sâmbătă, 28 februarie 2009

RAUS! CARAMBA! VAYA CON DIOS

Trăitori în lumea reală, am votat în decembrie 2008, răul cel mai mic. Ştiam că cea mai mare criză din ultimii 60 de ani nu poate ocolii România, decît dacă ţara noastră ar fi fost pe Lună! Voi, ne-aţi spus că nu e chiar aşa şi, ca vînzători perfecţi de iluzii, ne-aţi descris actul de guvernare cu lux de amănunte. Diavolul se ascunde în detalii! Odată instalaţi în fruntea bucatelor vă prefaceţi că nu VOI aţi promis ceea ce aţi promis! Durerile, spaimele şi incertitudinile noastre de pînă acum le-aţi folosit mişeleşte pentru a deschide porţile Iadului vostru! Ne-aţi minţit şi înşelat! Acum ne tîlhăriţi la drumul mare! Sînteţi penali! Afară! Sau, înăuntru, în puşcăria în care stă bătrînul de 80 de ani, sau eroul de la Kalat! E momentul să plecaţi, să demisionaţi şi să trecem la alegeri anticipate! Şi aşa aruncăm miliarde pe fereastră anul acesta pentru, din nou, alegerea voastră grotească! Puţină poezie...


ŢARA FĂRĂ ŢARĂ

ADRIAN PĂUNESCU

La noi, cine unifică desparte,
Şi cine-ar trebui s-aducă viaţă
Aduce-n toate felurile moarte
Şi falşi profeţi care ne mint în faţă.

Ipocrizia circulă în voie,
Prin toate straturile sociale,
E când exces, când deficit de Noe,
Acum, că toată apa în aval e.

Sinceritatea-i cârpa desuetă,
Din garderoba tragicei mirese,
Ocnaşul se preface că regretă,
Când ruda victimei în faţă-i iese.

Se-ncurcă mercenarii de tot felul,
Să-ndreptăţească inocenţa noastră,
Slujind, cu lacrimi în priviri drapelul,
Sub culpă roşă-galbenă-albastră.

Alesul cel dintâi e-un drac de vază,
Venit aici pe-un val, de la catarge,
Nu mai uneşte, nu mai arbitrează,
Ci-ncaieră, azmute, minte, sparge.

Minciuna, după cum scria Vlahuţă,
Nici nu mai stă cu Regele la masă,
Ci îl invită, tandră şi drăguţă,
La un dineu intim, la ea acasă.


În fond, ne-a copleşit prea multul bine,
Că România noastră populară
E locul pricopselilor străine
Şi n-are loc de oameni şi de ţară.

Mai rafinaţi ca hoţii din pădure,
Fraudatorii epocii moderne
Pe ce furară umblă să-şi procure
Partide, parlamentare şi guverne.

Ce-a fost normal, în veci nu mai revine,
E răstignită firea omenească
Şi omul, despărţindu-se de sine,
Nici nu mai poate să se regăsească.

Parcă-a trecut prin toată lumea Nero,
Miroase-a ars înmugurirea verde,
Reînvăţăm să fim egali cu zero
Şi a învinge va-nsemna a pierde.

De-atâta timp nenorocit încoace,
Nici nu mai ştiu copiii să respire
Şi e-ntre viermi şi oameni bună pace
Şi între oameni numai despărţire.

Prăpăd. Marşarier. Sfârşit de eră.
Însângerat e drumul pân-la pâine
Prin focul unui iad care prosperă
Miros a fum ruinele de mâine.



joi, 26 februarie 2009



VICTOR PONTA PREŞEDINTE!



Îl susţin şi votez pe Victor Ponta la funcţia de Preşedinte al României! Îl voi sprijinii, după posibilităţi, dacă zvonul candidaturii sale la cea mai înaltă funcţie în stat se va dovedi realitate! Indiferent cînd de va întîmpla acest lucru.

De ce? Din consecvenţă şi convingere!

De ce, din consecvenţă: În vara anului 2007, după cursa de Viteză în Coastă de la Rînca, judeţul Gorj, am publicat, în revista rally-racing magasine, o fotografie a „debutantului” Victor Ponta, sub care scriam: „... de la scaunul de pilotaj la fotoliul de preşedinte al României?”. De atunci, am urmărit şi fotografiat atent evoluţia ca pilot şi navigator a politicianului Victor Ponta. La sfîrşitul sezonului competiţional 2007, în numele revistei rally-racing magasine i-am acordat lui Victor Ponta „Premiul pentru debut”. Diploma şi cupa, precum şi o colecţie pe întregul an al revistei plus anuarul editat, i le-am înmînat la Reşiţa, la sediul PSD, într-un cadru festiv! Victor Ponta nu m-a dezamăgit, sezonul următor, 2008, devenind Campion Naţional la Raliuri, în Cupa Logan, alături de pilotul Edwin Keleti. Victoria în raliuri îmi confirmă intuiţia sportivă (încă mă mai pricep la sportul cu motor!) şi face dovada că o bună colaborare româno-maghiară (Edwin este de naţionalitate maghiară) poate slujii interesul naţional (Dacia Logan este mîndria producătorilor români de autovehicole!). Prima previziune s-a adeverit! Aştept ca Victor Ponta să se mute la Palatul Cotroceni. Din consecvenţă!

De ce, din convingere? Pentru că Victor Ponta face parte din categoria tinerilor politicieni care pot schimba faţa hîdă a acestei ţări! Spre deosebire de alt tînăr de perspectivă, Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta nu s-a cărat cu barca lui Soros! A fost preşedinte al Tineretului Social Democrat şi vicepreşedinte al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. Conferenţiar şi lector la Catedra de Drept Penal a Universităţii Româno-Americane, coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie - secţia Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică (specializat în domeniul infracţiunilor economico-financiare), ministru delegat pentru Controlul implementării programelor cu finanţare internaţională şi urmărirea aplicării Acquisului Comunitar şi şeful Corpului de Control al Guvernului Adrian Năstase, iar din octombrie 2008 este ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul în Guvernul Boc. Victor Ponta este născut pe 20 septembrie 1972 la Bucureşti, este deputat de Gorj din partea PSD, căsătorit cu Daciana Sîrbu, europarlamentar PSD, fiica ministrului agriculturii Ilie Sîrbu (care a copilărit la Caransebeş uşă în uşă cu familia Stanca, în blocul IPEG). Împreună au un băiat, Andrei!

Victor Ponta este un politician rebel şi temperat, care afişează o imagine de normalitate în talk-showurile la care este invitat. Nu prea aduce rating pentru că nu se dă în stambă. „Încă din timpul când eram procuror am fost un răzvrătit revoluţionar. De aceea mi s-a pus şi ştampila de Che Guevara. Am făcut grevă pentru condiţiile de lucru, am făcut dosare grele la care nu voia nimeni să lucreze”, mărturiseşte Victor Ponta într-un interviu. Este un personaj echilibrat, raţional şi civilizat. A avut şansa să fie cel mai tînăr procuror din cadrul Parchetului de pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie, cel mai tînăr şef al Corpului de Control al Guvernului, cel mai tînăr ministru şi cel mai tînăr vicepreşedinte de partid, singurul în măsură, cred, să reformeze birocraţia de tip feudal care ne sugrumă. În Caraş-Severin, doar Claudiu Pasăre şi deputatul Ionuţ Chisăliţă îi calcă pe urme. Ei, alături de deputatul Vali Rusu, sînt sămînţa tînără şi viguroasă aruncată în mocirla politică populată de monştri, viermi şi lipitori. Poate, împreună putem schimba ceva! Ar mai exista patru variante, pe care le consider de bun augur, pentru fotoliul de preşedinte al României. De data aceasta, pentru experienţă şi prestanţă: Adrian Năstase, Petre Roman sau Sorin Frunzăverde.

Îl VOTEZ pe Victor Ponta pentru că el reprezintă adevărata schimbare în bine a acestei ţări! Un om politic tînăr, revoluţionar, CURAT, energic, ambiţios, inteligent, sportiv, luptător. Îl susţin şi votez pe Victor Ponta la funcţia de Preşedinte al României!

P.S. Un preşedinte competent are nevoie de un guvern pe măsură. În cazul în care nu se adoptă modelul american, în care preşedintele să fie şi şef al Guvernului, funcţia de premier i-ar reveni, de departe, lui Cristian Diaconescu (excelentul ministru de externe al României care, după vizita în Italia din 23 februarie 2009, m-a făcut să mă simt mîndru de reprezentantul meu, un ministru de nota 10 şi să cred că nu e totul pierdut în acest guvern de ciudaţi căruia mai mult de nota 7,62 nu le-aş da-o! Dar, asta e o altă discuţie... Ministrul culturii în „Ţara lui Mario Balint” ar fi diriguit de Mădălin Voicu. Şi generalul în rezervă Eugen Bădălan ar ocupa o funcţie importantă, încă nu m-am decis care, dar pot să asigur pe oricine că sub „pumnul său de oţel învelit în mănuşă de catifea” România nu ar mai fi sat fără cîini!













luni, 23 februarie 2009

סיירת



Motto: „Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic”!Edmund Burke (1729-1797)

Situaţia de securitate din România pare scăpată de sub control, în ultimele săptămîni. Dacă mai punem la socoteală şi violenţele, agresiunea şi ura la care sînt supuşi conaţionalii noştri din Italia, pot spune, fără să greşesc, că Statul Român se dovedeşte incapabil să-şi apere cetăţenii. Şi atunci, vine întrebarea, pe care probabil mulţi secui şi-o pun: la ce bun un asemenea stat? La modul ideal, modelul poate fi oferit de... Israel care din 1948 este supus unor presiuni uriaşe în ceea ce priveşte lupta pentru apărarea propriilor cetăţeni. Şi cred, fără să greşesc, că Israelul este un model de urmat atît în ceea ce priveşte organizarea unităţilor speciale, cît şi în ceea ce priveşte voinţa politică de a-şi proteja cetăţenii. În spaţiul ex-Yugoslav, Tigrii lui Arkan, şi în Ungaria, Garda Maghiară, au înţeles mai repede decît noi că dacă statul nu este capabil să-şi protejeze cetăţenii, o vor face singuri. Moartea handbalistului român Marian Cosma a dovedit că o colaborare între cele două organizaţii poate avea rezultate pozitive, tardive, din păcate, pentru „Păsărilă”!

Dar, mi se pare interesant de povestit, succint, ce au atît de „special” unităţile speciale ale structurilor de forţă israeliene. Unităţile de forţe speciale ale armatei israeliene sînt desemnate în general prin denumirea sayeret, în ebraică סיירת, în titlul materialului, termen ce semnifică unitate de recunoaştere. În general, sînt unităţi ce aparţin brigăzilor operative combatante sau structurilor centrale, specializate în lupta de comando, operaţiuni speciale, lupta contra-teroristă şi care dispun de o tehnică mai complexă decît cea a armatei regulate. Sayeret Matkal, în ebraică סיירת מטכ"ל , Unitatea 269 Recunoaştere a Statului Major General, este considerată unitatea de elită a armatei israeliene. Se subordonează serviciului militar de informaţii Aman şi are ca misiune principală recunoaşterea în spatele liniilor inamice, strîngerea de informaţii şi lupta contrateroristă. A fost înfiinţată în anul 1957 de către Avraham Aman din veterani ai Brigăzii de Paraşutişti şi ai Unităţii 101 şi a avut ca model Serviciul Special Aerian (SAS) al Marii Britanii. Existenţa unităţii a fost ani de-a rîndul un secret bine păzit. Viitorii membri erau aleşi datorită legăturilor personale ale comandanţilor. Începînd cu anii 80, a fost înfiinţat un centru special de pregătire (Gibush), în cadrul căruia potenţialii membri sînt monitorizaţi constant de către medici şi psihologi, pe parcursul a multor zile în care sînt privaţi în mod constant de somn, odihnă şi hrană. După primirea în cadrul unităţii, militarii urmează un curs de pregătire timp de 8 de luni, perioada în care sînt instruiţi în diferite domenii (arte marţiale, folosirea armelor individuale, orientare în teren, recunoaştere, camuflare, culegere de informaţii, transmisiuni, explozibili). În cadrul Sayeret Matkal au fost recrutaţi şi au activat mai mulţi politicieni israelieni importanţi, precum Ehud Barak, Benjamin Netanyahu, Shaul Mofaz, Moshe Yaalon, Danny Yatom sau Avi Dichter. Sayeret Matkal este cunoscută mai puţin din poveşti şi filme şi mai mult din operaţiunile remarcabile la care a participat. A fost parte în toate războaiele duse de către Israel cu vecinii săi arabi (Egipt, Iordania, Siria, Liban), capturînd sau distrugînd instalaţii şi poziţii strategice de importanţă deosebită.

Shayetet 13, în ebraică: שייטת 13 , Flotila 13 este unitatea de comando naval a marinei militare israeliene (asemănătoare cu unitatea Navy SEAL DEVGRU). Împreună cu Sayeret Matkal este considerată elita armatei israeliene, avînd ca misiune principală combaterea terorismului şi operaţiunile speciale în mediu maritim. Antrenamentul constă în instrucţie de infanterie, paraşutism şi pregătire de specialitate la baza navală Atlit. Cursanţii sînt instruii în plasarea minelor pe cala navelor inamice, navigaţie, explozibili sau deplasarea cu ajutorul vedetelor rapide Snunit. Arma folosită în special de catre militarii Shayetet 13 este carabina americană M4A1, dar şi pistolul mitralieră AK 47.

Sayeret Yahalom este o unitate de genişti specializată în folosirea explozibilor (demolări, dezamorsări, geniu). Operează, deseori, împreună cu Sayeret Matkal şi Shayetet 13. Foloseşte în activitatea sa în mod frecvent roboţi teleghidaţi (pentru dezamorsări), precum şi buldozere blindate (pentru demolări). Este compusă din trei subunităţi :
YAEL - demolări, detonări de precizie, operaţiuni de geniu maritim,
YACHSAP - dezamorsări de mine, bombe şi dispozitive explozive artizanale,
SAMOOR - găsirea şi distrugerea tunelurilor şi depozitelor de arme şi explozibili folosite de către terorişti. Ar putea găsi şi armele de la Ciorogîrla!

Sayeret Shaldag - unitatea specială 5101 a Forţelor Aeriene Israeliene. Are ca misiune principală vizualizarea ţintelor aviaţiei cu ajutorul laserelor de mare precizie, în vederea bombardării lor. Secundar, unitatea mai îndeplineşte şi misiuni de recunoaştere, precum şi contraterorism şi salvare de ostatici. Se află situată la baza forţelor aeriene de la Palmahaim şi are în compunere între 40 şi 50 de militari, dotaţi, în general, cu arme de asalt M 16 sau M4A1, precum şi pistoale calibrul 9 mm Sig Sauer sau Glock, precum şi puşti cu lunetă Mauser SR 82/66, atunci cînd execută misiuni contrateroriste.

În afară de aceste unităţi, care se subordonează structurilor centrale, comandamentele teritoriale şi brigăzile operative au propriile lor unitati sayeret. Astfel, Brigada de Paraşutişti, zanhanim, şi cele trei brigăzi de infanterie (Nahal, Golani şi Givati) dispun de cîte o unitate de forţe speciale, de mărimea unui batalion, formate din trei companii specializate :
- PALHAN - Plugat Heil Handasa, specializată în detonări şi folosirea de explozibili;
- PALSAR - Plugot Siyur, specializată în recunoaştere;
- PALNAT - Plugat Neged Tankim, specializată în lupta antitanc.
În ultimul timp, din cauza transformării ameninţărilor, la nivelul acestor unităţi se observă o tendinţă de omogenizare a acestor specializări şi transformarea în forţe de luptă contrateroristă urbană!

Sayeret Golani , supranumiţi “Tigrii Zburători, a fost creată în 1951 ca pluton de cercetare a Brigăzii 1 Golani. Încă de la înfiinţare s-a dovedit a fi o forţă redutabilă, acţionînd pe tot teritoriul Israelului şi în afara graniţelor!

Sayeret Egoz este o unitate specială aparţinînd Brigăzii Golani. Are ca misiune, lupta contraguerillă în Teritoriile Ocupate (Fîşia Gaza şi Cisiordania). De asemenea, execută şi misiuni de recunoaştere în Liban.

Sayeret Nahal este unitatea de recunoaştere a Brigăzii Nahal. Zona de responsabilitate include cele mai violente oraşe din Teritoriile Ocupate, precum Jenin, Tulkarem şi Nablus. Are la activ cel mai mare număr de atentate dejucate din toată armata israeliană. Membrii subunităţilor PALHAR şi PALSAR sînt decoraţi, în special, pentru rolul lor în cea de-a doua Intifada.

Sayeret Givati , cunoscută anterior sub numele de "Vulpile lui Samson", are ca zonă de acţiune Fîşia Gaza. A fost înfiinţată în 1983 şi este una din cele mai active unităţi din punct de vedere operaţional.

Sayeret Duvdevan are ca zonă de responsabilitate Malul Vestic al Iordanului şi are ca misiune combaterea terorismului şi luările de ostateci. Militarii Sayeret Duvdevan acţionează de cele mai multe ori deghizaţi în arabi, ei cunoscînd la perfecţie limba, obiceiurile şi tradiţiile din zona în care îşi desfăşoară misiunea. De asemenea, cu ajutorul imaginilor luate din satelit şi de către avioanele-spion fără pilot, ei stăpînesc la perfecţie topografia cartierelor din oraşele palestiniene. Armamentul folosit constă, în principal, din pistoale mitraliera Uzzy, datorită dimensiunilor mici ce permit ascunderea lor cu uşurinţă sub haine.
Sayeret zanhanim este o forţă de comando ce aparţine de Brigada de Paraşutişti, capabilă să poarte şi să execute misiuni speciale aeropurtate. Sayeret zanhanim dispune de o putere de foc impresionantă, de la arme de asalt M 16, M4 şi AK 47 pînă la mortiere şi lansatoare de grenade reactive.

Am descris cît mai succint cu putinţă un angrenaj menit ca prin acţiunile pe care le desfăşoară să asigure securitatea şi liniştea poporului israelian. Şi, un amănunt interesant: oameni politici de forţă au fost membri ai acestor comandouri, trupe speciale sau servicii de informaţii israeliene, aflaţi TOT ÎN SLUJBA POPORULUI! Poate e de învăţat ceva...


joi, 19 februarie 2009

NOUL EV MEDIU ROMÂNESC



România este o ţară condamnată la dispariţie, iar românii, o populaţie hăituită! Nu mai am nici un dubiu. Acum cîţiva ani, Cristian Tudor Popescu, unul dintre ultimii muşchetari, scria că privită de sus, ţara noastră seamănă cu un bolnav de nervi. Eu aş spune că România a intrat într-un Nou Ev Mediu, poate cel mai Darck Age din cîte au fost în istorie. Ţara, în accepţiunea de astăzi, este prădată din exterior şi din interior, duşmanii îi ameninţă interesele şi teritoriile. Ukraina, o entitate statală încă dezarticulată, în căutarea propriei identităţi, cu numeroase hernii teritoriale româneşti şi nu numai, nu ne va ierta niciodată pentru ruşinea de la Insula Şerpilor. Ungaria, mult mai perfidă, a fost mereu la pîndă şi ne-a aplicat lovituri subtile care au provocat, însă, sîngerări masive. Diferite companii de rating ne calcă în picioare obligîndu-ne să luăm un împrumut de la FMI, şcoala de corecţie a economiilor în derivă! În interior, lipitori preistorice, flămînde şi hulpave, ne sug de vlagă în fiecare secundă. Vlădescu, Popescu, Patriciu, Escu, Tăriceanu, Rompetrol, Boc, Udrea, Băsescu, Petrom, Eon, Ion, Energy Holding, Stănişoară, Marin, sub-marin, Armaş, Voiculescu, sînt doar vîrful, capul flegmos şi însîngerat care iese din cînd în cînd la suprafaţă. Manipularea e servită caldă, aburindă. Trusturile se atacă între ele, „şerpăria” iese la lumină atunci cînd interesele se izbesc între ele. Contractele sînt, cu siguranţă, LEGALE dar nu şi MORALE! Vadim Tudor, considerat nebunul nr.1 al ţării apare la televiziune şi confirmă, după 5 ani, o informaţie care-şi făcea loc perfid, ca un vierme, în minţile noastre anesteziate de victoria portocalie: "Alegerile au fost furate la ordin american cu serviciile secrete româneşti, ca să controleze această zonă a lumii, să controleze Marea Neagră, să nu mai aibă probleme". "România este sub ocupaţie străină. Alegerile s-au furat pentru a nu veni oameni incomozi. De aia s-a înscenat aşa-zisul furt de la Ciorogârla. Băsescu a dorit să scape de generalul locotenent Constantin Croitoru". Cine să-l ia în serios? Poate cei care ştiu că Soros avea pregătite 90 de milioane de dolari ca prin Societatea Civilă să transforme Bucureştiul într-un nou Kiev? A spus-o în seara alegerilor chiar Traian Băsescu. S-a uitat! Îl vor lua în serios cei care ştiu că Adrian Năstase a obţinut mai multe sute de mii de voturi în plus faţă de Băsescu, dar victoria portocalie a fost tranşată în ultimele 15 minute (de egalitate procentuală, dacă vă amintiţi!) la Ambasada Americană, preşedintele, de atunci, al PSD, alegînd, probabil, să rămînă în viaţă şi nu fotoliul de la Cotroceni? America nu a avut încredere în Adrian Năstase, în ciuda dovezilor de devotament prestate de fostul cabinet? Traian Băsescu este (?) omul de casă al Ocultei americane? Aceasta e întrebarea! Cei care acuză că a împresurat guvernele şi serviciile secrete cu bursieri Soros, cred că ştiu răspunsul. Unii cred că, pe fundalul dezarticulării spectaculoase a statului român, Traian Băsescu urmăreşte puterea absolută. Alţii, sînt convinşi că preşedintele portocaliu este expresia haosului şi reprezentantul legitim al stării de destabilizare a societăţii româneşti, atmosferă propice „stăpînirii” unei entităţi statale şi pentru care marile puteri folosesc, la greu, trupe speciale şi armate de PR-işti! Personal,nu mai ştiu nimic! Am pierdut şi eu busola...

Noul Ev Mediu românesc este doar o apocalipsă naţională rebranduită! În termenii afacerilor, se numeşte business. În cei ai moralei, pradă! Clanurile se numesc grupuri de interese, feudalul – baron local, vînzătorul de sclavi – investitor strategic, iscoadele – agenţi de informaţii, paharnicii – lingăi, spărgătorii profesionişti de seminţe – consilieri! Şi, ca şi cum toată această borală a istoriei nu ar fi fost de ajuns, statul român este cel mai mare duşman al poporului său! În situaţia de criză teribilă în care a aterizat România, clasa politică dovedeşte că este ruptă total de realităţile acestei ţări. Chipuri senine, care nu au mai văzut de ani de zile cum arată un autobuz, un tramvai, un magazin de cartier, vorbesc despre măsuri utopice ce vor fi aplicate curînd! Curînd, cînd societatea este pe buza prăpastiei, este cel puţin un termen sarcastic, dacă nu dement! Actuala clasă politică emite legi îndreptate ÎMPOTRIVA poporului român! Nimic care să ne ajute să ieşim din situaţia excepţională în care ne aflăm, totul împotriva şansei la supravieţuire a încă unei generaţii de sacrificiu. Cînd marile state europene promovează protecţionismul şi nesocotesc recomandările UE referitoare la deficitul bugetar, România îşi permite să rămînă la un deficit bugetar de 2% şi nu face nimic pentru a proteja producătorii locali. Aruncăm banii în dreapta şi în stînga, în loc să-i canalizăm în agricultura autohtonă. Cred că o îndestulare alimentară, proprie, la preţuri mici, ar putea linişti o populaţie bîntuită de spectrul şomajului şi a creşterii aberante a taxelor şi impozitelor. Recesiunea şi spectrul foamei se află pe lista ameninţărilor teroriste non-militare care ameninţă societăţile la acest început zbuciumat de secol 21! România importă 70% din carnea de porc şi 90% din tot ce înseamnă produse agricole. Scandalos! Globalizarea duce la destructurarea societăţilor şi, pentru prima dată în ultimii ani, cred că acest fenomen este acum în favoarea noastră. Pastorul reformat Laszlo Tökes, europarlamentar dubios ales (Băse ştie de ce!), este purtătorul de cuvînt al Ţinutului Secuiesc la Parlamentul European. Tot mai convinşi de faptul că „casa de nebuni nu e acasă”, secuii vor autonomie teritorială, gest care ar deschide apetitul şi altor regiuni româneşti pentru ruperea de Bucureşti. „În toate comunităţile maghiare din jurul Ungariei are loc un proces de intensă fermentare politică. După părerea mea, după 20 de ani, a devenit evident că aşa-numita politică a paşilor mici nu este eficientă şi nu duce nicăieri. Poate doar domoleşte lucrurile pentru moment, dar nu permite îndeplinirea scopurilor prioritare şi existenţiale ale comunităţii maghiare...”, zice popa şi nu e nici un motiv serios să nu-l credem, mai ales că europarlamentarii români ai PPE, grup din care face parte şi minoritatea maghiară, tace mîlc. Cum tace şi referitor la fascismul italic declanşat de infractori români din peninsulă. Ambasadorul rus la Kiev, Victor Cernomîrdin, avea dreptate referindu-se la cei doi lideri, Iuscenko şi Timoşenko: sînt anormali! Şi nu i-a cunoscut pe cei de la Bucureşti! E momentul să înţelegem că negarea acestor criminali care-şi zic „autorităţi” se transformă în sprijinul nostru faţă de demenţa lor. Lipsa de reacţie înseamnă complicitate! Timpul nu mai are răbdare. Dacă italienii au putut legifera grupurile de „vigilantes”, putem şi noi. Că doar nu ne batem degeaba cu cărămida în piept, de pe la paşopt, că de la Rîm ne tragem! Sau ne-o tragem?!, încă nu m-am dumirit...

Tribalizarea societăţii, reîntoarcerea la valorile sacre ale FAMILIEI ne poate asigura şansa de supravieţuire în catastrofa ce se apropie. Soluţia nu e să punem mîna pe topoare, ci să încercăm să ne producem singuri necesarul de consum, fiindcă e evident că guvernanţii nu sînt capabili să taxeze importurile agricole, sau să oblige marile supermarketuri să achiziţioneze jumătate produse autohtone. În perioada pe care o traversăm statul are nevoie de ministere de forţă puternice. Poliţia, jandarmeria, armata trebuie să apere liniştea şi ordinea publică şi să fie autorizate să folosească forţa împotriva infractorilor care atentează la siguranţa cetăţenilor. Numai acţiunile dure pot intimida infractorii tot mai abili, tot mai instruiţi, tot mai bine determinaţi. Cooperarea între stat şi cetăţean nu există! Contactul între noi este doar la ghişeu atunci cînd sîntem obligaţi să dăm birul! Într-o astfel de perioadă, poporul are nevoie să urmeze un lider autoritar, hotărît, care să inspire încredere, un fel de Arnold Schwarzenegger. Din păcate, pe Boc nici faţa nu-l ajută! Ce încredere să ai într-un om care turuie vrute şi nevrute şi declară, de la oră la alta, altă prioritate naţională! O imagine de ev mediu!

Criză de sistem, criză în sănătate, educaţie, cultură, securitate naţională. Nici o agenţie care să apere interesele economice şi de securitate ale României în afara graniţelor! Am ajuns să-l regret pe Bush care-ţi cerea prietenia sub ameninţarea pumnului neoconservator. Astăzi, democraţii te îmbrobodesc cu „societatea deschisă” de stăm crăciţi ca nişte curve proaste şi aşteptăm să ne reguleze oricine fără să plătească, măcar! Nici o reacţie a oficialilor români la incidentele extreme în care sînt implicaţi românii din afara graniţelor! Doar hăituiala continuă şi obsesivă a fiscului, în interior, (după ce a crescut impozitul pe autoturisme de 13 ori, în unele cazuri, acum guvernul micuţului belitor de la cluj ne creşte şi impozitul pe locuinţe de 6 ori!) şi a carabinierilor în exterior! De ce condamnă Statul român hoţii de buzunare? Pentru că nu-i place concurenţa! Ţara ne vrea proşti, bolnavi, flămînzi şi umiliţi. Reduşi la tăcere. Amorţiţi, la televizor, de personaje invitate să vorbească despre nimic. Flămînzi să aflăm cum o punea Iri Columbeanu pe Ana Lesko să se ţină de lustră şi să-i sară direct în pulă! Orgasm vizual! O sărbătoare a retinei! Incapabili să luăm o atitudine. Incapabili să distingem binele de rău! Prea neajutoraţi să ţinem piept acestei urgii. Fatalişti şi împăcaţi cu propriul destin de „consumabile” ale istoriei! Preocupaţi de protecţia propriei familii, fragilă construcţie în vremuri de restrişte... De aceea, reiau celebra frază: „decît o democraţie bolnavă (represivă la adresa cetăţeanului român!), mai bine o dictatură sănătoasă (alături de amărîţii acestei naţii, mereu generaţie de sacrificiu!)! Mă tem, însă, că şi dictatura ce o clamează unii, va fi îndreptată tot împotriva plebeului! Să vină TIGRII LUI ARKAN! Sau, Che Guevara, El Comandante!

Nu ne mai mirăm că înfloresc cireşii peste noapte! Fereşte-te, române, ne-au pus ceva în aer!


marți, 17 februarie 2009

COMANDO PENTRU ROMÂNIA


Emisiunea OBIECTIV ROMÂNIA, difuzată de Radio România Actualităţi, de la ora 16, s-a dovetit a fi, de cele mai multe ori, cea mai complexă şi „puternică” emisiune din grila postului public de radio. Documentarele, anchetele, reportajele difuzate au lovit subiecte pe care, personal, le consider esenţiale pentru ascultătorii români. După succesul „caravanelor”, insuficient exploatate!, OBIECTIV ROMÂNIA a găzduit o serie de reportaje sub genericul REPORTER SPECIAL. Din punctul meu de vedere, subiectiv, evident, proiectul s-a dovedit un succes. Nu sînt de acord cu boul care a scris, la un moment dat, că RRA difuzează doar emisiuni vechi, de pe vremea comunismului, care să ne arate doar frumuseţile patriei! Cum libertatea cuvîntului este regină, înghit şi opinia „inteligentului” care dovedeşte că ne-a ascultat cel puţin o dată! Un cîştig pentru el!

Proiectul, ca orice proiect de succes, s-a oprit la Radio România Actualităţi unde orgoliile sînt mai presus de orice, iar dorinţa de audienţă încalcă, uneori flagrant, principiile şi misiunile unui post public de radio. Nu sînt de acord cu formatul de emisiune în care o armată de angajaţi se fac că ascultă problemele unei comunităţi după care le alină durerile cu un spectacol de muzică prăfuită, braţ la braţ cu autorităţile pe care, chipurile, le criticaseră anţărţ! Sînt, însă, total aproape de ideea de jurnalism cetăţenesc agresiv! S-a terminat cu perdeluţele şi funduliţele de limbaj! Vremurile de criză pe care le trăim cu toţii implică soluţii de criză şi un jurnalism de criză, militant şi nu ipocrit! E vremea să luăm atitudine, chiar dacă ar fi să revenim la stilul „procuror” pe care l-am practicat (cu succes!) înainte de 1990, dar care a schimbat ceva, omul de rînd a văzut un rezultat palpabil! A sosit timpul ca realizatorii care se ascund sub microfon atunci cînd spui ceva rău de „minister”, sau roşesc şi te întreabă: „vai, ai spus tu aşa ceva pe post”?, să se ascundă pentru totdeauna! În acest răstimp, posturi private de radio şi televiziune lansează emisiuni „responsabile”, bine primite şi bine realizate, ziarele şi publicaţiile naţionale „construiesc” echipe specializate de reporteri speciali care realizează materiale multimedia. Noi, Radio România Actualităţi avem nevoie doar de O DECIZIE RESPONSABILĂ ŞI ÎN TON CU VREMURILE PE CARE LE TRĂIM!

Pentru noul sezon de crize, sau „poze, proze şi nevroze”, cum bine titrează pe blogul personal bunul meu prieten şi un inegalabil reporter şi partener, Ilie Pintea, şi el „din zone miniere”, propun UN COMANDO PENTRU ROMÂNIA! O echipă complexă, cum numai Daniel Ruse şi OBIECTIV ROMÂNIA ştiu să adune! O echipă care să se deplaseze în diferite zone din ţară şi să pună sub microscop sistemul găunos şi famfaron! Sănătatea, educaţia, cultura, cercetarea, securitatea individuală, turismul, bogăţiile solului şi subsolului, poluare radioactivă şi de orice altă natură, defrişări şi terenuri degradate, agricultura, pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi cauzele acestora, sînt doar cîteva dintre temele ce pot fi disecate la microfonul Radio România Actualităţi. Un radio solidar cu problemele ascultătorilor săi şi nu paralel cu lumea în care trăieşte! Un comando pentru România, cu problemele reale ale României în obiectiv! O emisiune care să cauterizeze rănile unei societăţi bolnave de lepră şi care-şi pierde, pe zi ce trece, bucăţi din trupul măcinat de disperare şi neîncredere în autorităţi. Un vîrf de lance al jurnalismului responsabil. UN COMANDO PENTRU ROMÂNIA: REPORTER SPECIAL!


luni, 16 februarie 2009

1 AN DE LA INDEPENDENŢĂ. KOSOVO DIN FAŢA BLOCULUI!





















La 17 februarie 2009 se împlineşte un an de cînd Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia. De atunci, acesta a obţinut recunoaşterea a 22 din cele 27 de ţări membre ale UE şi a 54 din cele 192 de state membre ale ONU. Independenţa Kosovo a fost recunoscută cel mai recent de Panama, în 16 ianuarie. Peste o duzină de ţări, inclusiv Belgia, Bulgaria, Canada şi Norvegia, au fost de asemenea de acord să accepte paşapoartele emise de noua republică, deşi nu şi-au deschis încă ambasade la Pristina. Ca fapt divers, în 1999, pe cînd transmiteam coşmarul din fosta Yugoslavie, Madeleine Albright a refuzat categoric să se întîlnească cu cea alături de care s-a jucat în copilăria sa de evreică refugiată le Belgrad. Joseph Korbel, tatăl lui Madeleine Albright, a fost ambasadorul Cehoslovaciei la Belgrad pe timpul preşedinţiei la Praga a lui Benes, iar viitorul secretar de stat al S.U.A. şi-a petrecut aici o bună parte a tinereţii. Aici, familia Korbel a fost găzduită de Vladislav Ribnikar, cel care la 25 ianuarie 1904 a fondat cotidianul POLITIKA! Poreclită pe Internet „baba cu coaie de oţel”, Albright a fost, este şi va rămâne în memoria sîrbilor drept una din maleficele fiinţe umane din istoria acestuia.

La un an de la independenţă, Kosovo reprezintă în continuare principalul risc de instabilitate în Europa în 2009, potrivit raportului anual privind securitatea, prezentat în Congresul Statelor Unite de noul director al comunităţii americane de informaţii, Dennis Blair, preluat de AFP şi Mediafax. Potrivit raportului, "evenimentele din Balcani vor continua să reprezinte pricipalul risc de instabilitate în Europa în 2009, în pofida evoluţiei pozitive din ultimul an, în special declaraţia de independenţă paşnică a Kosovo, alegerea unor lideri proeuropeni în Serbia şi propunerile de aderare la NATO prezentate Croaţiei şi Albaniei". Siguranţa acestei afirmaţii o dă, probabil, baza americană Bond Steel, cea mai mare construcţie de acest gen din lume de după încheierea Războiului din Vietnam. "Principalele provocări în domeniul stabilităţii vor veni din cauza statutului politic încă nedefinit al minorităţii sârbe din Kosovo, în special în nordul statului, şi din cauza continuării unei coexistenţe interetnice dificile în Bosnia-Herţegovina", potrivit sursei citate.

Serviciile americane de înformaţii amintesc că 22 din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene au recunoscut independenţa Kosovo pe care provincia sîrbă şi-a declarat-o unilateral la 17 februarie, însă menţionează că Serbia nu a acceptat-o.

Potrivit studiului, "Belgradul susţine deschis instituţiile parelele sîrbo-kosovare". "Acest lucru a consolidat diviziunea de facto a Kosovo, între zonă sudică majoritar albaneză şi una nordică majoritar sîrbă, şi frustrarea kosovarilor albanezi".

În privinţa Bosniei-Herţegovina, "viitorul său în calitate de stat multietnic este incert, atît timp cît nici violenţele generalizate, nici o diviziune oficială nu sînt iminente", potrivit raportului. "Ameninţările cu secesiunea făcute de liderii sîrbi bosniaci şi dorinţele anumitor lideri bosniaci de a elimina entitatea sîrbo-bosniacă au agravat, în ultimii ani, tensiunile interetnice la, probabil, cel mai înalt nivel". Principalele trei comunităţi din Bosnia - sîrbă, musulmană şi croată - s-au confruntat în timpul războiului care a devastat din 1992 pînă în 1995 această fostă republică iugoslavă.

Analiza americană mi se pare cea mai valabilă, în actualul context, fie şi prin prisma simbolului de putere care este Bond Steel, amplasat în Kosovo, „nici la nord, nici la sud, nici la est, nici la vest, chiar în inima Europei”, iar cine stăpîneşte inima Europei, stăpîneşte Europa, spunea demult Sf. Sava referindu-se la „cîmpia păsărilor negre”. Se vorbeşte de secesiune paşnică? Greşit! În martie 1999, avioanele americane din NATO au bombardat 40 de zile şi nopţi Serbia pentru concretizarea acestui plan, clamînd, totodată, modificarea dreptului internaţional în favoarea dreptului individual în detrimentul dreptului statal. Este clar că la un an de la independenţă, Kosovo este „o figuraţie” de stat, impus şi susţinut artificial de comunitatea internaţională. Numai prezenţa bazei americane pe teritoriul său şi a trupelor UE fac ca această entitate să nu facă implozie, precum Tadjikistanul desprins din fosta URSS, care, din cauza corupţiei şi sărăciei se află în pragul falimentului şi al unui război civil.

Ce s-a întîmplat în acest răstimp? Este Kosovo un model de urmat, un precedent periculos? Depinde pe cine ai în spate şi ce se urmăreşte! Nici o părticică din Comunitatea Internaţională nu va milita în favoarea independenţei Ţării Bascilor, sau a Corsicii, de exemplu. Cum Românii pot fi liniştiţi, americanii nu vor să instaleze o bază militară în Har-Cov, deci independenţa Ţinutului Secuiesc va fi obţinută doar pe...internet! Băsescu ştie asta şi de aceea se lansează în diatribe imbecile cu privire la acest subiect! Deşii, din punctul meu de vedere, fărmiţarea teritorială este o soluţie în vederea depăşirii multiplelor crize cu care ne confruntăm la acest început de secol şi de mileniu. Pentru a putea reconstrui o lume stabilă trebuie, mai întîi, să o demontezi pe cea veche! Dacă acest lucru se va dovedi folositor, umbrela Uniunii Europene, sub care se ascund cei mai mulţi opozanţi ai evidenţelor, nu va putea împiedica apariţia Har-Cov, sau Voivodina, sau Transylvania, sau Banat... Poate şi pentru simplul fapt că Uniunea Europeană, pînă la momentul scrierii acestui text, nu a dovedit decît că este o imitaţie proastă a Statelor Unite. O chinezărie!

Chiar şi fără desprinderi teritoriale, războiul declanşat de grupuri de interese împotriva entităţilor statale continuă. Intensitatea acestuia este similară cu bombardamentul asupra Serbiei din 1999. În timp ce ziarele austriece şi ministrul lor de finanţe declanşează un atac fără precedent la adresa politicii monetare din România, defavorabilă băncilor austriece ce sînt cu botul în vălăul cu bani de aici, Moody*s ne îndeamnă să ne împrumutăm de la UE sau FMI dacă vrem să ne menţină ratingul de ţară. Şantajul extern este înfiorător de vizibil, iar guvernul Boc care mimează oligofrenia (fără Cristi Diaconescu!) pare din alt film! În plan social, infracţionalitatea devine o supapă de refulare a societăţii. Se fură arme, se sparg bănci, au loc jafuri armate, se trage cu pistolul în plină stradă. Fără ca ministrul de interne, primul ministru sau preşedintele să dea un semnal de control asupra acestei situaţii.

Din păcate, la un an de la independenţa Kosovo, România se transformă într-o entitate neguvernabilă, vizibilă ceas de ceas chiar din faţa bloc(g)urilor noastre, pentru care presa nu este de vină, chiar dacă simplificarea preşedintelui face parte din cei 4 stîlpi ai propagandei! Cu urmările de rigoare...

P.S. Întîmplător, sau nu, aceste personaje, prezente în structurile de conducere ale S.U.A. în vremea „bunei administraţii Clinton” sînt „părinţii fondatori” ai Kosovo: 1. Secretary of State - Madeleine Albright , născută evreică cehă, trecută la catolicism, 2. Secretary of the Treasury - Robert Rubin 3. Secretary of Defense - William Cohen 4. CIA chief - George Tenet 5. Head of Nat. Sec. Council - Samuel Berger 6.Secretary of Agriculture - Dan Glickman 7. Chairman of the Fed. Res. Board - Alan Greenspan 8. Health Care Chief - Sandy Kristoff 9. Head of Voice of America - Evelyn Lieberman 10.Under Secretary of State for Europe - Stuart Elsenstat 11. U.S. Trade Representative - Charlene Barshefsky 12. Chief Aide to the First Lady - Susan Thomases 13. Heads National Economic Council - Gene Sperling 14. Heads National Health Care Policy - Ira Magaziner
15. Deputy Secretary of State - Peter Tarnoff 16. Ass. Sec. of State for Congressional Affairs - Wendy Sherman 17. On Board of Economic Council - Alice Rivlin 18. On Board of Economic Council - Janet Yellen 19. Presidential Advisor - Rahm Emanuel 20. Council to the President - Doug Sosnik
21. Deputy National Security Council - Jim Steinberg 22. NSC Senior Director for Speechwriting - Anthony Blinken 23. Drug Policy Coordinator - Robert Weiner 24. Special Liaison to the Jewish Community - Jay Footlik 25. Presidential Personal Chief - Robert Nash 26. Presidential Attorney - Jane Sherburne 27. Asian Expert on Security Council - Mark Penn 28. Communications Aide - Robert Boorstine 29. Communications Aide - Keith Boykin 30. Special Assistant to the President - Jeff Eller 31. National Health Care Advisor - Tom Epstein 32. National Security Council Member - Judith Feder 33. Asst. Sec. of Veterans Affairs - Richard Feinberg 34. Deputy Head of Food and Drug Admin. - Herschel Gober 35. White House council - Steve Kessler 36. Asst. Secretary of Education - Ron Klein 37. Director of Press Conferences - Margaret Hamburg 38. Director of St. Dept. Policy - Karen Alder 39. Member National Security Council - Samuel Lewis 40. Member of the National Security Council - Stanley Ross 41. Director of the Peace Corps - Dan Shifter 42. Deputy Chief of Staff - Eli Segal 43. Dep. Director of Man. and Budget - Jack Lew 44. Under Secretary of State - James P. Rubin 45. Under Secretary of the Treasury - David Lipton 46. Special Council to the President - Lanny P. Breuer 47. Special Representative to NATO - Richard Holbrooke 48. Chief of Social Security - Kenneth Apfel 49. Deputy White House Council - Joel Klein 50. Special Advisor to the First Lady - Sidney Blumenthal 51. Chief of Food and Drug Administration - David Kessler
52. Acting Solicitor General - Seth Waxman 53. Presidential Pollster - Mark Penn 54. Special Middle East Representative - Dennis Ross 55. General Counsel for the FBI - Howard Shapiro 56. White House Special Counsel - Lanny Davis 57. Secretary of Management and Budget - Sally Katzen
58. Heads FBI Equal Opportunity Office - Kathleen Koch 59. Deputy Chief of Staff - John Podesta
60. Vice Chairman of Federal Reserve Board - Alan Blinder 61. Heads Council of Economic Advisors - Jane Yellen



A – de la Afganistan


Duminică, 15 februarie 2009, s-au împlinit 20 de ani de la retragerea URSS din Afganistan, război în care, de-a lungul celor 10 ani, au murit 15.000 de sovietici. Afganistanul a convins o generaţie întreagă de militari că au fost trimişi într-un război pe care nu îl pot cîştiga. La 20 de ani de la retragere, veteranii sovietici îşi amintesc: “Este ca şi cum te-ai lupta cu nisipul. Nici o forţă din lume nu îi poate învinge pe afgani”, a spus Oleg Kubanov, un ofiţer în vîrstă de 47 de ani cu ordinul Steua Roşie prins în piept, la un concert aniversar organizat la Moscova. “Este pămîntul lor sfînt, nu contează pentru ei dacă eşti rus sau american. Toţi sîntem soldaţi pentru ei”, a adăugat el.

Faptul că preşedintele american Barack Obama vrea să suplimenteze forţele americane din această ţară, desfăşurînd 60.000 de soldaţi, a reînviat amintiri amare pentru foştii militari sovietici care au luptat în Afganistan, al căror număr ajunsese la mijlocul anilor ‘80 la 100.000. “Numerele nu rezolvă nimic”, a spus Shamil Tyukteiev, în vîrstă de 59 de ani, care a condus un regiment în Afganistan în perioada 1986-1988. “Poţi pune cîte un soldat în faţa fiecărei case, la baza fiecărui munte. Am constatat pe pielea noastră, mai multe trupe, mai multă rezistenţă”!

Istoria se repetă. Tancurile şi trupele sovietice au intrat în Afganistan în 1979, pentru a instala un guvern comunist marionetă la Kabul. Dar, speranţele unei victorii rapide s-au năruit, iar forţele sovietice s-au văzut prinse într-un război de gherilă condus de mujahedinii sprijiniţi de Statele Unite cu armament şi bani şi care aveau acces la baze din Pakistan. Aşa s-au născut fundamentalismul islamic, talibanii, Ben Ladden, Al-Qaida. Se spune că în perioada statului islamic instaurat de talibani după alungarea forţelor sovietice, exportul de droguri, care finanţează aproape 40% din tranzacţiile de pe Wall Street (!), au scăzut la jumătate cauzînd pierderi uriaşe băncilor şi corporaţiilor „onorabile”. Atacul american, alungarea talibanilor şi „alegerea” ca preşedinte a lui Hamid Kharzai, fost director de proiect al UNOCAL-OIL pentru Asia Centrală, a repus lucrurile în făgaşul lor normal. Astăzi, 90% din piaţa americană de droguri este alimentată din Afganistan!

Preşedintele Obama pare hotărît să concentreze forţele americane în Afganistan, în detrimentul Iraqului, ceea ce ar putea fi un semnal că susţinătorii campaniei electorale a preşedintelui nu provin din zona petrolieră. Un memorandum secret al Pentagonului îi recomandă preşedintelui Barack Obama să atace Al-Qaida şi talibanii pe teritoriul Pakistanului, în contextul în care mujahedinii din Waziristan şi Beluchistan au atacat spatele frontului NATO, reuşind să blocheze aprovizionările pentru trupele aliate desfăşurate în Afganistan. În aşteptarea deciziei preşedintelui, grupări ale mujahedinilor au reuşit să arunce în aer, în nord-vestul Pakistanului, podul care asigura cea mai importantă rută de aprovizionare pentru trupele NATO din Afganistan. Atacul a fost realizat cu ajutorul unor tehnici militare şi explozibili sofisticaţi care au transformat în ruine podul lung de 10 metri de pe Khyber Pass, la 25 km de Peshawar. Pînă acum, pe aici au trecut 75% din carburanţii, armamentul şi alimentele pe care NATO le descarcă în portul Karachi. Purtătorii de cuvînt ai Alianţei Nord-Atlantice au recunoscut lovitura suferită, afirmînd că, pentru moment, „ruta este blocată“, şi este folosită una prin republicile din Asia Centrală.

Recomand tuturor o carte senzaţională: Vînătorii de zmeie. Pentru a reînvăţa alfabetul demnităţii şi planuri de viitor asupra Afganistanului, ţară în care se află dislocaţi 1000 de militari români!




joi, 12 februarie 2009

APUS DE SOARE - ÎN IRAQ, NU PREA MAI FACEM NIMIC!



Astăzi, este prima zi în care militarii români din Iraq vor acţiona în baza noilor acorduri cu Statul Iraqian. Operaţiunea se numeşte APUS DE SOARE, dar nu are legătură nici cu Ştefan cel Mare, nici cu Barbu Ştefănescu Delavrancea. Oricum, IRAQI FREEDOM, s-a terminat. Memorandumul cu Irakul privind trupele româneşti din această ţară prevede că membrii forţei româneşti, arestaţi sau deţinuţi de autorităţile irakiene, vor fi predaţi în maximum 24 de ore părţii române, căreia îi va reveni de asemenea custodia celor acuzaţi sau condamnaţi de infracţiuni. Referitor la jurisdicţia asupra membrilor forţei române, memorandumul prevede, în articolul 2, o serie de elemente suplimentare faţă de cele prevăzute în rezoluţia cu caracter general privind trupele străine, adoptată de Parlamentul irakian la 23 decembrie. Astfel, membrii forţei române, arestaţi sau deţinuţi de autorităţile irakiene vor fi predaţi în custodia forţelor române nu mai târziu de 24 de ore. De asemenea, potrivit hotărârii CIJ , custodia membrilor forţei române acuzaţi sau condamnaţi pentru comiterea unor infracţiuni va reveni părţii române. Conform documentului, actele sau faptele comise în legitimă apărare, determinate ca atare de instanţele competente, nu vor fi considerate infracţiuni. Documentul înfiinţează un Comitet Mixt, format din reprezentanţii celor două state, care va avea ca misiune supravegherea aplicării Memorandumului, inclusiv în ceea ce priveşte coordonarea misiunilor care vor reveni părţii române şi stabilirea jurisdicţiei aplicabile în cazul în care membrii forţei româneşti vor comite o infracţiune. Deciziile în Comitetul Mixt vor fi luate prin consens. Memorandumul, a cărui valabilitate va expira la 31 iulie 2009, potrivit articolului 7, prevede că membrii forţelor româneşti vor fi scutiţi de orice taxă de import, export sau alte taxe pe perioada în care se vor afla în Irak. Primul articol al Memorandumului face trimitere la Rezoluţia Parlamentului irakian de la 23 decembrie şi care împuterniceşte guvernul irakian să ia măsuri pentru a reglementa prezenţa, condiţiile şi activităţile trupelor străine care îşi continuă prezenţa în Irak după 31 decembrie 2008 până la retragerea acestora completă, cel mai târziu la 31 iulie 2009. . Memorandumul de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak care reglementează activităţile şi statutul militarilor români prezenţi în Irak în cursul acestui an a fost semnat, la 26 ianuarie, conform deciziei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 22 ianuarie. Militarii români din Irak vor avea patru tipuri principale de misiuni, sprijin umanitar, sprijin medical, instruire şi consiliere, majoritatea urmând a fi dislocaţi la Tallil, iar personalul medical, la Camp Bucca şi Camp Cropper. Militarii români din Irak, vor avea potrivit memorandumului patru tipuri principale de misiuni: sprijin umanitar, sprijin medical, instruire şi consiliere.

MapN a comunicat, la 27 ianuarie, că Memorandumul de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak, privind statutul militarilor români prezenţi în Irak reglementează tipurile concrete de operaţii şi activităţi non-combat pe care militarii români le vor desfăşura în Irak prevede patru tipuri concrete de misiuni principale care vor reveni trupelor româneşti. Astfel, potrivit documentului citat, misiunile principale pe care le vor executa militarii români vor fi: asigurarea sprijinului umanitar pentru populaţia civilă din zona Tallil; sprijin medical prin facilităţile medicale ale SUA; asigurarea unui număr de ofiţeri de stat major care, împreună cu forţele SUA să acorde consiliere şi instruire pentru Forţele de Securitate Irakiene (FSI); şi instruirea si consilierea FSI din zona Tallil. MapN a precizat că, ţinând cont de noile misiuni asumate de România, efectivul total al militarilor români care vor îndeplini misiuni în Irak va fi de aproximativ 350 de militari. "Ei vor fi introduşi în teatru în viitorul apropiat, cu ocazia următoarei rotiri a trupelor", precizează MapN, care în prezent are circa 500 de militari dislocaţi în Irak. Potrivit sursei citate, cei mai mulţi militari români vor avea misiuni în zona Tallil, iar personalul medical va acţiona în clinicile americane din Camp Bucca şi Camp Cropper. Un comunicat de presă remis după şedinţa CSAT din 20 ianuarie a anunţat că militarii români vor asigura sprijin umanitar şi medical în regiunile Tallil şi Bagdad şi vor desfăşura activităţi de instruire şi consiliere pentru forţele de securitate irakiene. Comunicatul precizează că CSAT a aprobat semnarea memorandumului de înţelegere între România şi Irak, document care reglementează activităţile şi statutul milirtarilor români prezenţi în Irak în cursul acestui an. Potrivit comunicatului, memorandumul aprobat marţi "reglementează tipurile de operaţii şi activităţi non-combat pe care militarii români continuă să le desfăşoare în Irak, în acord cu autorităţile de la Bagdad". "Astfel, militarii români vor asigura sprijin umanitar şi medical în regiunile Tallil şi Bagdad şi vor desfăşura activităţi de instruire şi consiliere pentru membrii Forţele de Securitate Irakiene", potrivit documentului citat. Potrivit comunicatului, autorităţile de la Bagdad au invitat România ca, împreună cu alte state, să continue participarea la efortul de stabilizare şi reconstrucţie a Irakului, prin prezenţa militarilor români şi după data de 31 decembrie 2008, dată la care a expirat mandatul Coaliţiei Multinaţionale, înfiinţată în baza rezoluţiilor ONU. La data de 22 decembrie 2008, la solicitarea preşedintelui Traian Băsescu, Parlamentul a aprobat continuarea prezenţei forţelor româneşti în Irak după 31 decembrie 2008. În acest context, au avut loc negocieri bilaterale româno-irakiene pentru stabilirea detaliilor tehnice ale continuării prezenţei militarilor români în Irak, s-a mai precizat în comunicatul CSAT. Din data de 3 februarie a.c., cînd în Camp Drakula va avea loc TOA, adică Transeferul de Autoritate între Batalionul 341 Infanterie RECHINII ALBI, şi Batalionul 26 Infanterie SCORPIONII ROŞII, militarii români nu se vor mai afla sub autoritatea Brigăzii 4 Cavalerie LONG KNIFES, ci sub comanda unei autorităţi mixte româno-iraqiene.

P.S. Probabil că nu voi mai scrie nimic despre Iraq. Misiunea noastră aici, a corespondenţilor speciali ai Radio România Actualităţi – Radu Dobriţoiu, Mario Balint, Cătălin Gomboş, Septimiu Roman şi Cristina Dumitrascu – se încheie odată cu misiunea militarilor români. Rămîn amintirile plăcute trăite alături de militarii români dislocaţi de-a lungul anilor, 7 (şapte!) ani!, în deşertul iraqian, căldura infernală, praful, furtunile, mortierele şi rachetele, misiunile diverse, regulamentele şi procedurile specifice. Rămîn şi întrebările la care, probabil, peste 50 de ani vom avea un răspuns: de ce am renunţat la datoria externă, de ce nu am încheiat contracte economice în această ţară, de ce am ignorat şi refuzat de multe ori ofertele mai mult decît generoase ale oficialilor de la Baghdad, de ce nu avem ambasador de aproape un an, de ce, de ce, de ce...


marți, 10 februarie 2009

MANIFESTUL REŞIŢEI REDEŞTEPTATE!


Asistăm, zi de zi, la scufundarea societăţii în mlaştina istoriei recente. Cerşim la intersecţia unor spaţii cu înalt potenţial conflictual. Sîntem Mitteleuropa periferiei, cum scria Cornel Ungureanu. Ce ţară ne-am fi dorit să fim în perspectiva acestui secol? La nivel de naţiune NU avem răspunsuri de natură sistemică ci doar demagogic-electorală. Globalizarea accelerată ne taie rădăcinile, ne şterge memoria, ne aruncă fără ancore şi cîrmă în vertijul timpurilor. Şi totuşi... Nu ne opreşte NIMENI să privim înainte în ochiul ciclonului, să anticipăm, să ne protejăm, să ne revoltăm, să luăm atitudine în numele unui trecut şi al unor idealuri!

Astăzi, cercetătorii identifică trei direcţii ale alternativelor la globalizare. Prima este replierea pe comunităţile mici: autonomie locală, aplicarea valorilor sustenabilităţii în viaţa proprie, convivialitate urbană, chiar “achiziţii colective” de la producători locali în locul „anonimităţii supermarketurilor”. A doua ar fi acţiunea prin reţele focusate pe un singur scop, de exemplu, împiedicarea privatizării resurselor, a surselor şi reţelelor de apă, iar a treia ajunge din nou la stat, singurul capabil să implementeze politici publice progresiste, capabile de o schimbare socială extinsă.

Noi ne vom replia în comunitatea noastră: REŞIŢA! Reşiţa, simbol al progresului, bunăstării, tehnologiei, culturii! Reşiţa, simbol al calităţii muncii şi vieţii! Reşiţa, simbol al militantismului, solidarităţii şi revoluţiei! Reşiţa, simbol al toleranţei, convivialităţii şi prosperităţii! Reşiţa, locul de naştere al social-democraţiei româneşti! Reşiţa simbol, Reşiţa idee, Reşiţa speranţă! Reşiţa, flacără nestinsă!

Cred că Reşiţa are nevoie de o voce numai a sa! Caransebeşul are! Oţelu Roşu are! Oraviţa are... Reşiţa are nevoie de o „Tribună” proprie! „Tribuna Reşiţei” va scrie despre ce vrem să fim în lumea de mîine care a început ieri! GRATUIT săptămînal, în 8 pagini, tabloid, tipărit! COTIDIAN pe internet! Spiritul Reşiţei este unul de rezistenţă în faţa vicisitudinilor timpului. Chem alături de mine pe toţi aceia care mai cred în acest spirit viu! Pentru o Reşiţa NEMURITOARE!



duminică, 8 februarie 2009

O PERIOADĂ NEAGRĂ ! ŞI GREA!!!


Statele Unite vor domina lumea şi în următorii 100 de ani, susţine George Friedman, fondatorul Strategic Forecasting Inc. (Stratfor) într-o carte apărută recent pe piaţa americană. "America este cea mai puternică ţară din lume din punct de vedere economic, militar şi politic şi nu există nici un fel de concurenţă reală la acest lucru", afirmă Friedman, a cărui agenţie este denumita adeseori CIA din umbră. E la fel de adevărat, nu totdeauna previziunile STRATFOR s-au adeverit în totalitate, dar lansarea în piaţă a unor afirmaţii au putut forţa viitorul în direcţia dorită! Firava Europă nu poate pune probleme serioase robustei Americi (vezi foto!). Autorul susţine că Rusia şi China nu sînt deloc ameninţări importante la adresa SUA, iar războaiele neconvenţioanale (atacuri cu maşini-capcană, bombe în valize etc) nu merită să fie menţionate aproape deloc. În schimb, Friedman crede că Turcia şi Japonia sînt statele ce vor juca roluri importante pe scena mondială. Istoria secolului 21 va fi concentrată în jurul a două forţe opuse, susţine autorul: "Una va fi cea a statelor de rangul al doilea care vor forma coaliţii pentru a încerca să frîneze şi să controleze Statele Unite. A doua putere va fi America care va acţiona pentru a preveni formarea unor astfel de alianţe”.
Previziunile pe următoarea sută de ani sînt, în opinia mea cam fanteziste. Ele reprezintă mai mult dorinţa lăuntrică a autorului decît o realitate geo-politică. Realitatea se află, însă, la Casa Albă! M-am bucurat sincer de instalarea acestui preşedinte negru, pacifist şi blajin. Mi-e greu să cred, însă, că doar simpatia populară a fost motorul care l-a propulsat pe Obama în postura de cel mai puternic om al planetei! Că oculta mondială, grupurile de interese sau chiar mafia nu ar fi contribuit la ascensiunea sa... Ce spun eu poate fi o blasfemie! Dar, e bine să suflăm şi în iaurt!

Pînă una alta, America se confruntă cu multiple probleme din interior şi din exterior. În interior, criza economică trece peste umanismul preşedintelui şi lansează la tv zeci de campanii împotriva mncitorilor străini. Pe plan extern, pacifismul lui Obama îi bucură pe unii şi îi întristează pe alţii care aveau, în America, un duşman preferat şi tradiţional. Aiman Al-Zawahiri, numărul 2 în ierarhia Al-Qaida îl provoacă pe proaspătul preşedinte care a declarat încă de la instalare că se va ocupa mai atent de talibanii din Afganistan şi Pakistan. Din păcate, în ciuda măririi considerabile a sumelor oferite în compensaţie, Kîrgîzstanul va închide baza aeriană americană de pe teritoriul său. Lansarea satelitului iranian, primul, o isterizează şi mai mult pe doamna Clinton, inteligenţa malefică a administraţiei Obama. Să nu uităm că semnătura doamnei Clinton se află pe actul de livrare al gazului ucigaş folosit de Saddam Hussein în kurdistan în timpul războiului cu Iranul! E clar că femeia a ştiut că nu vinde acadele copiilor gazaţi de Saddam, dar acum încearcă să vîndă castraveţi grădinarului! Iranul şi Iraqul au semnat un acord de exploatare comună a petrolului, în timp ce oficialii israelieni avertizează că Statul Evreu mai are la dispoziţie un singur an, 2009, să atace Iranul. Puţin mai sus, pe hartă, Rusia, Belarusul, Armenia, Kazahstanul, Tadjikistanul, Uzbekistanul şi Kirghizstanul au semnat actul de constituire a Organizaţiei Tratatului de Securitate Comună şi şi-au pus armatele, şi interesele, împreună! Aproape de Casa Albă, chiar fostul vicepreşedinte american avertizează (!?) că Statele Unite pot fi victimele (sau beneficiarele?) u nui atac nuclear sau biologic din partea reţelelor teroriste!

După părerea mea, în ciuda declaraţiilor făcute la instalare de Obama, America nu va lăsa garda jos! Mai ales acum, cînd pe fondul crizei internaţionale izbucnirea unor conflicte este mai posibilă ca niciodată, iar remodelarea lumii mai dorită ca oricînd! Pe de altă parte, lorzii războiului din întreaga lume, nu vor cere ajutor de şomaj! E clar, Lumea trece printr-o perioadă neagră!



vineri, 6 februarie 2009

SÎNT UN BOU!


Dar, unul liniştit! Nu pentru că Anul Boului are vreo influenţă analgezică asupra mea, ci pentru simplul fapt că cockteilul de ştiri Molotov aruncate de televiziuni şi ziare te fac imun, la un moment dat. Este ca atunci cînd, într-o zonă de conflict fiind, 276 de atacuri cu mortier de 82 mm ajung să-ţi risipească frica şi să nu mai reacţionezi la sunetul sinistru al alarmei. Sînt, totuşi, remarc rumegînd în tăcerea mirosului de căcat de la lacul de dejecţii, o fiinţă duală, în care boul şi vaca îşi dau mîna, împletindu-se armonios peste sinapsele intelectuale ale conştiinţei... (cu asta i-am băgat în ceaţă pe deontologi!).

Sînt liniştit că l-am auzit la televizor pe Mugur Isărescu spunînd că recesiunea economică ce a intrat în România prin 5 găuri, este în formă de V! Să-mi trag basca! Îmi vine să ţopăi de bucurie. În „V” de la VICTORIE! Victoria hoţiei şi tembelismului asupra unei naţiuni! Victoria minciunii, a demagogiei, suficienţei şi prostiei camuflate în beşini de Bruxelles. Isărescu zice că e de bine! De rău ar fi fost dacă recesiunea asta băgată ca un vierme în curul României ar fi fost în formă de „U”, de la URLAŢI (5 minuuutee!!!). Sau de la Urină. Sau, pur şi simplu, de la URĂ! O ură viscerală şi încrîncenată împotriva acestui popor care trage ca boul pentru mai-binele generaţiei următoare. O eternă şi fascinantă generaţie de sacrificiu! Dacă recesiunea ar fi fost în formă de „L”, era LATĂ rău! Şi cu mîinile alea două pe piept! Sau de la LABĂ, expresia populară a activităţii Guvernului Boc de la întronizare şi pînă în zilele noastre. Sau de la LĂTURI, zeama în care se scaldă societatea românească, sau chiar de la LIMBIŞTI (specie de pupători în cur, dar mult mai intelectuali), sau LĂTRĂI (un fel de lideri de opinie deosebit de vocali, virulenţi şi afoni). Sînt un bou liniştit ştiind că la ANRE, Găbudeanu, Mărăcineanu, Puleanu nu lucrează pentru ca resursele minerale ale acestei ţări să fie valorificate în interesul cetăţeanului, care cretin fiind şi deloc vizionar a acceptat şi unirea de la 1918, şi bîlciul din decembrie 1989, şi abţibilde cu Emil Constantinescu sau Traian Băsescu. Să nu mai vorbesc de Emil Boc sau Tăriceanu, care pot fi schimbaţi cu echipa Italiei sau Franţei?! Ei se străduiesc să belească de ultima piele acest teritoriu pe care, ulterior, îl vor putea vinde în săculeţi frumos coloraţi cu tricolorul, sau semiluna secuiască, japonezilor colecţionari de căcaturi diverse. Sînt un bou liniştit că la Antena 1 mă scuipă Nikita, la PRO TV nişte nulităţi zgomotoase sînt ude fleaşcă în chiloţi numai cînd povestesc cum IRI (personaj de basm şi chiar de legendă!) a vrut să rescrie Kama-Sutra, la Realitatea, francofoanfa... aşa, Chiriac, mare vedetă, tot timpul îi uit numele!, se îndeasă preţios constipată la orice subiect, iar la Antena 3, Dana Grecu, prinţesa prezentatoarelor isterice din România (recunosc, apelativul nu-mi aparţine dar îl împrumut, cesionez etc temporar!) nu înţelege nimic din ce i se întîmplă în emisiune. E linişte mare şi la Kanal D, la „Noră pentru mama”, unde nişte vaci adunate în staul se chinuie să facă rating!

M-am săturat! Am auzit o paraşută ştiristă vorbind despre presa de dinainte de 1990, că ar fi fost genul procuror. Da! Dar, atunci un articol de ziar îndrepta ceva. Repara un rău, schimba un tovarăş fără prea multă retorică şi dat pe după vişin. Presa democratică de azi, pune întrebări retorice, dialectice şi istorice, ne perpeleşte la foc mic, invocă instanţele pămînteşti şi divine şi chiar lipsa sulului de hîrtie igienică de la căcătoarea instituţiei unde prestează. Sînt neliniştit că de prea multe întrebări puse, ca la o olimpiadă naţională de vorbe goale, pinguinii prădători scapă la copcă şi abia peste ani ajung să fie pupaţi în bot, vezi foto! Dar, ce sînt? Pelican? Sau Midia? Ce se mai rotea pe după vişin Tăriceanu în loc să explice evidenţa contractului cu Streling... Ce mai ataca el, micuţu, ce gît făcea, cîtă indignare în buzunarul jiletcii sale nobile... Cînd situaţia e limpede ca vaca! Nimic nu e întîmplător şi coincidencios!!! Aceeaşi gaşcă de băieţi deştepţi ne-au mai făcut o dată şi ne-au pus la secret. Pentru asta, noi îl aducem pe vînzătorul de Citroen, în Audi, îl agresăm intelectual în lumina reflectoarelor, în loc să-i tragem un şut în cur de să-i sară proteza! Sînt neliniştit că în judeţul meu, la Caransebeş, primarul reales Marcel Vela m-a minţit cu gura plină într-o goală campanie electorală! Că m-a minţit pe mine, era previzibil, dar şi-a băgat picioarele sale lungi în cariera sportivă a doi mari piloţi de curse din România: Eugen Peteanu şi Andrei Precup, ultimul cu şanse certe de a fi campion absolut al României, un pilot de valoare pe care orice club l-ar vrea. Motor Sport Caransebeş, s-a născut mort. E drept, sub lumina reflectoarelor, cu presă, şampanie, emoţii şi multe speranţe. Deşi ştia că bugetul Consiliului Local nu va permite achiziţionarea de material sportiv promis, Marcel Vela a vîndut practic blana ursului din pădure, precum Tăriceanu parcelele petroliere. Veţi spune că nu e acelaşi lucru. Sînt de acord! Vela a făcut un rău imens la doi oameni, Tăriceanu la o ţară întreagă. Dar, dacă Vela ar fi avut puterea să facă rău unei ţări întregi? Sînt convins că nu ar fi stat pe gînduri. Prea mult! Sînt neliniştit că micuţul Boc îmi inspiră încredere atunci cînd îi declară prietenului meu Ilie Pintea, de la Radio România Actualităţi, la Deva, sau lui Dorin Corpade, cum va face el şi va drege şi cît de hotărît e el să se lupte cu balaurul ineficienţei şi al recesiunii, al creşterii salariale, al revendicărilor bugetarilor şi al demnitarilor nesătui. Mai ceva ca Prîslea cel Voinic. Numai că Zmeul de la Cotroceni e ventriloc şi vorbeşte el prin guriţa Bocului,/ slăninuţa porcului,/paloşul voinicului/ şi jegul buricului. În acest timp, ţara se scufunda încet, încet în cazanul cu smoală al profitorilor.

Asta e! Sînt un bou că mă doare ficatul de tot căcatul pe care trebuie să-l înghit şi să-l rumeg, apoi zile în şir... În loc să mă doară în cur!



Rata cancerului creşte cu 200% în Kosovo


Cea mai veche şi prestigioasă publicaţie din Belgrad, Politika, acuză autorităţile sîrbe şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii de trecerea sub tăcere a faptului că în Kosovo se înregistrează o creştere a ratei îmbolnăvirilor de cancer cu 200%.

"Kosovo a devenit un mic Hiroshima", susţine publicaţia citată de Agerpres, şi reluată de cotidianul românesc „Adevărul”, precizînd că investigaţiile întreprinse din anul 2000 în 112 de localităţi din regiune au scos la iveală creşterea de două ori a nivelului radiaţiilor gamma şi beta. Potrivit Politika, zona cea mai afectată de uraniul sărăcit al bombelor utilizate în timpul atacului furibund al NATO din 1999, se află în vestul provinciei Kosovo, unde de la începutul misiunii KFOR sînt desfăşurate forţele italiene. Anchete privind îmbolnăvirea suspectă şi chiar moartea militarilor italieni care au servit în misiunile din Balcani, au fost deschise anii tecuţi chiar la nivelul Brigăzii Sarde „Sassari”, dar rezultatele nu le cunosc.

După cum relevă rezultatele cercetărilor efectuate de medicii principalului spital din Kosovska-Mitrovica, în acest orăşel divizat etnic s-a înregistrat creşterea cea mai dramatică de îmbolnăviri de cancer, pînă la 200%, în comparaţie cu perioada anterioară bombardamentelor NATO din 1999. În unele regiuni din Serbia, scrie Politika, rata cazurilor de îmbolnăvire de cancer a crescut de atunci de patru ori.

Studii mai puţin complete au fost efectuate şi în cazul bombardamentelor cu uraniu sărăcit în Iraq şi Afganistan. Basra este regiunea din Iraq în care incidenţa cancerului, îndeosebi la copii, a crescut de 8 ori în ultimii ani.