vineri, 2 aprilie 2010

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 61(121)



ADOLESCENŢA MASS-MEDIA MOLDOVENE

Mass-media din Republica Moldova trăieşte, încă, la 20 de ani aproape, de la desprinderea din URSS, în dulcea utopie permanentă a libertăţii presei. Totuşi, o piaţă de presă slab sprijinită financiar, cu o piaţă de publicitate aproape inexistentă, oferă jurnalistului singura libertate, aceea de a scrie pentru acela care plăteşte. Şi dacă joi, 1 aprilie 2009, s-a discutat în Parlament Legea Dreprului la libera exprimare, Legea audiovizualului, cea care reglementează activitatea posturilor de radio şi televiziune din Moldova funcţionează de ceva vreme, fără a putea feri mass-media electronică din ţară de imixtiunea politicului, principalul factor stimulator şi perturbator al mass-media din republică, în general.

O statistică referitoare la mass-media din Republica Moldova este greu de făcut. Se vorbeşte de ziare „foarte populare”, fără să poată spună nimeni CE TIRAJ vînd aceste publicaţii într-o unitate de timp. Se fac referiri la „emisiuni de radio sau televiziune slabe calitativ”, fără să ofere nimeni argumentul audienţei, pentru că aceasta NU se măsoară în Republica Moldova. În lipsa unui mecanism natural al pieţei, competitorii de pe piaţa audio-vizualului moldovean apelează la Consiliul Coordonator al Audiovizualului, CCA, pentru a regla audienţa, a impune reguli, sau pentru a interzice concurenţa! Pe 26 martie 2010, la o întîlnire cu presa, prilejuită de prezentarea studiului „Audiovizualul din Moldova – între criză şi renaştere”, reprezentantul ONG-ului IDIS-Viitorul, Cornel Ciurea, propunea trei soluţii pentru „salvarea audiovizualului din Moldova”: reglementare, reglementare şi...reglementare!

E interesant CINE se pronunţă pe marginea mass-media din Republica Moldova. În primul rînd, jurnaliştii, grupaţi în ONG-uri de profil, bine finanţate din exterior. Apoi, ONG-urile care au legătură cu drepturile omului sau libertatea de exprimare, ori de cîte ori Moldova traversează o perioadă electorală, şi, evident, oamenii politici! Toţi aceşti „vorbitori” împart mass-media din Moldova în: democrată şi comunistă, de limbă română şi de limbă rusă, scrisă, electronică şi internet, privată şi publică. Am să le iau pe rînd şi am să spun cîteva cuvinte despre fiecare!

Este important să se ia în considerare faptul că în Moldova numărul instituţiilor de presă înregistrate oficial este mai mare decît numărul instituţiilor de media care activează real! Potrivit ultimului studiu elaborat în 2007!, de către Centrul pentru Jurnalism Independent, în Moldova par a fi „funcţionale” 420 de redacţii. Dintre acestea, 35% îl reprezintă ziarele, 25% revistele, 13% posturile de radio, 8% posturile de televiziune, 15% televiziunea prin cablu şi 4% agenţiile de ştiri. Mai mult de jumătate dintre acestea sînt înregistrate în Chişinău şi funcţionează ca „presă centrală”! În acelaşi studiu regăsim informaţii referitoare la jurnalişti. Numărul acestora, angajaţi cu normă întreagă şi contract de muncă este de 1880, numărul jurnaliştilor prezenţi într-o redacţie fiind, în general, de 5. Cel mai mare angajator a fost pînă la începutul acestui an, Tele-Radio Moldova care avea 228 de jurnalişti. Apariţia celor două televiziuni de ştiri, „JurnalTV” şi „PublikaTV” a schimbat raportul de forţe de pe piaţa mass-media: JurnalTV a angajat aproximativ 120 de jurnalişti, iar PublikaTV se laudă cu o redacţie de 150 de oameni. Este interesant de remarcat că 36% din mass-media moldoveană, în special portalurile de internet sau televiziunile mici, gen „ColoritTV”, lucrează cu 1 maxim 3 oameni! Potrivit datelor furnizate, cu greu, de CCA, la 1 ianuarie 2008!, erau 267 de posesori de licenţă de emisie. Potrivit studiului efectuat de CIJ, mass-media din Moldova, în comparaţie cu cea din fostele state sovietice, nu este încă, pe deplin consolidată, şi asta datorită, în primul rînd, lipsei resurselor financiare. Cetăţeanul de rînd nu prea cumpără ziare, deşi preţul acestora este relativ scăzut. Mass-media este, în aceste condiţii, strîns legată de factorul politic, în special portalurile de net care funcţionează exclusiv pe bază de subvenţie, aplicaţiile, tehnica folosită şi salariul jurnalistului (în general unul singur, plătit cu 4-500 de dolari pe lună) nefiind acoperite de publicitatea inserată.

Mass-media din Moldova este împărţită în comunistă şi democrată, ponderea acestor două categorii modificîndu-se zilnic în funcţie de cantitatea de critică adusă puterii, deloc tolerantă la ştiri critice! Dacă o singură informaţie nu este pe placul puterii, a doua zi mass-mediumul cu pricina este catalogat drept comunist! Presa „cu adevărat comunistă” este reprezentată de ziarul „Moldova Suverană”, portalul de ştiri Omega şi postul de televiziune NIT. Asta nu înseamnă că jurnaliştii care lucrează aici fac materiale de slabă calitate! La NIT, de exemplu, emisiunea „Rezonans”, în limba rusă, a lui Constantin Starîş şi emisiunea de dezbateri, în limba română, a lui Victor Nichituş, sînt printre cele mai urmărite şi comentate. Din păcate, în ultimul timp, noua putere de la Chişinău, aplică exact aceleaşi tehnici de intimidare a presei de opoziţie, pe care le incrimina de pe băncile opoziţiei parlamentare. Asupra ziarului Moldova Suverană se fac presiuni în vederea desfiinţării, iar o emisiune de ştiri produsă de Omega din Moldova pentru postul ukrainean de televiziune REN, ce emite şi pe teritoriul moldovenesc, a fost interzisă de CCA! Tot CCA a retras mai multe frecvenţe naţionale şi locale şi le-a repartizat altor firme, „pentru a repara ce nu au făcut comuniştii”, s-a spus de către reprezentantul CCA la întîlnirea din 26 martie a.c. De exemplu, reţeaua Fresh FM, controlată de fraţii Micula, a pierdut 8 din cele 16 frecvenţe! Interesant mi se pare faptul că deciziile luate de CCA nu trebuiesc motivate! Să revin, însă la presa democrată privată. O mică parte şi-a clădit reputaţia de echidistanţă, puţini jurnalişti fiind cu adevărat în această postură. La PRO TV Chişinău, Lorena Bogza moderează talk-showul „etalon” pentru toţi politicienii moldoveni, iar Angela Gonţa reprezintă „imaginea postului” dar şi un reporter corect şi echilibrat. La noua televiziune de ştiri, JurnalTV, realizatoarea Elena Robu-Popa poate fi considerată un model de urmat. În ceea ce priveşte radioul, Radio Europa Liberă Chişinău şi Vocea Basarabiei rămîn în avangarda presei democratice echilibrate. Pe 7 aprilie 2010 va începe să emită la Chişinău televiziunea de ştiri PublikaTV, despre care se spune că este cea mai mare investiţie în mass-media moldoveană, 4,5 milioane de euro, şi cea mai mare investiţie românească la Chişinău. Ea este sprijinită de portalul de ştiri UNIMEDIA, cumpărat deja de proprietarii Publika. Într-o discuţie privată avută cu Andreea Creţulescu, unul dintre jurnaliştii români care au venit la Chişinău să sprijine formarea echipei PublikaTV, aceasta mi-a spus că cel mai dificil a fost să găseşti oamenii potriviţi pentru o astfel de întreprindere, facultăţile de jurnalism din Moldova pregătind mai mult jurnalişti pentru presa scrisă şi mai puţin pentru televiziune. La capitolul presă scrisă, singurul ziar cu adevărat qualiti este TIMPUL editat de reputatul jurnalist Constantin Tănase.

Presa română şi presa rusă. Despre presa rusă nu pot să spun foarte multe din cauza barierei de limbă! Totuşi, extrem de mulţi tineri ascultă posturile de radio muzicale ruseşti care dau muzică bună şi urmăresc multitudinea de posturi de televiziune ruseşti care au show-uri de televiziune de bună calitate. Un caz aparte îl reprezintă postul de televiziune rusesc PRIME, care emite pe teritoriul Moldovei şi care difuzează show-ul românesc „Star Factory”, prezentat de Dan Negru. Singurul ziar de publicitate din Moldova este MAKLER scris integral în limba rusă ceea ce spune multe despre limba de business din ţară şi ponderea investitorilor.

Mass-media privată şi cea publică. La fel ca în România, deşi toţi oamenii politici din Moldova se îmbulzesc la uşile posturilor private de radio şi televiziune, cînd vine vorba despre audio-vizualul public toată lumea ia foc! Tele-Radio Moldova a trecut printr-o perioadă de 8 ani în care a fost confundată cu televiziunea personală a lui Vladimir Voronin. Noua conducere a trustului provine din societatea civilă şi încearcă să transforme radioul şi televiziunea în posturi PUBLICE! Din punct de vedere redacţional, nu mă îndoiesc!
Potrivit lui Eugeniu Rîbca şi Olivia Pîrţac, autorii studiului „Evoluţia libertăţilor mass-mediei în contextul implementării Planului de Acţiuni UE-Moldova”, organizaţiile de media nu sînt mulţumite de calitatea studiilor absolvenţilor facultăţilor de jurnalism din Moldova. Cei doi autori atrag atenţia şi asupra lipsei de transparenţă în ceea ce priveşte proprietatea în mass-media. De asemenea, studiul constată şi starea „precară” a jurnalismului de investigaţie. Această specie este dificil de practicat ţinînd cont de opacitatea instituţiilor publice din republică de a furniza informaţii, chiar şi cele de interes public, reglementate şi în Moldova de Legea liberului acces la informaţiile publice. Dacă mai adaug şi dependenţa financiară de publicitatea de stat sau de partid a redacţiilor, şi „alergia” la orice fel de informaţie neprietenoasă din partea politicienilor aflaţi la putere, veţi înţelege că doar presa cuminte şi colorată are şanse de supravieţuire pe malul Bîcului!


2 comentarii:

  1. Salut Mario!
    Te cunosc de cand lucram in DTP la Sud-Vestul. Te-am vazut o singura data, dar am fost fascinat de munca pe care o faci. Eram copil pe atunci. Sa sti ca inca te admir pentru curajul pe caare il ai. Intotdeauna mi-am dorit sa fac ce faci tu. Dar... mai am inca timp, nu? Te salut!
    Nathanael

    RăspundețiȘtergere
  2. Heya¡­my very first comment on your site. ,I have been reading your blog for a while and thought I would completely pop in and drop a friendly note. . It is great

    stuff indeed. I also wanted to ask..is there a way to subscribe to your site via email?


    Ghid de lumini laser

    RăspundețiȘtergere