luni, 24 mai 2010

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 113(69)

MÎNCARE ŞI MÎNCĂRIME

Tare fain mi-o scris Uica Mihai, un răspuns la nemulţumirea mea de ieri, de Rusalii, legată de popi. Chiar şi Dendiu şi Nichituş au reacţionat, fiecare în felul lui. Ca să nu mai zic de Paula, care m-a blagoslovit ca pe... Doamne Iartă-mă! În aceste condiţii, dacă mai făcaem şi o paralelă între popi şi popîndăi, chiar nu mă mai primea în Prefectura Caraş-Severin la întoarcerea din Sfînta mea Elena! Faine şi răţepturile lu Uica care (!) mi-or slobozît papilele gustative şi am mai pus pe mine două kile-n două zile (că era şi o manifestare la REşiţa care se chema cam la fel... 7 zile - 7...kile, parcă!) aşa că azi am să scriu despre mîncare şi mîncărime. E bine să o clarific de la început, că iar o să mă buzz-uie Paula şi o să-mi spună că sînt ne: mîncarea e aia care SE mănîncă, iar mîncărimea e atunci cînd TE mănîncă! Şi dacă TE mănîncă, de obicei, tre să te scarpini, pentru că dacă te scarpini cînd SE mănîncă vei poza în grobian! Evident, există şi posibilitatea în care se mănîncă ce te mănîncă, dar e mai dificil, e, sau nevoie de două persoane, sau tre să fii neapărat contorsionist! Să dau un exemplu concret:

Emil Boc, marele mic al nimicului românesc! În primul rînd, la ei în partid, se mănîncă! Între ei! Dacă pe şeful cel mare cu ancore pe piept îl mănîncă de tăierea pensiilor şi salariilor, Boc, scărpinătorul de serviciu, vine automat şi-l scarpină! Dacă pe Elena o mănîncă... eh, aici lucrurile sînt ceva mai complicate şi e bine să termin analiza aici! Problema apare atunci cînd e vorba de acţiuni colective, cum ar fi mîncatul în grup (se practică pe la sindrofii) la "supa săracului", despre care scriam ieri, sau scărpinatul în grup, cînd pe un partid întreg îl mănîncă rău! Acţiunea e din start eşuată! La fel ca statul pe care-l pasc şi mulg! Un stat eşuat are, de regulă, o suveranitate limitată şi este supus unor sancţiuni politice sau economice. Multe state s-au prăbuşit atunci cînd elitele lor politice i-au abandonat pe cetăţeni. Vi se pare că în România e altfel? Paradoxul acestui popor de laşi, despre care scria şi Uica Mihai (care-i Fruncea în bucătărie!) este că şi cetăţenii abandonează elitele ineficiente şi corupte, în loc să le pedepsească şi să le înlocuiască periodic. Declinul economic, însoţit de existenţa unor discrepanţe majore între categorii sociale sau între regiuni reprezintă un alt motiv al eşecului politicienilor români în raport cu cetăţenii acestei ţări, în toţi cei 20 de ani. Iar Emil Boc este quintesenţa celor două decenii de debilism politic românesc! Poate sînt prea isteric, dar "mă năduşăsc" de indignare cînd văd că bocopitecul nu e prim ministru ci doar un personaj de desen animat.

Adevăraţii mari prădători de ţări, care te evaluează ca să ştie exact ce şi cît se pot lua de la tine, au trei criterii pe baza cărora îţi fac portretul de "Antipa". Unul dintre cele trei criterii de analiză este Indicatorul politic:* decredibilizarea şi delegitimarea statului, * deteriorarea progresivă a serviciilor publice, * supendarea/aplicarea arbitrară a legii şi încălcarea generalizată a drepturilor omului, * autonomizarea aparatului de securitate/ordine („stat în stat”), * ascensiunea facţiunilor în cadrul păturilor sociale superioare (elitelor), * intervenţia altor state şi actori politici externi în politica internă. Măi, să fie! Parcă sînt criterii făcute special pentru noi. Portretul este în mare parte corect! Dovada este un sondaj dat publicităţii ieri, de către Agerpres şi Radio România. Conform acestuia, un procent de 79,2% dintre respondenţii sondajului efectuat de Grupul de Studii Sociale 2000, la comanda PNL Bucureşti, consideră că în România lucrurile merg într-o direcţie greşită. 40,3% au fost de părere că de această situaţie sunt vinovaţi în egală măsură reprezentanţii actualei puteri şi fosta guvernare. Potrivit sondajului dat publicităţii duminică, 8,3% dintre intervievaţi consideră că România merge într-o direcţie bună iar 11,4%, că lucrurile nu merg nici bine, nici rău. Potrivit aceluiaşi sondaj, preşedintele Traian Băsescu este vinovat de direcţia în care se îndreaptă ţara noastră în proporţie 26,7%, guvernul Boc - în proporţie de 22,8%, fosta guvernare PNL - 5,1% şi actuala opoziţie - 3%. Întrebaţi ce opinie au faţă de partidele politice, cei intervievaţi au spus că o opinie nefavorabilă în proporţie de 61% faţă de PDL, 56,5% faţă de PSD, 46,8% faţă de PNL, 69,5% faţă de PRM, 63,3% faţă de PC şi 34,6% faţă de Uniunea Naţională pentru Progresul României. Procentele sînt zdrobitoare şi dovedesc că populaţia şi clasa politică sînt despărţiţi de Marele Canion, o ruptură pe care, zău, nu ştiu cine o să "o mai coasă"! Este exact diferenţa între mîncarea necesară celor mulţi şi mîncărimea aleşilor, care în curînd vor trebui să se scarpine singuri din 4 în 4 ani!

Ghinionul fantastic este că România, ca şi Bulgaria, de altfel, sînt prinse ca într-un cleşte de ţări aflate de-a dreptul „în pericol“: Serbia, Bosnia, Moldova. Atenţie: scorul de 6,2 (pe o scară de la 1 la 10, în care 1 reprezintă situaţia cea mai bună) este cel mai prost înregistrat de un stat membru al Uniunii Europene,în clasamentul statelor eşuate, ediţia 2009! Corupţia endemică şi masivă, în beneficiul elitelor conducătoare, nu mai impresionează pe nimeni! Se tot dă exemplul Greciei, unde corupţia e la fel! Da, dar mai avea şi ultimul mojic ce mînca! Una e să tai 15% dintr-o pensie de 1000 de euro, şi alta e 15% din 85 de euro! În România, toate acestea nu au generat reacţii din partea societăţii. Cu cît corupţia se extinde, cu atît participarea oamenilor la viaţa publică se restrînge. Vocea organizaţiilor civice şi a sindicatelor este tot mai slab auzită. Societatea civilă a amorţit! Pippizdi nu mai grohăie împotriva elitei politice corupte şi sugătoare de sînge! Sindicatele se jenează de mitingul din 31 mai! Bogdan Hossu, supărat că impozitează tichetele de masă unde are şi el o afacere într-o firmă (!), e un fel de berbecuţ, ca să nu zic mieluşel, faţă de ursul luptător pe care l-am cunoscut la manifestaţiile din iarna lui 1994, de la Reşiţa!

Nemulţumiţi de corupţia elitelor politice şi de ineficienţa statului (tradusă, de exemplu, prin starea proastă a infrastucturii, situaţia catastrofală din educaţie şi sănătate şi, mai nou, incapacitatea statului de a achita salariile), românii se arată, mai curînd, dispuşi să repete experienţa din timpul comunismului, a rezistenţei individuale şi a interacţiunii cu structurile oficiale redusă la minimum. Multe state au eşuat, de-a lungul timpului, atunci cînd şi-au abandonat propriii cetăţeni, lăsîndu-i pradă subdezvoltării. Pe principiul: cînd e vorba de mîncare, hai la Uica Mihai, dacă vorbim de mîncărime - scarpină-se între ei!

Un comentariu:

  1. lovely jubbly fantastic thanks so much

    Feel free to surf to my homepage: accident claims

    RăspundețiȘtergere