şi atunci înlocuim dezbaterea pe problemele adevărate ale României cu o falsă dezbatere care nu se bazează pe analiză, ci pe păreri, care nu sînt bazate pe informaţii clare, ci pe bîrfe şi chiar pe minciuni şi care într-un final, dincolo de faptul că dau un mesaj complet greşit, fals, cetăţeanului, nici nu va duce la rezolvarea problemelor... Şi ceea ce mi se pare iar foarte grav este că noi am dat complet pe margine experţii, oamenii care ar putea să-şi spună parerea despre problemele sociale, economice, politice, demografice ale României, lăsînd arena unor oameni care astăzi vin şi vorbesc de economie, aceeaşi oameni mîine vorbesc despre social, aceeaşi oameni la sfîrşitul săptămînii ajung să-şi dea cu părerea despre NATO sau Uniunea Europeană. După părerea mea, dezbaterea publică din România a intrat într-o perioadă foarte complicată, sterilă pentru că pe parcursul ultimilor ani a fost înlocuită cu demagogie publică din ce în ce mai clară şi mai vizibilă care repet, ne manîncă timp şi atenţie, dar într-un final nu va lămuri niciuna din marile probleme ale României. Şi dacă vă uitaţi, din ce în ce mai mulţi dintre cei care vin la televizor îşi spun părerea, dar nu vin cu soluţii, n-au alternative, nu au competenţă, nu au o analiză competentă în sprijinul celor spuse de ei". Foarte, foarte corect!

Scriitoarea Lavinia Călina ştie cel mai bine şi ce înseamnă revolta împotriva unor astfel de elemente: literatură cu un succes fabulos!

Terţa - relativa "nepotrivire", cum spuneam, în analizele profesorului Dungaciu şi a analistului Cristian Unteanu, decurge din afirmaţia primului: "... cu o Rusie grăbită şi care începe să greşească în R. Moldova (vezi gestul preşedintelui Putin de a-i oferi lui Igor Dodon harta Moldovei istorice) – avem reţeta unui eşec anunţat", în contradicţie cu hărţile comentate de cel de-al doilea, în contextul, acceptat de ambii, a unei reinventări politico-teritorial-existenţiale a Europei, ca ansamblu de ţări, popoare şi indivizi!

Cu cît se apropie momentul 100, la 1 decembrie 1918, există şi elemente extrem de vocale, care spun că Romania „s-a epuizat ca sens” şi a venit timpul divizării internaţionale după criteriul naţional. Vă sună cunoscut? Este refrenul pe care îl auzim din 1990, cîntat cu percuţie pe carîmbul cizmei de o anumită etnie. Cum politica externă comună a Uniunii Europene este doar o colecţie de ambiţii şi frustrări naţionale, nimeni şi nimic nu ar împiedica această mişcare! Face parte România din NATO şi UE? Face! Fac UE şi NATO balet cu Rusia? Fack (!). Atunci, de ce România se comportă ca Manneken Pis din Bruxelles şi se pişă contra vîntului? Pentru că sîntem la "sfîrşitul vacanţei", aşa cum scriam pe 15 octombrie 2010, pe blog, nu din dorinţa de a fi alături de "Sfîrşitul istoriei" lui Fukuyama, ci din incapacitatea mea lingvistică de a denumi un final de perioadă prosperă şi liniştită din istoria europeană, perioadă din care, eu personal, am oareşcare nostalgii.

Este clar, ne aflăm la sfîrşitul unui ciclu de prospritate de 20 de ani care a luat sfîrşit. Un important observator strategic internaţional califica situaţa actuală drept: cea mai complicată situaţie internaţională din anii 30 încoace, iar unul dintre puţinii experţi români în securitate, pe care îl respect, aprecia că ne aflăm într-un "punct de inflexiune" în care curba istoriei se poate modifica NEPREVĂZUT, RADICAL şi DRAMATIC! Situaţia geo-strategică a lumii se modifică dramatic, Europa nu este lovită doar de tensiuni interne, criză economică, tensiuni cu NATO şi ONU, dar mai este afectată şi de îmbătrînire şi descreştere demografică şi, deşi unica şansă este imigraţia masivă, radicalizarea discursului anti-imigraţie a căpătat dimensiuni imposibil de anticipat în urmă cu cîţiva ani. Apar reguli noi, actori noi, nevoi noi! Lumea se frîmîntă, se transformă, transpiră, gîfîie, urlă, plînge, aleargă.Cei 20 de ani buni s-au sfîrşit! Ce urmează? Apocalipsa, adică sfîrşitul lumii vechi şi apariţia alteia noi. O ciocnire între vechea civilizaţie şi noua civilizaţie. Între prezent, trecut şi viitor. Poate fi o interpretare a Primăverii arabe, a revoluţiilor portocalii, sau a ceea ce se întîmplă în Piaţa Victoriei!

Cei doi analişti publică, cu pesimism, în Adevărul.ro aceeaşi oglindă a realităţii în care ne aflăm: cea a apariţieie unei noi concepţii politice - guvernată de internet şi lideri din umbră! - şi a unei Europe în plin proces de redefinire în anul electoral 2017 ("Alegeri în Olanda, Franţa, Germania, cel mai probabil şi în Italia, referendum în Spania -Catalonia") şi a unei Europe a hărţilor la nivelul marilor jucători, unde "nimeni nu a renunţat nici la memorii, nici la aspiraţiile de putere şi nici la propria ambiţie hegemonică". "Cu un an înainte de a se petrece, nimeni nu paria nici pe Brexit, nici pe Donald Trump. Surprizele trebuie să ne facă mai cuviincioşi cu evoluţiile din jurul nostru", recomandă Dan Dungaciu, în timp ce Cristian Unteanu scrie că "O dezbatere despre hărţi de putere şi zone de influenţă ar trebui să ne intereseze în cel mai înalt grad, unde deja ar fi trebuit să fim prezenţi cu propriul nostru proiect de ţară, cu propria noastră viziune structurată şi anunţată public asupra modului în care concepem viitorul construcţiei europene şi relaţia cu spaţiile strategice din interiorul sau exteriorul acesteia"... "Priviţi din nou la hărţi, acolo se află definite cum nu se poate mai clar interesele perne ale tuturor celor care fac sau determină facerea jocurilor din spaţiul european. Uitaţi-vă bine în ce context am fost plasaţi, deseori deloc prietenos, pentru a realiza urgenţa unei definiri a ambiţiilor noastre în spaţiul european şi euro-atlantic"...  "Şi să nu uităm niciodată că specificul hărţilor este de a fi mereu refăcute..."

Aceeaşi concluzie şi la Dan Dungaciu: "Atmosfera europeană se va schimba, la fel şi starea de spirit publică, atenţia, interesele. După ciclul electoral 2017, Occidentul va arăta altfel. Cum? Nu putem şti, poate nici măcar bănui. Căci suntem într-o etapă în care „lebedele negre” au devenit normalitatea însăşi! Din această perspectivă, ceea ce s-a petrecut la Bucureşti, în Piaţa Victoriei, vreme de aproape o săptămână - „apariţia unei noi concepţii politice” - capătă cu totul alte înţelesuri, semnificaţii şi potenţialităţi".

Într-un astfel de mediu, ameninţările se diversifică, însă ameninţarea asimetrică generată de actorii non-statali, amestecaţi, din punctul meu de vedere şi astăzi, în criza de la Bucureşti, rămîne cea mai importantă, pe termen scurt, imediat, cel puţin. Aceştia speculează lipsa de capacitate a statelor de a le controla acţiunile şi se bazează pe imprevizibilitatea acţiunilor lor. Iniţiativa le aparţine, de aceea statele doar reacţionează în loc să prevină! Statul naţiune pe care îl cunoaştem astăzi de la Pacea Westfalică, în relaţia cu alte state a dezvoltat pîrghii de cooperare: tratate, înţelegeri, protocoale, sancţiuni. Cu actorii non-statali, aşa ceva NU există, ba chiar relaţiile sînt bizare. Deci, dependenţa statului de actorii non-statali a devenit o vulnerabilitate! Incapacitatea de răspuns a statelor - şi, deci, a elitelor politice - reprezintă, la rîndul ei o ameninţare actuală, care, suprapusă peste o vulnerabilitate structurală, combinată cu un "trup slab" al statului-naţiune, depăşeşte capacitatea statului de a o combate! Situaţia mă determină să spun că elita politică, nu doer românească, este subdezvoltată şi incapabilă de viziune pe termen lung, dincolo de ciclurile electorale. Din păcate, situaţia mai dificilă din România este determinată ŞI de faptul că ţara noastră, după 28 de ani, nu dispune de un sistem coerent de formare a acestora. Clientelismul şi lipsa de competenţă fac ca destul de rar să apară oameni potriviţi la locurile potrivite, fapt ce afectează grav coerenţa unor instituţii fundamentale! O guvernare diminuată - generată şi de faptul că actul de guvernare ţine de capacitatea elitelor chemate să-l exercite - rea, proastă, permite infiltrarea actorilor non-statali în zone cheie ale deciziei, producînd vulnerabilităţi structurale în procesul de decizie. Declaraţia Preşedintelui Subcomisiei pentru Europa a Camerei Reprezentanţilor din SUA, republicanul Dana Rohrabacher, după care Macedonia este un stat eşuat şi ar trebui împărţită între statele învecinate, printre care Kosovo şi Bulgaria, reflectă o tendinţă discutată, însă, mai în surdină în cancelariile europene. Cît va mai dura pînă cînd Cineva va spune că România este un stat eşuat?

Am asistat, la un moment dat, la o expunere mai non-conformistă a Guvernatorului Băncii Naţionale, pe mai multe teme din care, nefiind specialist, am reţinut două dintre ele: la acest moment, peste România se închid ca nişte falduri grele, trei cicluri economice şi financiare. Şi asta e de rău, pentru că la fel ca la alinierea planetelor, din acest punct discutăm doar despre variabile, impredictibilitate şi nesiguranţă, iar riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile se modifică cu o viteză uluitoare. Închiderea ciclului de 100 de ani poate marca începutul sau sfîrşitul unui proiect. Şi cum ultimul proiect politic al României s-a derulat în urmă cu 99 de ani, cînd, la 1918 România a devenit STAT, este de presupus că vîltoarea în care am fost cuprinşi va destructura ţara pe care mulţi şi-o doresc în genunchi. Premisele există! Uitaţi-vă pe ferestre! Optimiştii spun, însă, că astfel de învolburări sociale sînt normale şi ciclice la nivelul societăţii. Constantin Argentoianu spunea, la vremea aceea, că TOŢI MOR DE GRIJA EUROPEI! UNII SÎNT FILO-GERMANI, ALŢII FILO-FRANCEZI, NICI UNUL NU E FILO-ROMÂN!!! Identic! Deci, încă o dovadă că istoria se repetă!


joi, 2 februarie 2017

1984 COROBORAT CU 7069/2/2013

Pe 8 februarie 2017 la Judecătoria Reşiţa se judecă Dosarul 1984/290/2016, aflat pe rol, pentru Răspundere civilă delictuală, neandeplinirea conditiilor prev. de art. 998-999 C.civ.! Despre care am mai scris! Adică, jurnalistul Sergiu Taban, de la REPER24.RO este acuzat de încă-directoarea unei instituţii publice, născută la Reşiţa, la 5 iunie 1971, că prin publicarea în data de 19.04.2016 a unui articol care conţine afirmaţii denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare şi mincinoase la adresa sa, i-a fost încălcat dreptul la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine.

Pentru aducere aminte, articolul cu pricina era preluat din presa centrală şi îi avea ca protagonişti pe "mai sus menţionata" şi pe şeful direct al acesteia, condamnat DEFINITIV în dosarul 7069/2/2013 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie! Asocierea între cei doi ridica un serios semn de întrebare pentru jurnalistul de presă locală menit să informeze publicul local, care poate nu a citit presa centrală, despre persoanele care au acces la banul public provenit din taxe şi impozite!

Reclamanta analizează afirmaţiile "autorului" şi nu ale pîrîtului care, în calitate de redactor-şef al publicaţiei on-line şi-a însuşit afirmaţiile din articolul publicat iniţial de ZiuaNews, articol  re-publicat de pîrît. De asemenea, reclamanta, inducînd în eroare instanţa, pretinde că în paragraful final pîrîtul susţine că aceasta "ar face obiectul unui dosar penal", fapt total neadevărat! Ba mai mult, reclamanta consideră că stilul "ironic şi batjocoritor au prezentat-o în conştiinţa publică într-o lumină negativă, ca fiind o persoană nedemnă din punct de vedere moral şi profesional pentru funcţia pe care o deţine, aspect care în mod evident a adus atingere imaginii instituţiei al cărei manager este aceasta. Mai mult decît atît, cu scopul de a se crea o lipsă de respect în cadrul conştiinţei publice şi a angajaţilor instituţiei pe care o conduce reclamanta, s-a încercat inducerea ideii că prin funcţia pe care o deţine îşi satisface orgoliul din din bani publici" şi "face obiectul unui dosar penal". "Astfel, analiza de ansamblu a articolului trebuie realizată prin raportarea la funcţia publică de manager"... "pe care reclamanta"... "o deţine". Astfel, atingerea adusă onoarei sale prin afirmaţii neadevărate afectează probitatea, buna-credinţă, corectitudinea morală şi spiritul de echitate şi dreptate de care dă dovadă în planul profesional şi al relaţiilor interumane, conducînd la o dezaprobare morală din partea opiniei publice, a ascultătorilor"... "cît şi a angajaţilor şi a persoanelor care se adresează instituţiei pe care o conduce. Pîrîtul"... "a urmărit distrugerea reputaţiei reclamantei"... "şi conturarea în opinia publică a unei imagini negative a sa şi a instituţiei publice pe care aceasta o conduce".

Se observă ca articolul incriminat tratează un subiect de interes public, de interes general şi deosebit de actual pentru societatea românească şi anume, pretinsa coruptie în rîndul responsabililor publici. Prin divulgarea faptelor capabile să intereseze publicul şi prin exprimarea unor opinii referitoare la acestea, pîrîtul a exercitat rolul de "cîine de paza" ce îi revine presei într-o societate democratică, contribuind astfel la transparenţa activităţilor companiilor publice. Reclamanta este o persoană publică, fiind managerul unei astfel de societăţi, motiv pentru care poate fi expusă unei limite mai largi de "critică acceptabilă" la adresa activităţii sale. Libertatea jurnalistica include, în lumina jurisprudentei CEDO posibilul recurs la o doză de exagerare sau chiar de provocare [a se vedea Lindon, Otchakovsky-Laurens şi July împotriva Franţei (GC), nr. 21279/02 şi 36448/02, pct. 56, CEDO 2007 XI, cauza Timciuc împotriva României, cauza Şipoş împotriva României].

Autorul articolului iniţial nu ştia, însă că subiectul a fost din start greşit! "Mai sus menţionata" şi-a indus în eroare şeful ierarhic superior declarînd fals că instituţia pe care încă o conduce va fi aruncată în stradă. Chiar Hotărîrea Consiliului de Administraţie al Camerei de Comerţ îi probează dezinformarea pe linie ierarhică şi dorinţa de a obţine fonduri pe care să le poată gestiona personal.

Ori, o astfel de acţiune NECINSTITĂ aprobată de o persoană DOVEDITĂ necinstită ridică mari semne de întrebare... Nu numai jurnalistice! Poate că instanţa va lua în considerare şi aceste aspecte atunci cînd, pe 8 februarie a.c., se va apleca cu celeritate, sper, asupra Cazului 1984! Justiţia nu are nimic cu democraţia. „Democrația înseamnă doi lupi și un miel care votează ce să mănînce la prînz.”

miercuri, 18 ianuarie 2017

VÎSOKOI MOLDOVE

Cum spuneam, Igor Dodon este un politician serios. Am scris despre el de mai multe ori, din 2007 pînă astăzi, laudativ, spre disperarea "acoperiţilor". Dodon a efectuat prima vizită oficială în calitate de şef de stat, la Moscova. Pentru cei care au uitat: Moldova a fost 200 de ani provincie rusească! S-au strîns mîini, s-au făcut declaraţii politice, s-a zîmbit mult, poate prea mult fără un film cu Fernandel!, s-a făcut schimb de cadouri! E, aici e aici! Putin i-a oferit lui Dodon harta Moldovei Mari! Un dar avertisment transmis de Moscova către România şi, mai departe, către NATO şi UE! 

Dodon declara în urmă cu trei ani că ţelul său politic este refacerea Moldovei lui Ştefan cel Mare, adică unirea teritoriului dintre Siret şi Nistru. Ideea nu e nouă! "Mişcarea „Moldova Federativă", lansată în 2012, la Chişinău, propunea crearea unei noi ţări în care să intre cinci republici autonome: Moldova de Est, Moldova de Vest, Republica Moldovenească Transnistreană, Republica Găgăuzia şi Republica Bucovina. Sveatoslav Mazur, liderul mişcării, anunţa pe site-ul federatia.md că aceasta are drept scop "centralizarea poporului moldav multinaţional în jurul ideii renaşterii Patriei-Mamă Moldova şi pentru a salva teritoriile istorice de laşi şi trădători". El propunea şi o strategie de federalizare în care să intre Republica Moldova, Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei, care fac parte din Ukraina şi Moldova din dreapta Prutului. Potrivit aceleiaşi strategii, populaţia noului stat federativ ar constitui 10,5 milioane oameni, care vor locui "pe întreg teritoriul fostului cnezat moldovenesc". Limbile oficiale în noul stat ar urma să fie "moldoveneasca" şi rusa, iar drapelul naţional - bicolorul roş-albastru cu capul de bour drept stemă. Noul stat ar urma să facă parte din Uniunea Euroasiatică a lui Vladimir Putin. Sveatoslav Mazur face parte din Partidul Patrioţii Moldovei şi se declară ezoterist, el fiind şi director al Institutului de Ezoterism, Psihologie şi Viaţă Reală din Republica Moldova".

„Partidul ‘Patrioţii Moldovei’, care întruneşte ideologic patrioţii Moldovei de pe amblel maluri ale Prutului, în mod conştient îşi asumă iniţiativa şi anunţă iniţierea procesului între naţiuni de retragere unilaterală a tuturor semnăturilor şi angajamentelor, asumate de autorităţile Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România”, a declarat la conferinţa de presă din capitala Moldovei, Mihail Garbuz, preşedintele formaţiunii politice, pe care îl înţeleg, aflîndu-se în plină tentativă de a se umple de glorie electorală! El a explicat că este vorba despre retragerea semnăturilor din 1859 de pe documentul de unire a celor două principate, Molodva şi Valahia, scrie Newsmoldova. „Iniţiînd procesul retragerii Moldovei din cadrul acestor acorduri, poporul moldovenesc, în acest mod anunţă începutul procesului "de destrămare" a statului România, care a încălcat angajamentele acordului şi n-a îndreptăţit speranţele şi aspiraţiile poporului Moldovei”, a explicat Garbuz.

Semnatarii solicită acţionarea în judecată a României la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga pentru recuperarea teritoriilor moldoveneşti ocupate de România, precum şi plata unor despăgubiri semnificative către „cetăţenii Republicii Moldova” pentru „genocidul etnic, cultural şi economic organizat” la care au fost supuşi etnicii moldoveni de catre autorităţile de la Bucureşti. Surse din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău au mai declarat pentru KARADENIZ-PRESS că formaţiunea este finanţată şi de către organizaţii extremiste panslaviste din Federaţia Rusă, iar o parte a activitatii lor este susţinută logistic de către instituţii culturale ruse din Republica Moldova, inclusiv regiunea separatistă transnistreană şi Unitatea Teritorial-Administrativă Găgăuzia (Gagauz Eri), locuită majoritar de populaţie rusofonă. Potrivit surselor citate, mişcarea primeşte un important sprijin mediatic din partea mass-media controlată de Ministerul Securităţii (MGB) de la Tiraspol, iar o parte importantă a membrilor formaţiunii provin din instituţiile universitare din stînga Nistrului, majoritatea fiind suspectaţi de ofiţerii SIS ca fiind agenţi ai serviciilor secrete transnistrene sau ale Federaţiei Ruse, un astfel de curent legitimînd, practic, aspiraţiile independentiste ale transnistrienilor. Personal, cunoscînd destul de bine "praful" de pe la Chişinău, înclin să cred că nici ukrainienii nu sînt străini!

În martie 1918, Sfatul Ţării a decis, cu majoritatea voturilor exprimate, semnarea Actului de Unire. Pentru Unire au votat 86 de membri din cei 135 de deputaţi prezenţi la şedinţa Sfatului Ţării. Trei s-au pronunţat împotrivă, iar 36 s-au abţinut. 27 martie 1918 reprezintă pentru români, o zi extrem de importantă. În acestă zi s-a început procesul de finalizare a mişcării de eliberare natională, iar în sala mare a Parlamentului de la Chişinău a fost convocat Sfatul Ţării, avînd ca scop realizarea năzuinţelor poporului român din spaţiul dintre Prut şi Nistru, numit impropriu Basrabia, de a ieşi de sub ocupaţiar rusă şi de a reveni la trupul Ţării.

Pe de altă parte, există şi elemente extrem de vocale, care spun că Romania „s-a epuizat ca sens” şi a venit timpul divizării internaţionale după criteriul naţional. Vă sună cunoscut? Este refrenul pe care îl auzim din 1990, cîntat cu percuţie pe carîmbul cizmei de o anumită etnie. „Popoarele, care se află în componenţa României, trebuie să se autodetermine singure – în care anume state ele doresc să-şi realizeze viitorul, scrie excelenta Agenţie KARADENIZ-PRESS, citîndu-l, în mai 2011, pe liderul Mihail Garbuz (un apropiat de Vasile Stati, Stepaniuc, chiar Mihail Formuzal, găgăuzul "consiliat" de specialişti maghiari trimişi de "europeanul" Kalman Miszei!) „Patrioţii Moldovei”, a lansat, cu o zi înainte ca Traian Băsescu să vorbească de "regionalizare", un apel către comunitatea mondială, solicitînd “înapoierea Patriei-mamă – Moldova a tuturor teritoriilor istorice ale statului moldovenesc, aflate în componenţa României”. „Partidul Patrioţii Moldovei, care întruneşte ideologic patrioţii Moldovei de pe amblel maluri ale Prutului, în mod conştient îşi asumă iniţiativa şi anunţă iniţierea procesului între naţiuni de retragere unilaterală a tuturor semnăturilor şi angajamentelor, asumate de autorităţile Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România”, spunea atunci, Mihail Garbuz. El a explicat că este vorba despre retragerea semnăturilor din 1859 de pe documentul de unire a celor două principate, Molodva şi Valahia, scrie Newsmoldova. „Iniţiînd procesul retragerii Moldovei din cadrul acestor acorduri, poporul moldovenesc, în acest mod anunţă începutul procesului "de destrămare" a statului România, care a încălcat angajamentele acordului şi n-a îndreptăţit speranţele şi aspiraţiile poporului Moldovei”, a explicat Garbuz.

Un analist politic specializat în descifrarea „Estului” spunea, la un moment dat, că dacă Rusia ar vrea să facă României un mare rău, ca reacţie la declaraţiile belicoase de la Cotrocenii Băsescului, în ultimii ani, şi la înţepăturile de ţînţar aşezat pe gîtul unui elefant, atunci ar forţa unirea Republicii Moldova cu România! Rezultatul ar fi: un spaţiu geo-politic fluid şi instabil, o crevasă economică şi socială între Europa şi Caucaz!

Cum politica externă comună a Uniunii Europene este doar o colecţie de ambiţii şi frustrări naţionale, nimeni şi nimic nu ar împiedica acest gest istoric. Planul Rusiei se bazează pe refuzul unirii, atît din partea Chişinăului – unde aproape 60% dintre cetăţeni regretă destrămarea Uniunii Sovietice -, dar şi al Bucureştiului – acolo unde curajul politic şi ambiţia gesturilor cu adervărat istorice rămîne undeva în nădragi! Surpriza „regizorilor” ar fi cu adevărat mare dacă doi lideri politici de pe cele două maluri ale Prutului ar hotărî, peste noapte, acest gest, singurul, de altfel, care ar putea rescrie, reparatoriu, noua istorie a României Mari, cu o importanţă geo-strategică uriaşă în acest spaţiu vecin cu fluida şi imprevizibila Ukraină! În urmă cu cîţiva ani, Evgheni Şevciuk, liderul transnistrean, susţinea că Unirea dintre România şi Republica Moldova este ireversibilă. Şevciuk afirmă că anumite cercuri de la Moscova sînt dispuse să facă concesii Chişinăului, în problema transnistreană, pentru a stopa „procesul de reunificare a Moldovei cu România”. Declaraţia a fost făcută la Moscova, în cadrul unei conferinţe internaţionale, transmite 24h.md. "Aceştia, din păcate se înşală, deoarece şi administraţia de la Bucureşti, şi cea de la Chişinău acţionează în prezent de pe poziţiile unionismului camuflat, iar Moldova deja este ancorată serios în sfera de influenţă a României”, a declarat Evgheni Şevciuk, în cadrul conferinţei la Moscova.

Pe de altă parte, România nu are nici forţa economică şi nici INTELECTUALĂ de a se uni cu Republica Moldova!

Un lider politic naţional, de preferinţă unul aflat în cea mai înaltă poziţie de reprezentativitate, în cazul nostru Preşedintele Dodon, merge la Moscova şi este primit de omologul său rus, Preşedintele Putin, cu care face schimbul tradiţional de cadouri. Acesta e momentul în care Igor Dodon primeşte o hartă a "moldovei Mari", întocmită la fine de secol XVIII de către cartograful italian Bartolomeo Borghi, după izbucnirea războiului ruso-turc din 1790-1891, cuprinzînd teritoriul Republicii Moldova, cel al provinciei româneşti Moldova, nordul Bucovinei, dar şi o parte din Dobrogea.

Nu a fost deloc un gest de simplă curtoazie. A fost un mesaj politic complex şi care trebuie tratat cu maximă seriozitate. Iată ce afirma Vladimir Putin în urmă cu cîteva luni: "Dacă cineva este dispus să reconsidere rezultatele celui de Al Doilea Război Mondial, haideţi să discutăm despre acest lucru. Dar, atunci va trebui să discutăm nu numai despre Kaliningrad, dar, de asemenea, despre teritoriile de Est ale Germaniei, despre oraşul Lvov, fostă parte a Poloniei, şi tot aşa, şi aşa mai departe. Există, de asemenea, Ungaria şi România pe listă. Dacă cineva vrea să deschidă această cutie a Pandorei şi să se ocupe de ea, bine, atunci să o facă.”

Din momentul în care se produce public o asemenea hartă, la nivel de preşedinţi de ţară, poate înţelegem bine de tot că, singuri, în caz de criză reală sau de dezvoltare a etapelor unui potenţial conflict, vom fi!

joi, 12 ianuarie 2017

O DEZBATERE PUBLICĂ TREBUIE SĂ AIBĂ LOC

Un fake-blog cu polemici şi răutăţi lansează pe piaţă diversiunea desfiinţării studiourilor regionale de radio de către Liviu Dragnea. Greu de crezut că există o astfel de intenţie, dar ştirea, ca element de manipulare a salariaţilor şi ca instrument de demonizare a celui care a desfiinţat taxa-radio, a prins. Din păcate, în afară de astfel de manipulări grosolane, nu doreşte nimeni să discute despre serviciile publice audiovizuale. Despre viitorul lor, concret, mai ales în contextul etatizării. Care sînt plusurile, minusurile, perspectiele? O dezbatere, la rece, cu proiecte şi soluţii cred că se impune!

Există în acest moment, doar în Europa, aproape 7 mii de canale de televiziune tematice! Tehnologiile revoluționare, cu impact major nu doar asupra peisajului media ci și asupra celui al politicii, care au făcut posibilă această enormă ofertă media fac astăzi extrem de necesare serviciile publice audiovizuale. Toate monitorizările demonstrează că, din punct de vedere jurnalistic, programele specializate ale celor două instituții oferă, chiar în condițiile actuale, cea mai echilibrată perspectivă asupra evenimentelor interne si internaționale. Atîta timp cît se comportă ca posturi comerciale, mai ales regionalele (nu exemplific pentru că şi publicitatea negativă este tot publicitate), alergînd după rating și contracte de publicitate, posturile publice nu pot pretinde o taxă obligatorie: este incorect atît față de public cît și față de posturile private.

Situația Televiziunii și Radioului nu ține de bani decît într-un plan secundar. Problema ține de natura misiunii lor și de percepția societății. O dovadă certă este că nu au existat proteste publice în momentul eliminării taxei! Precum în Grecia, odată cu desfiinţarea instituţiilor! Pe de altă parte, Agenţia de Presă AGERPRES, finanţată de stat, este lider de necontestat pe segmentul său, fără să abdice de la deontologia jurnalistică!

Transparența și eficacitatea funcționării SRR și TVR trebuie asigurate prin modificarea legii de funcționare, așa cum o cer constant și rapoartele anuale ale Curții de Conturi, care atrag atenția asupra ambiguității legislative în care își desfășoară activitatea cele două instituții – care nu sînt considerate pe deplin “publice”.  Această ambiguitate a facilitat gestionarea iresponsabilă a resurselor și a permis conducerilor lor succesive să se sustragă de la controlul parlamentar, civic și legal.

Ar trebui discutat serios despre unificarea celor două instituţii publice. Cu DA şi NU! Pe puncte! În locul a doua societati separate, asa cum este acum, audiovizualul public ar putea functiona sub cupola unei singure entitati". Modelul "ar duce la eficientizarea cheltuielilor, fiind cel mai întîlnit în Europa". Din unificare ar rezulta o singură societate, cu un singur consiliu de administraţie şi cu o singură finanţare, eventual o nouă taxă pentru audiovizual. Unificarea ar presupune o reorganizare a activităţilor "mai ales în zona administrativă, tehnică, economică şi a serviciilor de suport, care ar fi comune", dar şi o reorganizare la nivelul studiourilor teritoriale care ar însemna resurse mai mari şi acoperire mai eficientă a ariei de responsabilitate.

O fuziune TVR – SRR ar fi de dorit. Ar exista o viziune comună a serviciului public, o strategie comună. În acest fel calitatea şi relevanţa serviciului public vor creşte. Nu mai vorbesc de posibilitatea de cross-promotion, care va ridica profilul atît al TVR cît şi al SRR, campanii comune, proiecte etc. ,utilizarea comună a rezerorului de talente disponibil, dar şi sinergii de costuri: o singură conducere, contracte unice  – ceea ce ar duce la o putere de negociere mai mare din partea TVR+SRR. 

Cele două instituţii au mai funcţionat împreună pînă în 1994, sub numele Radioteleviziunea Română. Ele au fost separate odată cu apariţia Legii 41 de organizare şi funcţionare a radioului şi televiziunii publice. Pentru ca un astfel de proiect să poată fi pus în aplicare, este nevoie de o schimbare radicală a acestei legi.

În prezent, TVR, instituţie cu peste 2400 de angajaţi, are datorii istorice de peste 150 de milioane de euro, în timp ce radioul public are  aproximativ 2.200 de angajaţi.

Personal, cred în dispozitiile constitutionale care garantează dreptul la informare al cetăţenilor prin asigurarea surselor de finanţare a principalelor mijloace de informare: radioul şi televiziunea publice. Deci, cred că accesul la radiodifuziunea publică trebuie să fie gratuit. Mai mult, cred că mass – media publice trebuie să beneficieze de același statut ca și sănătatea, educația, cultura, apărarea, serviciile de informații sau cele menținerea ordinii. Solutia presei de calitate stă în zona nonprofit iar TVR şi Radio Romania sînt obligate sa facă doar jurnalism de calitate. Exemplele în Europa există: Radio France este o societate naţională de radiodifuziune, constituită sub forma unui serviciu cu capital public, al cărui unic acţionar este statul, în Olanda, în Finlanda, în Islanda nu există taxă TV şi nu se lasă cu acuzaţii de încălcare a libertăţii presei, În 2015, taxa s-a scos şi în Ungaria.

Rolul radioului declarat de la început - informarea, educarea şi divertismentul -  îşi atinge scopul în emisiunile transmise. Urmarind să contribuie, în special, la formarea publicului, emisiunea culturala "Universitatea radio", difuzată zilnic între orele 19 şi 20, s-a transformat într-un nou post numit "Radio Cultural", existent şi astăzi. De asemenea, s-a dezvoltat şi reţeaua posturilor teritoriale în oraşe precum Iaşi, Craiova, Târgu Mureş, Cluj, Timişoara, Constanţa. Aici intervine a doua discuţie esenţială: trebuie radiodifuzorul public să susţină SINGUR canale tematice sau dedicate teritorial? Posturile culturale, nu ar trebui susţinute şi de Ministerul Culturii? Cele internaţionale de Ministerul de Externe? Cele regionale de judeţele arondate? În acest fel, sume mult mai mari de bani ar putea fi folosite în dezvoltarea principalelor canale ale serviciilor publice audiovizuale!

Înainte de a arunca pe piaţă sperietoarea cu desfiinţarea unor studiouri, cred că o dezbatere serioasă trebuie să aibă loc!

marți, 3 ianuarie 2017

2016 - ANUL VÎNĂTORII DE JURNALIŞTI

Organizaţia Reporteri fără Frontiere consideră că anul 2016 a însemnat unul al vînătorii de jurnalişti. Cel puţin 74 de jurnalişti au fost ucişi între 1 ianuarie 2016 şi 10 decembrie 2016, în timpul exercitării misiunii. În 2015 numărul jurnaliştilor ucişi a fost de 101. Această diferenţă, ce ar putea să ne bucure, arată că jurnaliştii au fugit din calea pericolului iminent pentru ei, în special în Syria, Iraq, Lybia, Yemen, Afghanistan și Burundi. Aceste exemple reprezintă tot atîtea găuri negre în informaţiile credibile!

Presiunile asupra libertăţii presei, duse pînă la închiderea în mod arbitrar a mass-media, şi autocenzura s-au simţit, anul trecut, mai mult ca oricînd. Cazurile Turciei şi Mexicului.

Uciderile jurnaliştilor au fost deliberate. Ei au fost vînaţi, în special în Afghanistan şi Yemen. Syria ocupă, însă, locul fruntaş în aceea ce priveşte uciderea jurnaliştilor. Două treimi dintre jurnaliștii uciși în 2016 au fost într-o zonă de conflict.

Acest bilanţ reprezintă şi rezultatul deciziei criminale a redacțiilor care sînt reticente în trimiterea reporterilor la cursuri de specialitate.

"Violența împotriva jurnaliștilor este din ce în ce mai mult executată în mod deliberat", a declarat Christophe Deloire, secretar general al RSF. "Această situație alarmantă reflectă eșecul evident al inițiativelor internaționale de protecție a jurnaliștilor. Ea a semnat condamnarea la moarte a informațiilor independente în zonele de cenzură și propagandă, cu grupuri extremiste, în special în Orientul Mijlociu"... "Odată cu instalarea unui nou secretar general al ONU, Antonio Guterres, este urgent să desemneze un reprezentant special pentru protecția jurnaliștilor".

122 de jurnaliști și profesioniști media au fost uciși în 2016, conform noilor statistici publicate de cea mai mare organizație de jurnaliști din lume.

Federația Internațională a Jurnaliștilor (FIJ), care reprezintă peste 600.000 de membrii din 140 de de ţări, a publicat statistica  cu cei 93 de jurnalişti ucişi în misiune în 2016. Alţi 29 a murit în accidente de avion!

Deşi cifrele pentru 2016 sînt în scădere, de la 112 în 2015, nivelurile de violență au fost mai mari în Afghanistan, Guatemala, Iraq și Mexic. Yemen, India, Pakistan și Syria formează un alt grup în care nu s-a produs nici o schimbare a numărului de asasinate faţă de 2015.

"Numărul de jurnaliști și personal media ucis în misiune ar putea fi mai mare, însă lipsesc de informații credibile cu privire la aceste cazuri şi din cauza autocenzurii în unele țări, pentru a evita atragerea atenției nedorita a baronilor infracționalității ", a declarat secretarul general al FIJ Anthony Bellanger.

În conformitate cu înregistrările FIJ, lumea arabă și Orientul Mijlociu are cea mai mare cu 30 de ucidere concordanței, urmată de Asia Pacific, cu 28 de asasinate, America Latină, cu 24, Africa 8 și Europa, cu doar trei asasinate.


Țările cu cel mai mare număr de asasinate media sînt:

• Iraq: 15, • Afganistan: 13, • Mexic: 11, • Yemen: 8, • Guatemala 6, • Syria: 6, • India: 5, • Pakistan: 5.

Atît în România, cît şi în restul Europei pluralismul presei este în pericol, arată studiul Media Pluralism Monitor. România este singura ţară cu semnale de alarmă la toate nivelurile, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de bază pentru o presă funcţională. Cele mai mari riscuri atît în România cît şi în majoritatea statelor vizează concentrarea patronatului pieţei de media, competenţele media subdezvoltate în rîndul populaţiei, politizarea controlului asupra canalelor media, independenţa serviciilor publice de media, publicitatea de stat sau chiar siguranţa jurnaliştilor.

Cele mai mari riscuri includ lipsa transparenţei privind concentrarea patronatului pieţei de media, politizarea controlului organizaţiilor media, independenţa TVR, nivelul scăzut al competenţelor media în rîndul publicului, precum şi precaritatea condiţiilor de desfăşurare a profesiei de jurnalist.

România este singura ţară, din cele 19 europene, în care nu sînt asigurate condiţii de bază pentru o presă funcţională în mare parte din cauza problemelor ce ţin de statutul jurnaliştilor. Neregulile frecvente la nivelul plății salariilor, nesiguranța locurilor de muncă, situația economică în general dificilă a presei din România (în special pentru ziare), pun jurnalismul într-o situație foarte precară, vulnerabil la instrumentalizare şi influențe externe, faţă de care jurnaliştii nu au mijloacele necesare pentru a se proteja (reglementări legale sau interne, organizaţii puternice care să îi reprezinte, etc.). În acest context dificil, devine puțin probabil ca presa din România să producă un conținut de calitate, în interesul public.

În România, în 2016, Federaţia Sindicatelor FAIR – MediaSind constată că situaţia libertăţii presei în România sa deteriorat din cauza intervenţiei politicului. FAIR–MediaSind semnalează faptul că instituţiile publice de presă rămîn excesiv de politizate. Intervenția abuzivă a politicului a adus Televiziunea Română în pragul colapsului, iar Radioul Public este confruntat cu acuzaţii de corupţie şi cu decizii arbitrare care limitează dreptul jurnaliștilor la liberă exprimare. Nu putem să nu observăm insistența cu care Puterea susține la conducerea Radioului Public, în ciuda numeroaselor proteste publice declanşate atît în ţară cît şi în străinătate, un om incompatibil și chiar semnatar al unui angajament cu fosta securitate. Nu putem ignora nici modul în care este cheltuit banul public, de multe ori, în favoarea clientelei. Abuzurile împotriva angajaților au continuat, iar parlamentarii au ignorat orice protest preferînd să ascundă sub preş orice sesizare primită din partea societăţii civile.

În acelaşi timp, dialogul social, la toate nivelurile, este compromis de o legislaţie a muncii restrictivă şi abuzivă. Astfel, negocierea Contractului Colectiv de Muncă din sectorul Cultură şi Mass-Media este blocată.

Presa scrisă, dar și cea audio-video și, în special, cea locală, sînt pe cale de dispariţie, întrucît actuala legislație a muncii nu mai oferă o protecție reală angajaților din presă.

Societățile private sînt sufocate de o impozitare excesivă și depind, în mare parte, de interesele baronilor locali.

Din aceste motive, şi în acest an, singura speranţă pentru jurnalistul român rămîne presiunea străzii şi, în special, presiunea instanţelor internaţionale asupra factorilor decizionali autohtoni, care să scoată presa din sfera influiențelor politice, de orice fel. Unele persoane folosesc, în mod abuziv, meseria de jurnalist, cu scopul de a intimida, şantaja sau pentru a face trafic de influenţă.

Mai mult, unele autorităţi locale au făcut eforturi pentru a bloca difuzarea unor materiale jurnalistice critice la adresa lor, iar avertizorii de integritate au fost hărţuiţi, la rîndul lor, de instituţii sau companii publice. Îngrijorătoare este situaţia privind siguranţa fizică şi digitală a jurnaliştilor în România şi în alte patru ţări (Croaţia, Letonia, Lituania şi Suedia), unde au avut loc în ultimii ani ameninţări frecvente şi chiar unele atacuri fizice sau digitale la adresa jurnaliştilor. La categoria "ameninţări" la adresa jurnaliştilor, Radioul Public deţine poziţia fruntaşă, potriit rapoartelor, anul 2016 fiind unul de vîrf, pe lista neagră a factorilor de răspundere care au excelat în ameninţări regăsindu-se: Ovidiu Miculescu, PDG, Daniel Sărbu, manager Radio Constanţa, Laura Sgaverdea, manager Radio Reşiţa, Bogdan Roşca, manager Radio Cluj.

În ceea ce prieşte presa scrisă. Primele trei cotidiene naţionale, cele mai vechi şi de referinţă; media vînzarilor conform declaraţiilor de difuzare pentru aprilie-iunie 2016: Evenimentul Zilei  – 10 982 exemplare/zi, Romania liberă  – 9735, Adevărul – 8670.

Nici la televiziuni lucrurile nu stau mai bine. Conform audienţelor pe luna septembrie 2016 – an electoral!: Romania TV 372.000 (2,1 % Rtg), Antena 3 367.000 (2,1), B1Tv 91.000 (0,5), Digi 24 64.000 (0,4), Realitatea 60.000 (0,3). Total 954.000 telespectatori de prime time (medie zilnica). Adică, unul din 18 adulţi români cu drept de vot se mai uită la actualităţile presupus serioase ale zilei!

Cercetarea privind situaţia din România a fost realizată de echipa Median Research Centre/OpenPolitics, cu sprijinul mai multor experţi media din sfera academică, societatea civilă (ActiveWatch, CJI, ARCA), autorităţi de reglementare a presei (CNA), şi reprezentanţi ai organizaţiilor de presă (EurActiv, Ringier).

În 2016, peste 20 de jurnalişti din presa locală reşiţeană, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile au protestat în faţa Tribunalului Judeţean Caraş-Severin împotriva deciziei instanţei de a condamna două jurnaliste la plata a 15.000 de lei despăgubiri pentru că l-au numit „directoraș” pe șeful AJOFM Caraș-Severin și au arătat că acesta nu-și mai vede lungul nasului, anunţă Radio România. Conform deciziei judecătoreşti, cuvintele precum „directoraș” sau „suspect” sînt denigratoare, iar actul de a suna un șef de instituție publică pentru a-i cere un punct de vedere legat de un anumit subiect de interes public este o dovadă de rea-credinţă. Sentinţa este puternic contestată de societatea civilă, fiind considerată o vendetă personală a celor două judecătoare împotriva publicaţiei Express de Banat, unde au apărut câteva articole considerate denigratoare la adresa celor doi magistraţi.

Trei jurnalişti din Caraş-Severin, Daniel Stanciu, Victor Nafiru şi Sergiu Taban sînt hărţuiţi în procese de calomnie şi defăimare.

vineri, 23 decembrie 2016

100.000 de euro daune morale unui jurnalist hărţuit

Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) şi Studioul de Radio Cluj sînt obligate de Curtea de Apel Cluj să plătească 100.000 de euro daune morale unui jurnalist de la Studioul de Radio Cluj care a fost hărţuit şi discriminat de conducerile celor două instituţii, sentinţa fiind definitivă.

Potrivit sentinţei emisă miercuri de Curtea de Apel Cluj şi postată pe site-ul instituţiei, instanţa a anulat şi o decizie de sancţionare a jurnalistului din februarie 2015 emisă de Studioul de Radio Cluj, transmite corespondentul MEDIAFAX.

”Curtea de Apel Cluj admite apelul declarat de reclamantul Mihai Miclăuş împotriva sentinţei civile din mai 2016 a Tribunalului Cluj şi anulează decizia de sancţionare din februarie 2015 emisă de pîrîtă. Obligă pîrîta să plătească reclamantului suma de 100.000 euro (în echivalent în lei) reprezentînd daune morale. Respinge apelul declarat de pîrîtele SRR Cluj şi SRR împotriva aceleiaşi sentinţe şi respectiv împotriva încheierii civile din iulie 2015 pronunţată în acelaşi dosar. Decizia este definitivă”, se arată în documentul citat.

Mihai Miclăuş a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX că dacă în termen de 3 luni nu va primi suma stabilită ca despăgubiri morale de Curtea de Apel Cluj va începe demersurile de executare silită a SRR şi Radio Cluj.

 ”Voi dona cea mai mare parte din bani în scopuri umanitare. Eu nu am deschis acest proces pentru a obţine bani, ci pentru a stopa abuzurile din SRR şi Studioul de Radio Cluj. Am deschis acest proces pentru hărţuire, discriminare şi încălcarea unor drepturi, iar instanţa mi-a dat dreptate. Am arătat magistraţilor că singura modalitate prin care poate fi stopat acest fenomen este impunerea de daune morale”, a spus Miclăuş.

În dosarul Curţii de Apel Cluj se arată că, începînd cu anul 2006, Mihai Miclăuş a sesizat numirile pe posturi din cadrul Studioului de Radio Cluj pe criterii clientelare, iar conducerea Studioului de Radio Cluj a început să facă presiuni asupra sa pentru a renuţa la aceste demersuri. Astfel, la evaluarea activităţii din 2014, jurnalistul a primit punctaj minim pe motiv că a adresat petiţii şi pentru că a avut îndrăzneala să sesizeze numirile clientelare.

”Miclăuş Mihai a fost scos de pe post invocîndu-se faptul că nu are voce de radio, deşi desfăşura această activitate de aproape 20 de ani. Nu a mai avut avut voie să realizeze emisiuni şi talk-show-uri iar reportajele şi subiectele propuse îi erau refuzate fără niciun motiv”, se arată în dosar.

Jurnalistul a trimis un memoriu la directorului general al SRR în care arăta abuzurile care au loc împotriva sa iar acesta, în loc să le verifice, a dispus constituirea unei comisii de cercetare a lui Miclăuş pentru că acesta şi-ar fi discreditat şefii, iar comisia respectivă l-a sancţionat cu avertisment scris. De asemenea, în februarie 2015 o altă comisie l-a sancţionat pe jurnalist cu diminuarea salariului cu 10% pe o lună.

Mihai Miclăuş s-a adresat instanţei şi, în decembrie 2014, a deschis un proces la Tribunal Cluj împotriva SRR şi a Studioului de Radio Cluj, cerînd anularea evaluării profesionale şi reclamînd hărţuirea şi discriminarea la care a fost supus, sesizînd şi încălcarea unor drepturi, precum dreptul la petiţie şi dreptul la liberul acces la justiţie.

”În cadrul Studioului de Radio Cluj, angajaţii care vorbeau cu Mihai Miclăuş erau chemaţi şi admonestaţi de director, avînd loc o campanie de izolare a acestuia de colegi. Nu era lăsat să participe la şedinţe de dimineaţă cu subiecte, care erau obligatorii pentru toţi jurnaliştii”, se mai arată în documentul citat.

În mai 2016 Tribunalul Cluj a anulat evaluarea activităţii în cazul lui Mihai Miclăuş, a schimbat sancţiunea de diminuare a salariului cu 10% în avertisment scris şi a dispus ca SRR şi Studioul de Radio Cluj să îi plătească acestuia daune morale de 8.000 de lei.

Miclăuş a făcut apel care s-a judecat la Curtea de Apel Cluj.

Mihai Miclăuş lucrează ca jurnalist la Studioul de Radio Cluj din anul 1995 şi a fost hărţuit de managerul studioului, Bogdan Roşca. Bogdan Roşca rămîne plagiator cu diplomă de UBB după ce aplagiat integral lucrarea de licenţă a lui Miclăuş.  Universitatea “Babeş-Bolyai” (UBB) nu îi retrage diploma de licenţă directorului Radio Cluj, Bogdan Roşca, desi Comisia de Etică a instituţiei de învăţămînt superior a constatat existenţa plagiatului. Bogdan Roşca a plagiat, prin preluarea aproape integral, lucrarea de licenţă a lui Mihai Miclăuş. Reprezentanţii UBB arată că Ioan Aurel Pop nu va solicita Instanţei anularea diplomei de licenţă a lui Bogdan Rosca, pentru că se teme de “implicaţiile negative pentru instituţia publică de învăţămînt superior, greu de anticipat ca întindere, dar certe ca existenţă”. Potrivit UBB, “plagierea unei lucrări de diplomă, în anii 1997-1998, nu era prevăzută de acte normative în vigoare la acel moment şi, în consecinţă, plagiatul între studenţi nu era sancţionat ca atare.

Concret, este vorba de o lucrare de licenţă, sustinută de Bogdan Roşca în 1998 şi copiată aproape în întregime de la Ioan Mihai Miclăuş. Singura diferenţă este că lucrarea lui Roşca se numeşte “Politica prin Televiziune”, iar cea a jurnalistului Miclăuş, “Campaniile prezidenţiale televizate”. Lucrarea a fost copiată de Bogdan Roşca la numai un an după ce Ioan Mihai Miclăuş o prezentase la aceeaşi universitate clujeană, UBB.

Situaţia de la Cluj nu este singulară, abuzurii fiind semnalate în mai multe studiouri regionale (Reşiţa, Constanţa), dar şi la nivel de corporaţie. Multe dintre acestea au rămas necunoscute publicului din cauza fricii angajaţilor din radio.

Potrivit MEDIASIND, "Avînd în vedere această sentinţă, SRJ MediaSind cere Parlamentului României să ancheteze abuzurile săvîrşite în cazul jurnalistului de la Radio Cluj. De asemenea, SRJ MediaSind solicită comisiilor de specialitate ale Parlamentului să dea curs tuturor solicitărilor primite  privind abuzurile săvîrşite de  administraţia  Miculescu  în această instituţie publică. Ne-am exprimat în repetate rînduri nedumerirea că în ciuda faptului că a fost declarat incompatibil şi în conflict de interese de către ANI, Ovidiu Miculescu a fost susţinut în funcţie, săvîrşind abuz după abuz. Ca urmare a sesizărilor Sindicatului Unit al Salariatilor RadioRomânia, conducerea Radioului Public, o mare parte dintre membrii CA, sînt cercetaţi pentru posibile fapte de corupţie. În ceea ce-l priveşte pe preşedintele – director general Ovidiu Miculescu, amintim că, potrivit adresei CNSAS nr. DJ/41572011, acesta a semnat în anul 1987 un Angajament cu fosta Securitate (Dosarul fond de reţea nr. R 94603) pentru "apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participa la activităţi protocolare."

SRJ MediaSind face un apel către toţi angajaţii să sesizeze, de fiecare dată, orice tentativă de încălcare a legii, orice abuz  care ar putea să afecteze statutul profesional şi demnitatea umană a angajaţilor. Potrivit art. 6 alin 1 din Codul Muncii, „Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.”