vineri, 23 decembrie 2016

100.000 de euro daune morale unui jurnalist hărţuit

Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) şi Studioul de Radio Cluj sînt obligate de Curtea de Apel Cluj să plătească 100.000 de euro daune morale unui jurnalist de la Studioul de Radio Cluj care a fost hărţuit şi discriminat de conducerile celor două instituţii, sentinţa fiind definitivă.

Potrivit sentinţei emisă miercuri de Curtea de Apel Cluj şi postată pe site-ul instituţiei, instanţa a anulat şi o decizie de sancţionare a jurnalistului din februarie 2015 emisă de Studioul de Radio Cluj, transmite corespondentul MEDIAFAX.

”Curtea de Apel Cluj admite apelul declarat de reclamantul Mihai Miclăuş împotriva sentinţei civile din mai 2016 a Tribunalului Cluj şi anulează decizia de sancţionare din februarie 2015 emisă de pîrîtă. Obligă pîrîta să plătească reclamantului suma de 100.000 euro (în echivalent în lei) reprezentînd daune morale. Respinge apelul declarat de pîrîtele SRR Cluj şi SRR împotriva aceleiaşi sentinţe şi respectiv împotriva încheierii civile din iulie 2015 pronunţată în acelaşi dosar. Decizia este definitivă”, se arată în documentul citat.

Mihai Miclăuş a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX că dacă în termen de 3 luni nu va primi suma stabilită ca despăgubiri morale de Curtea de Apel Cluj va începe demersurile de executare silită a SRR şi Radio Cluj.

 ”Voi dona cea mai mare parte din bani în scopuri umanitare. Eu nu am deschis acest proces pentru a obţine bani, ci pentru a stopa abuzurile din SRR şi Studioul de Radio Cluj. Am deschis acest proces pentru hărţuire, discriminare şi încălcarea unor drepturi, iar instanţa mi-a dat dreptate. Am arătat magistraţilor că singura modalitate prin care poate fi stopat acest fenomen este impunerea de daune morale”, a spus Miclăuş.

În dosarul Curţii de Apel Cluj se arată că, începînd cu anul 2006, Mihai Miclăuş a sesizat numirile pe posturi din cadrul Studioului de Radio Cluj pe criterii clientelare, iar conducerea Studioului de Radio Cluj a început să facă presiuni asupra sa pentru a renuţa la aceste demersuri. Astfel, la evaluarea activităţii din 2014, jurnalistul a primit punctaj minim pe motiv că a adresat petiţii şi pentru că a avut îndrăzneala să sesizeze numirile clientelare.

”Miclăuş Mihai a fost scos de pe post invocîndu-se faptul că nu are voce de radio, deşi desfăşura această activitate de aproape 20 de ani. Nu a mai avut avut voie să realizeze emisiuni şi talk-show-uri iar reportajele şi subiectele propuse îi erau refuzate fără niciun motiv”, se arată în dosar.

Jurnalistul a trimis un memoriu la directorului general al SRR în care arăta abuzurile care au loc împotriva sa iar acesta, în loc să le verifice, a dispus constituirea unei comisii de cercetare a lui Miclăuş pentru că acesta şi-ar fi discreditat şefii, iar comisia respectivă l-a sancţionat cu avertisment scris. De asemenea, în februarie 2015 o altă comisie l-a sancţionat pe jurnalist cu diminuarea salariului cu 10% pe o lună.

Mihai Miclăuş s-a adresat instanţei şi, în decembrie 2014, a deschis un proces la Tribunal Cluj împotriva SRR şi a Studioului de Radio Cluj, cerînd anularea evaluării profesionale şi reclamînd hărţuirea şi discriminarea la care a fost supus, sesizînd şi încălcarea unor drepturi, precum dreptul la petiţie şi dreptul la liberul acces la justiţie.

”În cadrul Studioului de Radio Cluj, angajaţii care vorbeau cu Mihai Miclăuş erau chemaţi şi admonestaţi de director, avînd loc o campanie de izolare a acestuia de colegi. Nu era lăsat să participe la şedinţe de dimineaţă cu subiecte, care erau obligatorii pentru toţi jurnaliştii”, se mai arată în documentul citat.

În mai 2016 Tribunalul Cluj a anulat evaluarea activităţii în cazul lui Mihai Miclăuş, a schimbat sancţiunea de diminuare a salariului cu 10% în avertisment scris şi a dispus ca SRR şi Studioul de Radio Cluj să îi plătească acestuia daune morale de 8.000 de lei.

Miclăuş a făcut apel care s-a judecat la Curtea de Apel Cluj.

Mihai Miclăuş lucrează ca jurnalist la Studioul de Radio Cluj din anul 1995 şi a fost hărţuit de managerul studioului, Bogdan Roşca. Bogdan Roşca rămîne plagiator cu diplomă de UBB după ce aplagiat integral lucrarea de licenţă a lui Miclăuş.  Universitatea “Babeş-Bolyai” (UBB) nu îi retrage diploma de licenţă directorului Radio Cluj, Bogdan Roşca, desi Comisia de Etică a instituţiei de învăţămînt superior a constatat existenţa plagiatului. Bogdan Roşca a plagiat, prin preluarea aproape integral, lucrarea de licenţă a lui Mihai Miclăuş. Reprezentanţii UBB arată că Ioan Aurel Pop nu va solicita Instanţei anularea diplomei de licenţă a lui Bogdan Rosca, pentru că se teme de “implicaţiile negative pentru instituţia publică de învăţămînt superior, greu de anticipat ca întindere, dar certe ca existenţă”. Potrivit UBB, “plagierea unei lucrări de diplomă, în anii 1997-1998, nu era prevăzută de acte normative în vigoare la acel moment şi, în consecinţă, plagiatul între studenţi nu era sancţionat ca atare.

Concret, este vorba de o lucrare de licenţă, sustinută de Bogdan Roşca în 1998 şi copiată aproape în întregime de la Ioan Mihai Miclăuş. Singura diferenţă este că lucrarea lui Roşca se numeşte “Politica prin Televiziune”, iar cea a jurnalistului Miclăuş, “Campaniile prezidenţiale televizate”. Lucrarea a fost copiată de Bogdan Roşca la numai un an după ce Ioan Mihai Miclăuş o prezentase la aceeaşi universitate clujeană, UBB.

Situaţia de la Cluj nu este singulară, abuzurii fiind semnalate în mai multe studiouri regionale (Reşiţa, Constanţa), dar şi la nivel de corporaţie. Multe dintre acestea au rămas necunoscute publicului din cauza fricii angajaţilor din radio.

Potrivit MEDIASIND, "Avînd în vedere această sentinţă, SRJ MediaSind cere Parlamentului României să ancheteze abuzurile săvîrşite în cazul jurnalistului de la Radio Cluj. De asemenea, SRJ MediaSind solicită comisiilor de specialitate ale Parlamentului să dea curs tuturor solicitărilor primite  privind abuzurile săvîrşite de  administraţia  Miculescu  în această instituţie publică. Ne-am exprimat în repetate rînduri nedumerirea că în ciuda faptului că a fost declarat incompatibil şi în conflict de interese de către ANI, Ovidiu Miculescu a fost susţinut în funcţie, săvîrşind abuz după abuz. Ca urmare a sesizărilor Sindicatului Unit al Salariatilor RadioRomânia, conducerea Radioului Public, o mare parte dintre membrii CA, sînt cercetaţi pentru posibile fapte de corupţie. În ceea ce-l priveşte pe preşedintele – director general Ovidiu Miculescu, amintim că, potrivit adresei CNSAS nr. DJ/41572011, acesta a semnat în anul 1987 un Angajament cu fosta Securitate (Dosarul fond de reţea nr. R 94603) pentru "apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participa la activităţi protocolare."

SRJ MediaSind face un apel către toţi angajaţii să sesizeze, de fiecare dată, orice tentativă de încălcare a legii, orice abuz  care ar putea să afecteze statutul profesional şi demnitatea umană a angajaţilor. Potrivit art. 6 alin 1 din Codul Muncii, „Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.” 

marți, 13 decembrie 2016

Ziua tipografilor. LA MULŢI ANI!

Ce nostalgie... În urmă cu mulţi ani, astăzi, serbam Ziua Tipografilor. Cu Tanti Veta, cu Mariana, cu Miţă, cu Tibi Gosav, cu Ion ăl Mic şi cu Ion ăl Gras. Cu linotipişti şi zeţari. Împreună scoteam, în fiecare seară, ziarele care împînzeau judeţul, a doua zi dimineaţă...

 La 13 decembrie 1918, la București, a avut loc o mare manifestație a tipografilor din București, care au demonstrat pașnic pentru revendicările lor social-economice, precum și pentru ceea ce numim astăzi ''libertatea presei''.

În acea zi, cei aproape 600 de muncitori tipografi din Capitală au încetat lucrul, îndreptîndu-se spre Ministerul Industriei și Comerțului, alături de reprezentanții desemnați de ei să le revendice drepturile. Cu aceștia s-au solidarizat și muncitori de la alte fabrici din București. Manifestația urma să aibă loc în fața Teatrului Național. Ajunși în Piața Teatrului, manifestanții au fost întîmpinați cu focuri de armă de forțele de ordine, după ce, în prealabil, șeful garnizoanei București, Nicolae Mărgineanu, telefonase prim-ministrului Ion I.C.Brătianu, cerîndu-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților.

Manifestația s-a soldat cu victime, morți și răniți, sute de manifestanți fiind arestați și schingiuiți.

Personalități de seamă ale vieții culturale, artistice și politice (Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction) au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului liberal.

Eforturile celor care și-au cerut drepturile nu au rămas fără rezultat. Breasla tipografilor a fost prima din România care a reușit să încheie un contract colectiv unitar, la nivel de ramură, pe o durată de un an și jumătate, la data de 22 decembrie 1921. Prin contractul colectiv erau reglementate condițiile de muncă, timpul de lucru, concediile, zilele de sărbătoare plătite de patroni, plata orelor suplimentare, numărul ucenicilor, dreptul de a alege delegați (bărbați de încredere), care să vegheze la îndeplinirea contractului colectiv.

La mulţi ani!

sâmbătă, 3 decembrie 2016

OAMENILOR DE PE STEAUA POLARĂ

Personal, sînt un tip emotiv, conservator şi independent. Acestea sînt "păcatele" mele, pe care le duc în spate şi de care nu mă dezic! Peste doi ani, în 2018, trei aniversări importante se vor derula în "spaţiul meu de confort": 100 de ani de la Marea Unire - aniversare care mă înspăimîntă!, 90 de ani de la înfiinţarea Societăţii Române de Radiodifuziune - care mă emoţionează, şi 30 de ani de cînd zi de zi, cu stiloul în mînă, îmi cîştig existenţa ca jurnalist. Dintre aceştia, în 2018, probabil 15 ani vor fi trudiţi în Radio România Actualităţi, cea mai importantă instituţie media din România, o adevărată "stea polară" a jurnalismului. Spun asta pentru că aici, în această instituţie, ca jurnalist, poţi da dovadă de creativitate fără hotare!

Pentru cei 30 de ani de jurnalism, fără sinecuri în relaţiile publice de partid, fără alte instituţii, trebuie să mulţumesc, de cîte ori am ocazia, unor Oameni, pe care îi consider, într-un fel, "creatorii" mei, oameni care şi-au pus amprenta, în decursul timpului, asupra mea şi m-au influenţat. Îi voi numi, chiar dacă foarte mulţi sînt astăzi "decăzuţi" şi este un păcat să vorbeşti despre ei: Timotei Jurjica, Gheorghe Jurma şi Petru Buzzi, ziarişti comunişti de un profesionalism pe care astăzi nu-l mai întîlneşti, Nicolae Pârvu, Bogdan Herzog şi Mihai Anghel, datorită cărora am rămas ataşat radioului, Dan Preda, Nicu Popescu şi Dragoş Şeuleanu, în mandatul căruia RRA a avut cea mai pozitivă expunere internaţională din istoria instituţiei! Un loc aparte în sufletul meu au: Nicolae Irimia, Dorin Corpade, Ştefan Daraban şi Cristina Dumitrescu. Nimeni nu-i poate lua locul lui Septimiu Roman!

Aceştia sînt oamenii pe care îi pomenesc ori de cîte ori îmi amintesc de cei 28/30 de ani de carieră jurnalistică. Şi îi pomenesc chiar dacă nu este "politic corect" să vorbesc despre ei! Pentru că părinţii şi copiii nu ţi-i renegi niciodată! Ticăloasă mi s-a părut mereu pilda biblică a uciderii fiului, în care Avraam / Ibrahim este conform iudaismului, creștinismului și islamului, un model de credincios pentru disponibilitatea lui de a-și omorî fiul Isaac (musulmanii cred că a fost Ishmael) pentru că așa i-a spus Dumnezeu! Nu trebuie să ucizi pe nimeni pentru a-ţi dovedi ataşamentul. Iar dacă uciderea include oameni apropiaţi, fie şi colateral, este o ticăloşie fără margini şi eu, personal, refuz să merg mai departe! Ce rost are Raiul dacă nu e locuit de suflete frumoase?

În scrierile mele mi-am expus public nemulţumirile legate de administraţie şi aparatcikii care o slugăresc! OAMENI apropiaţi mie, care lucrează cu NEBILET-ul pe masă, s-au simţit loviţi direct de ultima mea înseilare. Nu m-am referit la ei, nici un minut! Nici o secundă! Ei sînt cei care, cu cerbicie, în fiecare zi, apără colectivul de vuietul asurzitor al ciocanelor care se învîrt să ne spargă capetele! NU EI sînt cei care ar trebui să sufere! Dacă, însă, s-au pomenit victime colaterale, eu mă retrag din această luptă! Care, nici măcar nu e a mea! Nu am nici un interes personal! Dar, mă întreb, de ce m-am făcut jurnalist dacă nu sînt primul care să sesizez nişte nereguli? Dacă nu sînt primul care să lupt cu ele? Dacă nu-mi doresc să îndrept lucrurile? Dacă vreau doar să stau pe burtă şi să aştept să treacă urgia? Dacă îmi spun nemulţumirile doar la telefon, sau între patru ochi?

 Îmi cer iertare familiei, pentru stressul suplimentar provocat de ieşirile mele! Îmi cer iertare, Dane, Nicule, pentru cuvintele poate necalibrate cum trebuie, în pagină! Eu, mă retrag din această luptă care, înainte de toate, provoacă victime colaterale!

Aparatcikii, însă, trebuie să mai ştie un lucru: dacă nu aveţi loc de curul meu, veţi vedea cum arată Iadul!

vineri, 18 noiembrie 2016

UN MESAGER PE CALEA LUI HO SHI MINH

În martie 2013, o instituţie publică de pe la noi, refăcea drumul istoric, din 1971, al lui Nicolae Ceausescu în Asia! În timp ce salariații și-au văzut veniturile diminuate cu milioane de lei, colaborările suspendate, prigoana şi represiunea, pe cele mai înalte culmi, președintele director general al instituției stabilea relații de cooperare cu… instituţia soră din VIETNAM! Într-o vizită deloc ieftină (numai biletul de avion a costat aproape 3000 de euro!), s-au pus bazele unui schimb de programe cu omologii din Vietnam. Desigur, un asemenea acord este tocmai o prioritate pentru instituţia publică!

  După ce managementul performant a reușit, în doar cîteva luni:

 –   să sfărîme activitatea de bază și să reducă salariile pentru personal

 –    să instituie un regim de teroare și șantaj

 – să amenințe angajații cu restructurarea

 –    să deturneze obiectul de activitate  spre  acțiuni  de impresariat artistic, cu proiecte de miloane de euro implicînd, contra cost, și pe unii membri ai CA,

era mare nevoie de un parteneriat exclusiv cu vietnamezii! Vocea Vietnamului va produce programe despre țara parteneră și despre prietenia dintre cele două state.

Aşa se face că o pupăză autohtonă a aterizat pe Calea Celui Care Luminează! Bac OM a trimis-o, drept recunoştinţă pentru mîrşăviile prestate, să-i explice lui Bác Hồ - Unchiul Hồ, cum se poate eficientiza terorea fără ajutorul Viet Minh-ului. Noroc că în 1969, Ho Shi Minh, scriitor, poet, jurnalist, om politic şi revoluţionar, a trecut în lumea unde drepţii se odihnesc, altfel ar mai fi pus de o revoluţie!

Într-o ipotetică întîlnire între cei doi, mesagerul lui Bac OM, i-ar fi spus din prima: "Eu sînt fată simplă de la ţară şi să ştii că nu sug pula"! Această informaţie relevantă despre viaţa, activitatea şi creativitatea Mesagerului, cei doi interlocutori ar fi trecut la aspectele concrete ale vizitei de lucru. "Am venit în Vietnam să fac lucruri", fapt ce ar putea fi consemnat în procesul-verbal al discuţiei între cele două Faruri. Nu de Skoda, ci Călăuzitoare, evident! Evident că Cel care luminează, ar fi vrut să ştie cum a făcut mesagerul de i-au plecat o grămadă de oameni din subordine. La întrebarea adresată admirativ, Mesagerul i-a răspuns aerat: "Se numeşte război psihologic"!

Iată, ceva nou pentru Bac Ho, adeptul propagandei şi luptei de gherilă! Dacă Mesagerul ar fi venit în vizită de lucru în urmă cu vreo 50 de ani, Bac Ho ar fi aplicat aceste metode şi americanii ar fi plecat singuri, fără să fie nevoie să se tragă un singur foc de armă!

Încîntat de interlocutoarea sa, Ho Shi Min s-a pornit într-o extaziantă logoree despre literatura franceză cu care a avut contact direct în 1917. Mesagerul îl privea opac, fumînd. "Ador să fumez", îi spuse zîmbind, replicîndu-i că, la rîndul său, e fascinată de copy, paste şi shere, cei trei Mari care au călăuzit-o în viaţă, încă de pe vremea seralului.

Femeie practică, Mesagerul l-a întrebat, prieteneşte, pe Bac Ho, dacă pot aranja împreună un certificat de revoluţionar în Frontul de Independenţă a Vietnamului. "În România se poate...", i-a spus zîmbind, "deşi posesorul a fost în... Germania". Rîd amîndoi cu subînţeles, ca doi prieteni vechi hotărîţi să meargă, pe furiş, la bere.

În încăpere apare doamna Tang Tuyet Minh. Mesagerul o scrutează dezgustată. "E soţia ta?", îl întreabă pe Ho. "Ţăranca asta? Vai, e extrem de urîtă! Cred că e şi proastă! Nu ai ştiut niciodată să-ţi alegi femeile... De calitate... Are celulită şi nici nu poartă tanga, îmbrăcată fără pic de gust...". Ho tace. "Să mă vezi pe mine în rochia verde. L-am dat pe spate pînă şi pe Sorin, care a stat lîngă mine o seară întreagă! Semănaţi mult, nici el nu ştie să-şi aleagă femeile... Ce-o fi văzut la ţărăncile cu care umblă?", se întreabă retoric.

Vizita în Republica Socialistă Vietnam, continuă.

luni, 14 noiembrie 2016

Cercul de cretă caucazian…

O piesă de teatru, de Bertold Brecht, inspirată dintr-o poveste chineză şi din legendara judecată a lui Solomon. N-o sa va spun povestea, unii poate o ştiţi! Este o poveste despre iubirea parentală, despre crearea suferinţei inutile, despre libertate! Este povestea pe care noi, românii, o trăim iar, şi iar, din nou. Pare fără sfîrşit! Este însă şi "povestea" plină de umor a actorului caransebeşean Mihai Verbiţchi... Prietenii ştiu de ce...

România este prinsă într-un adevărat cerc de influenţă rusă. Şi s-a trezit singură şi debusolată! Cînd a dat balcanismul pe Mama America, nu s-a gîndit nici o clipă că pe strada pe care crescuse va rămîne singură! Doar vocile propagandei erau sonore şi fără cusur! Răsunau aşa de tare, de strident şi de convingător încît România a renunţat şi la cîinele din curte, şi la jucării. A renunţat chiar să privească pe geam realitatea înconjurătoare! Între tip, vecinii cu care crescuse, cu care a jucat şotron, cu care s-a bătut cu pietre, au crescut şi şi-au văzut de propriile interese.

Ungaria lui Orban nu e de încredere şi nici un model de urmat. Aşa spuneau "vocile din capul României". Orban e un dictator revizionist care vrea să intre în curtea ei, să plece cu prunii. Ungaria şi-a plantat proprii pruni, vorbeşte tare şi apăsat, e criticată de Bruxelles, dar a fost lăsată în pace! Orban a luat măsuri populiste care au ajutat maghiarul de rînd. Dar, Orban are o relaţie PE FAŢĂ cu Moscova, atentă să investească în structura energetică a vecinului de la Vest. Pe de altă parte, Ungaria nu a neglijat nici relaţiile cu Polonia sau Cehia.

Serbia, nu este în Uniunea Europeană. După ce a fost "bătută" şi "jumulită" de SUA şi UE, astăzi face paşi timizi spre Bruxelles fără să facă mari compromisuri. Are o relaţie privilegiată cu Rusia care controlează NAFTA de la vecinii din sud-vest!

În Bulgaria, preşedinte a fost ales generalul Rumen Radev. Fost comandant al Armatei Aerului, Radev a promis că va milita în favoarea rusiei. Este pro-rus oficial şi... ales de popor!

În Ukraina, democraţii pro-vest conduc o ţară divizată, fără prea mare entuziasm şi speranţe. Amicii români, puternice voci pro-Vest spuneau de fiecare dată că democraţii ukrainieni sînt mai anti-români decît pro-ruşii din Ukraina. Relaţiile între vecini... nu există!

Şi, iată, sora Moldova s-a întors spre Est, după o experienţă democratică fragilă care a jecmănit-o pe faţă. Igor Dodon nu a ascuns preferinţa pentru o relaţie privilegiată a Moldovei cu Rusia, chiar şi în detrimentul celei cu Uniunea Europeană. În 2014, Dodon a vorbit despre necesitatea ca Moldova să renunţa la Acordul de Asociere şi Liber Schimb cu UE pentru a pune capăt blocării exporturilor de produse agroalimentare din Moldova către Rusia. "Trebuie să înţelegem că atît timp cît Acordurile care au fost semnate cu UE nu vor fi anulate, şanse de a reveni pe piaţa rusă sunt mici”, spunea Dodon în 2014, cunoscînd şantajul pe faţă al Moscovei. Doi ani mai tîrziu, poziţia lui Dodon a rămas neschimbată! Fără piaţa rusă, economia Moldovei nu va rezista, spunea Dodon. Şi avea dreptate! TOATE investiţiile importante din Moldova sînt ruseşti. TOATE marile magazine din oldova sînt ruseşti. Aşa se face că valuta trimisă de moldovenii aflaţi la muncă în străinătate se întoarce în proporţie de 80% spre Rusia! Marii analişti pro-europeni nu au impulsionat NICIODATĂ investiţiile româneşti peste Prut. Ele, practic, NU EXISTĂ! România a fost campioană la gargară ieftină fără un proiect de ţară autentic. Traian Băsescu s-a limitat la declaraţii de restaurant, în timp ce Iohannis tace în papşoi! Mi-o amintesc pe Roberta Anastase supărată de remarca referitoare la lipsa investiţiilor româneşti: "Vai, dar nu e adevărat! Am inaugurat cu Dorin Chirtoacă un frumos loc de joaacă pentru copii, într-un parc din Chişinău"! Acesta este nivelul!

Astăzi, România a ieşit pe strada copilăriei şi s-a trezit singură. Vecinii TOŢI se joacă cu ursul de pluş de la Kremlin! Rămîne să se întoarcă în casă şi să o roage pe Mama America să nu demonteze coteţul de tablă de la Deveselu ca să nu-i spargă vecinii geamurile. Trist...



marți, 8 noiembrie 2016

SYRIA - CIOBURI!

Eu, cînd mă gîndesc la Syria, primele imagini care îmi vin în minte sînt cele din dimineaţa în care am intrat în Damasc, venind din Deşertul Syrian, şi am fost copleşit de albul imaculat al cartierului aramaic de pe colinele de cretă de la intrarea în marea metropolă. Syria, cu miile de ani de istorie fascinantă, este, însă, un mozaic fragil de grupuri etnice şi religioase, care includ: arabi, kurzi, druzi şi umeroase secte creştine. Imaginaţi-vă un Liban, la fel de agitat, dar mai mare şi mai încorsetat de un stat poliţienesc, destul de fragil, însă! Ultimele ştiri despre Syria nu sînt, însă, deloc idilice!

Un raport elaborat de două centre de analiză a situaţiilor de criză, Centrul Internaţional de Cercetare şi de Studii asupra Terorismului şi de Ajutor al Victimelor Terorismului (CIRET-AVT) şi Centrul Francez de Cercetare asupra Informaţiilor (CF2R), semnaleaza faptul că actuala criză syriană dă naştere la o îngrijorătoare dezinformare şi la o falsificare a faptelor care deformează total realitatea situaţiei. Raportul de 55 de pagini, elaborat de experţii de la cele două centre în urma misiunii de evaluare, detaliază toate aspectele crizei syriene şi nu se limitează în a desemna care sînt ''băieţii buni'' şi care sînt ''cei răi'', aşa cum fac cei mai mulţi din mass-media, scrie AgoraVox. Deşi regimul de la Damasc nu este un model democratic, totul este pus în mişcare de către adversarii săi pentru a întuneca şi mai mult tabloul şi a asigura astfel susţinerea opiniei internaţionale pentru opozitia externă şi a justifica măsurile luate faţă actuala conducere syriană, în speranţa căderii acesteia, se arată în raport. Potrivit documentului, ''influenţele străine joacă un rol esenţial în criza syriană iar amestecul actorilor internaţionali se observă zilnic atît în susţinerea unei părţi a opoziţiei cît şi în războiul informaţional declanşat împotriva Damascului de către mass-media arabă şi anglo-americană.

Assad pare, totuşi pregătit să lupte pînă la capăt, sprijinit de structurile tribului său şiit Allawit, care reprezintă doar 10% din structura Syriei, riscînd un război regional în care să atragă TOATE ţările Orientului Mijlociu plus Iranul! Atît Turcia şi NATO, dar şi Iranul au, în momentul de faţă, interesul ca Siria să NU se dezintegreze. Pericolul dezintegrării Syriei, în perioada imediat următoare, este, însă, enormă! Există riscul apariţiei unei mulţimi de micro-state sectare şi a unui triunghi kurd chiar "sub burta" Turciei- şi o posibilă reunificare cu Kurdistanul iraqian care a depus la ONU o cerere de independenţă încă din 26 decembrie 2004! - ar fi inacceptabile pentru Ankara! Intervenţia militară directă în Syria şi ruperea ţării în două sau trei provincii ar fi un dezastru pentru relaţia UE cu Turcia, care oricum nu se află la cea mai înaltă intensitate. DEşi, DOAR o rupere a teritoriului syrian în mai multe entităţi ar oferi Israelului confortul unei confruntări cu Iranul nuclear! Liderul de la Damasc a insistat, de mai multe ori în ultimii ani, asupra dejucării unui presupus plan de dezmembrare a ţării. Actori-cheie în criza syriană, kurzii controlează acum 14% din teritoriul Syriei și trei sferturi din granița syriano-turcă.

Privită de la distanţa geografică şi politică, situaţia descrisă pare a fi germenele perfect pentru apariţia Noului Orient Mijlociu, concept lansat încă din 2006, la Tel Aviv de către fostul secretar de stat american, Condoleezza Rice. În principiu, acest proiect, care s-a aflat în fază de planificare timp de mai mulţi ani, consta în crearea unui arc de instabilitate, haos, violenţă din Liban, Palestina, Siria, Iraq, Golful Persic, Iran, pînă la graniţele "garnizoanei" de Est a NATO, Afganistan. Să mai spun doar că în cartea sa "Marea tablă de şah", Zbigniew Brzezinski, fost US National Security Advisor, a făcut aluzie la "modernizarea Orientului Mijlociu" ca o pîrghie de control al spaţiului Eurasia-Balcani, Eurasia fiind formată din Caucaz (Georgia, Republica Azerbaidjan, şi Armenia) şi Asia Centrală (Kazahstan, Uzbekistan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Afganistan, şi Tadjikistan), precum şi într-o anumită măsură, Iranul şi Turcia. Un "haos constructiv", ar putea da naştere la un Nou Orient Mijlociu, sau cum spunea filozoful neo-conservator Michael Ledeen, fost consilier al Preşedintelui Bush jr., "o forţă revoluţionară minunată" pentru distrugerea creatoare ... "

Rebelii reprezintă un element cheie în ecuaţia syriană. Mă distanţez de expresiile folosite de unii comentatori, de genul: "luptători pentru libertate", sau "germenul democraţiei în regiune". Nu trebuie să fii un analist ca să-ţi dai seama că Syria a devenit un paradis al luptătorilor islamişti radicali în căutarea unei cauze. Potrivit rapoartelor serviciilor secrete, multe dintre grupările armate care luptă împotriva Regimului de la Damasc, serveasc, de fapt, cauza unor actori politici regionali care vor să vadă instalat la Damasc un regim mult mai confortabil decît cel secularist baas-ist, de orientare socialistă, al preşedintelui Bashar al Assad, care guvernează ţara de 40 de ani, şi aici mă refer la monarhiile Golfului. Există şi comandouri aparţinînd altori actori internaţionali pentru care "protecţiei populaţiei civile" reprezintă doar un pretext pentru schimbarea de regim.

Secretarul american de stat, John Kerry, succesorul lui Hillary Clinton, a emis, deja, un plan B pentru împărţirea Syriei în mai multe state, pe criterii etnico-religioase. Dacă acest lucru se va întîmpla, atunci acesta va fi un semnal clar pentru sfîrşitul conceptului de suveranitate westfalian. Planul propus de Kerry, conceput de Philip Gordon, fost consilier al lui Obama, prevede divizarea ţării în trei părţi, care apoi vor forma trei noi state, scrie publicaţia Yeni Safak. Deja Syria este divizată în trei mari regiuni. Una are capitala la Damasc, controlată de regimul Assad, apoi este o alta mare regiune distinctă în nord, dominată de kurzi, şi ultima, cea din mijloc, majoritar sunnita, care este acum in mîinile celor de la ISIS.

Un alt plan de împărţire a Syriei aparţine celebrului think-tank american Rand Corporation, care sugerează divizarea în patru zone şi o reasamblare confederativa! Problema constă, deci, în protejarea intereselor americane și a imaginii de atotputernicie a SUA iar nu, așa cum s-a tot spus, în promovarea principiilor și în democratizarea silită a Syriei și a întregului „Orient Mijlociu Extins”. Ce înseamnă, însă, „rezolvarea problemei syriene”? Pentru SUA rezolvarea constă în neutralizarea Statului Islamic, care între timp s-a instalat pe o mare parte a teritoriului siyrian și iraqian, simultan cu înlăturarea regimului al-Assad și instalarea la Damasc a actualei „opoziții moderate” și presupus democrate.

Rusia şi Bashar al Assad ar dori ca măcar 70% din fostul teritoriu al ţării, cu precădere Syria de Vest cu ieşire la Mediterană şi zona Latakia, vecinătăţile Damascului şi zonele de resurse petroliere, să fie preluată de către actualul guvern, limitîndu-se aria dominată de kurzi, dar mai ales de către opoziţia syriană.

Spirala violenței din Syria a atins într-un mod critic comunitatea internațională! Ţara se confruntă cu "un complot" şi se află într-un "moment de răscruce".

  

miercuri, 2 noiembrie 2016

E MANAGERUL MAI PRESUS DE LEGE?

E posibil! Dosarul 1984/290/2016, aflat pe rol la Judecătoria Reşiţa pentru Răspundere civilă delictuală.

În speţă, reclamanta din Dosarul 1984 consideră că prin publicarea în data de 19.04.2016 a unui articol care conţine afirmaţii denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare şi mincinoase la adresa sa, i-a fost încălcat dreptul la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine.

Reclamanta analizează afirmaţiile "autorului" şi nu ale pîrîtului care, în calitate de redactor-şef al publicaţiei on-line şi-a însuşit afirmaţiile din articolul publicat iniţial de ZiuaNews, articol  re-publicat de pîrît. De asemenea, reclamanta, inducînd în eroare instanţa, pretinde că în paragraful final pîrîtul susţine că aceasta "ar face obiectul unui dosar penal", fapt total neadevărat! Ba mai mult, reclamanta consideră că stilul "ironic şi batjocoritor au prezentat-o în conştiinţa publică într-o lumină negativă, ca fiind o persoană nedemnă din punct de vedere moral şi profesional pentru funcţia pe care o deţine, aspect care în mod evident a adus atingere imaginii instituţiei al cărei manager este aceasta. Mai mult decît atît, cu scopul de a se crea o lipsă de respect în cadrul conştiinţei publice şi a angajaţilor instituţiei pe care o conduce reclamanta, s-a încercat inducerea ideii că prin funcţia pe care o deţine îşi satisface orgoliul din din bani publici" şi "face obiectul unui dosar penal". "Astfel, analiza de ansamblu a articolului trebuie realizată prin raportarea la funcţia publică de manager"... "pe care reclamanta"... "o deţine". Astfel, atingerea adusă onoarei sale prin afirmaţii neadevărate afectează probitatea, buna-credinţă, corectitudinea morală şi spiritul de echitate şi dreptate de care dă dovadă în planul profesional şi al relaţiilor interumane, conducînd la o dezaprobare morală din partea opiniei publice, a ascultătorilor"... "cît şi a angajaţilor şi a persoanelor care se adresează instituţiei pe care o conduce. Pîrîtul"... "a urmărit distrugerea reputaţiei reclamantei"... "şi conturarea în opinia publică a unei imagini negative a sa şi a instituţiei publice pe care aceasta o conduce".

De asemenea, se cere instanţei să constate că pîrîtul "a adus atingere imaginii Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Regional Radio Reşiţa, prin publicarea" unui articol "la adresa managerului", drept pentru care Studioul cere 20.000 de euro "reprezentînd prejudiciu pentru atingerea adusă imaginii reclamantei".

Interesant este că în 22 mai 2016, reclamanta publică în presa locală informaţia că studioul local este lider de audienţă pe valul de primăvară. Deci, articolul publicat în 19 aprilie 2016 nu a avut nici o influenţă negativă asupra Postului care a ieşit Lider şi, deci, nu are nici un prejudiciu, cuantificabil la 20.000 de euro, de reparat!

Conform Legii de funcţionare a SRR şi SRTV, Legea 41/1991, Art. 32, (1) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune pot avea in structura lor studiouri teritoriale si alte unitati functionale autonome fara personalitate juridica, necesare realizarii obiectului specific de activitate, carora li se acorda competente in domeniul tehnic, economic, comercial, administrativ, financiar, precum si delegare in probleme juridice.

Ori, tocmai această DELEGARE EXPRESĂ, conform Legii, lipseşte de la dosarul instanţei! Sînt depuse doar împuternicirile avocaţiale în baza unui contract de reprezentare nr. 1084971/20.04.2016 între Studioul local şi Cabinetul individual de avocatură!

Despre respectarea Legii 41/1994 nu aflăm nimic la dosar! Există trei variante de lucru: 1. Împuternicirea există, dar nu e depusă la dosar; 2. Împuternicirea NU există dar este fabricată acuma şi ante-datată; 3. Împuternicirea nu există iar Studioul a fost introdus în cauză, ca parte civilă, cu de la sine putere de către managerul reclamant, eludînd Legea şi autoritatea PDG!

O fi managerul mai presus de lege şi de PDG?

P.S. Acest articol doar ATRAGE ATENŢIA asupra unor flecuşteţe procedurale, ce ar trebui verificate de cei în drept, nu de jurnalist, nu de opinia publică care nu sînt organe de anchetă. Doar am semnalat că "s-ar putea să...". Dacă reclamanţii sînt în regulă cu tot, ne cerem scuze anticipat!

joi, 27 octombrie 2016

PUBLIC, NU DE STAT!

Mare scandal că PSD-ul a scos taxa radio-tv! Se vorbeşte acum de aservirea politică, de independenţa editorială sfărîmată brutal de la tribuna celui mai înalt for al Democraţiei. Scandalul şi victimizarea sînt bune. Ele aduc voturi şi audienţă. Însă, nici acum cînd românii le finanțează, canalele publice nu sînt complet rupte de politic: partidul aflat la putere poate impune președintele-director general, diverși oameni influenți de prin lumea politică reușesc să-și bage în grile protejați, amante, neamuri. La fiecare schimbare de regim, apar idei noi, unele bune, altele mai puțin! Cele mai multe ţintesc subfinanţarea editorială! Toate acestea se întîmplă în cazul unor canale publice. Incercați să vă imaginați cam cum ar fi atunci cînd banii ar veni direct de la buget… Nimeni nu ar mai putea mișca în front! Ajungem în continuare la o întrebare fundamentală: „abonamentul radio-tv este dovada contractuală că acţionarii Televiziunii şi ai Radioului publice sînt cetăţenii, garanţii valorilor care ne reprezintă ca naţiune.Este mare nevoie de posturi publice solidare cu problemele ascultătorilor săi şi nu paralel cu lumea în care trăieşte! Emisiuni care să cauterizeze rănile unei societăţi bolnave de lepră şi care-şi pierde, pe zi ce trece, bucăţi din trupul măcinat de disperare şi neîncredere în autorităţi. Un vîrf de lance al jurnalismului!

Sînt invidios pe canalele publice din Franţa şi Germania cu anchete devastatoare la adresa clasei politice, a sistemului economic, a abuzurilor funcţionarilor. Nu mai vorbesc de BBC, exemplul exemplelor în toate discursurile publice!

Piața audiovizuală din România are în prezent mari probleme. Multe stații comerciale s-au tabloidizat excesiv pentru a putea face audiență și pentru a supraviețui. În aceste moment s-ar fi simțit nevoia unei media publice puternice, o media care să poată investi în proiecte serioase ale Știrilor, anchetelor, documentarelor, reportajelor, mă rog, tot conţinutul editorial care ar fi în slujba publicului plătitor de taxe şi impozite, a nevoilor lui imediate. O media publică nu ar trebui să fie constrînsă în nici un fel să fie avocatul cetăţeanului obişnuit care să se exprime direct, oricînd are nevoie. 
Un exemplu de bune practici:

În ianuarie 2011, la 42 de ani de la introducerea pe ORTF (vechiul post radio-tv francez de stat), publicitatea a dispărut de pe posturile France Television. Publicitatea a fost eliminată, de fapt, de la 5 ianuarie 2009!  Anunţînd, fără o consultare prealabilă, aceasta reformă, fostul preşedinte de dreapta Nicolas Sarkozy a justificat-o prin nevoia de calitate a unui serviciu public, care nu poate să funcţioneze după criterii "pur mercantile". Cele 450 de milioane de euro destinate compensării pierderilor din vînzarea publicităţii pe 2009, au fost garantate de guvern, fiind prevăzute în Legea finanţelor. Au fost instituite, în contra-partidă, doua taxe noi - una aplicată furnizorilor de internet şi una pentru posturile private, în funcţie de cifra de afaceri obţinută din vînzarea de spatiu publicitar. Pentru anul 2009, anul de referinţă, France Television prevedea un deficit bugetar de 135 de milioane de euro, după ce în 2008 a înregistrat un deficit de 116 milioane de euro!

Principalul canal generalist a France Televisions, France 2, a fost acuzat în trecut că îşi asumă prea multe libertăţi în concurenţa sa comercială cu marele canal privat TF1.

Reforma propusă de Sarkozy s-a lovit însă de o puternică opoziţie din partea forţelor politice de stînga şi a jurnaliştilor care au văzut în această masură o tentativă de politizare a mass-media! Salariaţii posturilor de televiziune şi radio de stat din Franţa au intrat în grevă pentru 24 de ore.

Ideea lui Nicolas Sarkozy de Nagy Bocsa a căzut! Dar, în 2010, Sarkozy a încercat să-l impună în fruntea France Television (care deţine posturile France 2, France 3, Farnce 24, Mezzo, Arte şi TV5 Monde) pe Alexandre Bompard, lipsit de experienţă în domeniul public, patronul postului de radio Europe 1, extrem de favorabil preşedintelui Sarkozy. Postul este deţinut de miliardarul francez Arnaud Lagardere, care se considera un "frate" al preşedintelui. În România, Grupul Lagardère a intrat în anul 1996, prin achiziţionarea Radio Total Timişoara, redenumit ulterior Radio 21 Timişoara. În anul 1998, grupul a relansat reţeaua de Radio 21, iar în 1999, a obţinut licenţa pentru prima reţea naţională de radio comercial, Europa FM, care a început să emită din anul 2000...

În Franţa anului 2014, veniturile posturilor publice de televiziune erau de  3.054 milioane euro, din care – 2.253 milioane euro taxă (131 de euro/an)  şi 248 milioane euro subvenţie. Postul public de televiziune francez îşi propunea să ajungă, în 2013, pentru următorii doi ani, pînă în 2015, la un număr de 9,750 de angajaţi. La sfîrşitul anului 2013, compania avea 10.490 de angajaţi, dintre care 8,500 erau permanenţi. Obiectivul restructurărilor de personal era recîştigarea echilibrului financiar în 2015. Costurile cu personalul reprezentau "peste o treime din cheltuielile de funcționare“. Sindicatele din France Télévisions au criticat dur planul de reorganizare, numindu-l un  “plan social al unei companii ameninţate cu falimentul“.

Anchetele devastatoare ale postului public francez au scos la iveală încrengătura de interese între clasa politică franceză şi mediul de afacri privat, în detrimentul cetăţeanului francez plătitor al sumei de 131 de euro taxa radio-tv!

Un alt exemplu: Emisiunea OBIECTIV ROMÂNIA, difuzată de Radio România Actualităţi, de la ora 16, s-a dovetit a fi, de cele mai multe ori, cea mai complexă şi „puternică” emisiune din grila postului public de radio. Documentarele, anchetele, reportajele difuzate au lovit subiecte pe care, personal, le consider esenţiale pentru ascultătorii români. După succesul „caravanelor”, insuficient exploatate!, OBIECTIV ROMÂNIA a găzduit o serie de reportaje sub genericul REPORTER SPECIAL. Din punctul meu de vedere, subiectiv, evident, proiectul s-a dovedit un succes. Nu sînt de acord cu boul care a scris, la un moment dat, că RRA difuzează doar emisiuni vechi, de pe vremea comunismului, care să ne arate doar frumuseţile patriei! Cum libertatea cuvîntului este regină, înghit şi opinia „inteligentului” care dovedeşte că ne-a ascultat cel puţin o dată! Un cîştig pentru el!

Nu sînt de acord cu formatul de emisiuni în care o nacealnikă agramată dă din mîini şi se face că ascultă problemele unei comunităţi după care le "alină durerile" cu formatul comercial.

Sînt, însă, total aproape de ideea de jurnalism cetăţenesc agresiv! S-a terminat cu perdeluţele şi funduliţele de limbaj! Vremurile de criză pe care le trăim cu toţii implică soluţii de criză şi un jurnalism de criză, militant şi nu ipocrit! E vremea să luăm atitudine, chiar dacă ar fi să revenim la stilul „procuror” pe care l-am practicat (cu succes!) înainte de 1990, dar care a schimbat ceva, omul de rînd a văzut un rezultat palpabil!

Noi, Radio România avem nevoie doar de O DECIZIE RESPONSABILĂ ŞI ÎN TON CU VREMURILE PE CARE LE TRĂIM!

Dictionarul ne spune ca radioul şi televiziunea publice sînt instituţii media a căror finanţare este susţinută parţial, sau în totalitate, de plătitorii de impozite. Aceşti bani ajung la aceste instituţii prin intermediul administraţiei. Toate instituţiile audiovizuale publice din lume sînt concepute drept instituţii non-profit. Aceasta este una din condiţiile fundamentale care îi asigură libertatea faţă de “sacul cu bani” şi, respectiv, de grupurile de interese politice, în special.  În Statele Unite există Independent TV Service, finanţată de către Congresul American, în Anglia există Channel 4 – o televiziune publică manageriată privat, finanţată doar din publicitate. În SUA nu există taxa radio-tv. PBS, postul public american se finanţează parţial din fonduri publice şi din donaţiile voluntare ale cetăţenilor sau ale marilor fundaţii. Chiar dacă PBS-ul nu este cel mai urmărit canal de televiziune american, în ultimii 10-15 ani a ajuns să fie considerat cel mai credibil! Dacă privim însă la întregul spectru al presei românesti, nu arareori în spatele agendei mediatice se afla mai degraba interese politice şi economice decît cele ale publicului plătitor de taxă radio-tv. Şi, pentru că veni vorba: publicul plăteşte pentru un (1) canal, de obicei TVR1 sau RRA care au obligaţia de a difuza informaţie, educaţie, cultură, etc, pentru restul, iclusiv teritoriale, existînd soluţii diverse. 

În condiţiile în care media private îşi stabilesc politica editorială în funcţie de interesele patronilor, Media Publică, la rîndul ei, precum radioul public, este indispensabilă într-un stat democratic, întrucît este un serviciu public de interes general. În ţările cu tradiţie democratică, radioul şi televiziunea de stat sînt cu totul independente din punct de vedere politic, tocmai pentru că sînt plătite, în parte sau total, de către public. Din punctul meu de vedere, cea mai bună televiziune din lume e BBC, televiziunea publică din Marea Britanie. Să suprimi televiziunea publică înseamnă să tai un braţ democraţiei. Să o gestionezi mai bine, e altceva. Actuala situaţie presupune faptul că TVR nu îşi poate indeplini rolul de serviciu public de media în ţară şi, după cum ştim cu toţii, un serviciu public media joaca un rol important in discursul democratic în toate ţările europene şi reflectă maturitatea democraţiei. Editorii se bucură de suficientă independenţă numai atîta timp cît protejează interesele managerilor lor, unii obscuri şi instalaţi în funcţii pe alte criterii decît cele profesionale, şi ale partenerilor acestora. Mai multă audienţă nu înseamnă tabloidizare! Lipsa resurselor financiare pentru jurnalismul de investigaţie însă, reduce sever independenţa posturilor publice. Publicistic vorbind. Administrativ, concursurile pentru ocuparea posturilor cheie sînt, uneori amînate cît de mult posibil, pentru că o persoană cu o poziţie interimară este mai uşor de controlat. Cu toate acestea, simpla înlocuire a conducerii, fără adoptarea unei noi legi privind serviciile publice de radio şi televiziune, nu va aduce îmbunătăţiri majore.

Strada îşi caută vocea, îşi încearcă forţele, caută să recupereze mesajul critic după decenii de somnolenţă. Se părea că a reuşit... Ca în toate comunităţile primitive şi nouă însă, ne place să ne împărţim între „noi” şi „ei”. Ziarişti buni şi ziarişti răi. Manageri buni şi manageri răi. Fideli şi trădători. Lingăi şi intransigenţi. Instituţii pentru care legea e bună şi instituţii pentru care legea e rea. Dreptul la informare nu poate exista în absenţa unor opinii contradictorii. Piaţa informaţiei de interes public de la noi este în criză şi asistăm la o degradare a informaţiilor din spaţiul televizat, anumite posturi care ar fi trebuit să transmită informaţii transformîndu-se în posturi de propagandă. În aceste condiţii, alternativa este televiziunea publică! Din păcate,Televiziunea publică nu a intrat pe frecvenţa unui public care a început să-şi producă singur conţinutul media de care are nevoie. Din dorinţa de a face audienţă şi de a concura cu posturile private, în detrimentul serviciului public, din decizie managerială s-a pus toată publicistica produsă de media publică – mă refer la documentar, reportaj, investigaţii, emisiuni informative – pe plan secundar. Asta e o problemă pentru că publicul te votează pentru content şi nu pentru cum ştii tu să pupi dosul superiorilor pentru obţinerea de buget.

Programele generaliste din prime-time, cu preponderenţă programe de ştiri, mustesc de ceea ce industria a început sa numeasca “non-evenimente”, adica întîmplari care nu au nici o relevanţă pentru un public mai larg, cum ar fi accidente de maşină sau cazuri de violenţă domestică. Orientate spre profit, televiziunile comerciale susţin că, deoarece acest gen de programe se bucură de audienţă mare înseamnă că este cerut de public. Cu toate acestea, serviciul public de radio şi televiziune, a carui misiune este şi de a educa şi informa, nu se deosebeşte de restul peisajului mediatic, nici în ediţiile on-air, dar mai cu seamă în cele on-line. Principalele funcţii ale mediilor publice sînt informarea, educarea şi divertismentul. Dat fiind statutul special şi acoperirea completă a teritoriului, acestora le revine un rol mai important şi responsabilităţi mai mari în societate în comparaţie cu staţiile comericale.

Presa e în mare parte coruptă şi corupţii cumpără ziarişti. Tactica din aceste zile, în iureşul creat de TVR şi Antene, pare să fie ”zăpăciţi-i la maxim”! Nu e normal ca practicarea presei de şantaj să fie considerată libertate de exprimare. Dacă libertatea unuia dintre noi este restrînsă şi atacată, atunci libertăţile tuturor sînt în pericol. Dar, libertatea de exprimare nu poate fi tratată ca un drept limitat la „o anumită parte a presei”. Într-un moment în care pe piaţa media conţinutul editorial este în declin, Televiziunea Publică are o şansă uriaşă să-şi recîştige publicul. Acolo unde se furnizează conţinut de calitate, oamenii vin singuri. Nu e nevoie să fii isteric, să te dai cu bicicleta sau să te lauzi singur ca în anul morţii.

În lumea de azi, profesia de jurnalist a devenit foarte riscantă. Şi nu mă refer doar la corespondenţii de război, ci la orice voce care îndrăzneşte să spună adevărul sau să apeleze la clauza de conştiinţă. Eu cred că este foarte important să avem o Televiziune Publică independentă, puternică, şi în afara oricărui joc politic şi a imixtiunii politice. Avem profesionişti în televiziune capabili să se ocupe ei înşişi de televiziune, nu trebuie să le spună un manager ce au de făcut. Falimentarea Televiziunii Publice şi aducerea ei în blocaj economic a fost dorită. Şi menţinerea ei în această situaţie a fost tot dorită.

Înlocuirea actualilor membri ai CA cu specialişti şi oameni din societatea civilă, despărţirea funcţiei de preşedinte de cea de director general, înfiinţarea unui Consiliu de supraveghere a misiunii publice a televiziunii format din 13 membri din care doar patru din domeniul politicului, durata mandatului preşedintelui, de şase ani, directorul general ales prin licitaţie – pe baza unui proiect managerial,  sînt doar cîteva propuneri de reformare a postului public. Preşedintele să se ocupe de strategia instituţiei, iar directorul general de managementul în sine, fiind angajat pe bază de contract de management cu cerinţe de performanţă. Potrivit Legii 41, Preşedintele Consiliului de Administraţie este numit direct de catre Parlament, pentru un mandat de patru ani. Chiar dacă demonstrează că preşedintele este incompetent, sau corupt, Consiliul nu deţine nici o pîrghie legală pentru controlul preşedintelui. Legea lasă întregul control asupra televiziunii sau radioului public în mîna preşedintelui Consilului de Administraţie, care este în acelasi timp şi directorul general al instituţiei.

Lupta împotriva corupţiei cauzează deja perturbări substanţiale. În pofida Statutului Jurnalistului din cele două instituţii publice şi a contractelor colective de muncă care garantează drepturile angajaţilor, profesionişti respectaţi au fost eliminaţi pentru ca au refuzat să cedeze presiunilor de tot felul la care au fost supuşi în interior. Atmosfera s-a deteriorat grav. Acest mediu degradat, caracterizat de suspiciune, tensiuni şi teamă este una dintre “realizările” actualei conduceri.

Pentru că sîntem în mijlocul unei imense bătălii politice trebuie să existe surse media care să monitorizeze şi „partea bună” a României. Din păcate, avem criză financiară, datorii istorice, presiuni politice şi un apetit crescut al politicienilor pentru controlul editorial. Într-o piaţă media politizată şi sufocată de tot mai multe derapaje, media publice are şansa şi obligaţia să recîştige publicul prin echidistanţă şi neutralitate faţă de politic. Pentru asta, însă, este nevoie de schimbarea legii de organizare şi funcţionare şi de o finanţare corespunzătoare. Pîrghii care ar putea garanta asigurarea independenţei politice şi a autonomiei editoriale. Implementarea unui sistem media adecvat, cu un radiodifuzor public independent, care să se ghideze după valorile privind independenţa editorială, să furnizeze programe excelente, reflectînd diversitatea culturală şi contribuind la buna funcţionare a democraţiei, şi care să aibă angajaţi competenţi în pozitii cheie, este indispensabilă.

Sigur, mă vor înjura destui pe motiv că "denigrez" locul în care muncesc. Am scris aceste rînduri tocmai pentru că îmi iubesc locul de muncă, care mi-a dat șansa să transmit din cele mai fierbinţi locuri de pe planetă, sau din cele mai interesante locuri din ţară.

Cred că a sosit momentul să punem în balanţă bunele şi relele serviciului public audiovizual românesc. Cu bune şi cu rele. Cu frustrări şi excese. Şi să le discutăm deschis, fără patimi şi condamnări în tribunalele oamenilor muncii, pentru a găsi o soluţie bună pentru Poporul român. Nu pentru un partid, un preşedinte sau un grup de interese.

marți, 18 octombrie 2016

DOSARUL 1984

O mie nouă sute optzeci şi patru, scris şi 1984, este un roman politic creat de George Orwell în 1948 şi tipărit în 1949. Acţiunea romanului are loc într-un viitor distopic şi prezintă o parte din viaţa intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei. Principala figură a romanului, Big Brother, a devenit o figură metaforică a regimului poliţienesc, precum şi a reducerii libertăţilor!

Nu pot să am pretenţia ca toată lumea să fi citit acest roman clasic... Dar, nici nu pot să nu observ similitudinile între titlul acestuia şi Dosarul 1984/290/2016, aflat pe rol la Judecătoria Reşiţa pentru Răspundere civilă delictuală, neandeplinirea conditiilor prev. de art. 998-999 C.civ.!

Conform art.998 Cod civil, orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a facut să-l repare, iar potrivit art.998 Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi cel cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.

În Noul Cod Civil actualizat 2016 - Legea 287/2009, la Art. 1357 - Condiţiile răspunderii: (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvîrşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală (directă sau indirectă), cele patru condiţii - existenţa prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia - trebuie întrunite cumulativ (Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 2325/1996, în C.P.J. 1993-1997, p. 152). Şi persoana juridică este îndreptăţită să solicite despăgubiri pentru prejudiciul adus imaginii sale, fiind însă necesar a face dovada întrunirii condiţiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale (C.A. Timişoara, s. civ., dec. civ. nr. 348/2011, portal.just.ro). Din cuprinsul art. 1357 rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) existenţa unui prejudiciu; b) săvîrşirea unei fapte ilicite; c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ (material sau moral) suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvîrşite de o altă persoană (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 145). Ceea ce nu s-a dovedit în speţă a fost existenţa prejudiciului şi în ce constă acesta.

Fapta ilicită poate fi considerată ca fiind un act de conduită prin săvîrşirea căruia se încalcă regulile generale de comportament în cadrul societăţii, stabilite prin lege. Fapta ilicită implică trei elemente: unul material, altul de natură psihologică şi un al treilea de ordin social. Sub aspect material, fapta ilicită se relevă prin săvîrşirea ei cînd nu trebuie comisă, sau prin omisiunea de a fi săvîrşită atunci cînd există obligaţia de a acţiona. Din punct de vedere psihologic, fapta ilicită se relevă prin conduita aleasă: de a acţiona, cînd este interzis, şi, dimpotrivă, de a nu acţiona, în ipoteza în care trebuie întreprins ceva. în fine, sub aspect social, fapta ilicită se prezintă ca fiind reprobabilă şi societatea în care trăieşte autorul cere sancţionarea acestuia (G. Duroc, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureş, 2000, p. 65-66).

Stabilirea şi cuantumul despăgubirilor pentru prejudicii aduse onoarei sau demnităţii unei persoane, presupun o apreciere subiectivă din partea judecătorului care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective, rezultînd din cazul concret dedus judecăţii, gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite, să aprecieze intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.

Prejudiciul moral presupune atingerea unei valori morale. Pentru a evalua gravitatea atingerii este deci pertinentă aprecierea importanţei valorii lezate. Valoarea presupune un subiect valorizator. Importanţa individuală a unei anumite valori morale se determină în raport cu concepţiile subiectului valorizator; aceste concepţii sunt decisiv influenţate de educaţie, de poziţia socială, de mediul social în care evoluează. Cum reclamanta deţine o poziţie profesională deosebită, prejudiciului cauzat onoarei şi demnităţii sale, dublat şi de prejudiciul de imagine ce i-a fost pricinuit în mediul social în care îşi desfăşoară activitatea, ar necuantificabil?

În speţă, reclamanta din Dosarul 1984 consideră că prin publicarea în data de 19.04.2016 a unui articol care conţine afirmaţii denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare şi mincinoase la adresa sa, i-a fost încălcat dreptul la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine.

Reclamanta analizează afirmaţiile "autorului" şi nu ale pîrîtului care, în calitate de redactor-şef al publicaţiei on-line şi-a însuşit afirmaţiile din articolul publicat iniţial de ZiuaNews, articol  re-publicat de pîrît. De asemenea, reclamanta, inducînd în eroare instanţa, pretinde că în paragraful final pîrîtul susţine că aceasta "ar face obiectul unui dosar penal", fapt total neadevărat! Ba mai mult, reclamanta consideră că stilul "ironic şi batjocoritor au prezentat-o în conştiinţa publică într-o lumină negativă, ca fiind o persoană nedemnă din punct de vedere moral şi profesional pentru funcţia pe care o deţine, aspect care în mod evident a adus atingere imaginii instituţiei al cărei manager este aceasta. Mai mult decît atît, cu scopul de a se crea o lipsă de respect în cadrul conştiinţei publice şi a angajaţilor instituţiei pe care o conduce reclamanta, s-a încercat inducerea ideii că prin funcţia pe care o deţine îşi satisface orgoliul din din bani publici" şi "face obiectul unui dosar penal". "Astfel, analiza de ansamblu a articolului trebuie realizată prin raportarea la funcţia publică de manager"... "pe care reclamanta"... "o deţine". Astfel, atingerea adusă onoarei sale prin afirmaţii neadevărate afectează probitatea, buna-credinţă, corectitudinea morală şi spiritul de echitate şi dreptate de care dă dovadă în planul profesional şi al relaţiilor interumane, conducînd la o dezaprobare morală din partea opiniei publice, a ascultătorilor"... "cît şi a angajaţilor şi a persoanelor care se adresează instituţiei pe care o conduce. Pîrîtul"... "a urmărit distrugerea reputaţiei reclamantei"... "şi conturarea în opinia publică a unei imagini negative a sa şi a instituţiei publice pe care aceasta o conduce".

În continuare, reclamanta se străduieşte să probeze "reaua credinţă" a pîrîtului pe care, în ură cu cîţiva ani, l-a dat afară din instituţie pe considerente subiective, lăsînd familia acestuia fără nici un venit. Sigur, pîrîtul nu prezenta profilul unui slujbaş supus, iar platforma on-line pe care a construit-o, şi pe care a fost publicat articolul incriminat preluat din ZiuaNews, a apărut ca urmare a necesităţii unei surse de venit pentru sine şi familia sa!

Ca ziarist, pîrîtul a acţionat în numele libertăţii de exprimare cîştigată în România cu jertfe omeneşti în 1989. Libertatea de exprimare este un drept recunoscut şi garantat prin articolul 30 alin. 1 din Constituţia României conform căruia „libertatea de exprimare a gîndurilor, a creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sînt inviolabile”. În egală măsură, art. 10 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, garantează libera exprimare: „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.”

Datoria presei este aceea de a transmite informaţii şi idei cu privire la chestiunile de interes public, iar articolul incriminat se referă exclusiv la interesul public: posibile ilegalităţi privind gestionarea banului public provenit din taxe şi impozite. Faptul că aceste posibile ilegalităţi pot fi comise de persoane publice, angajate în instituţii publice, plătite din bani publici, reprezintă un subiect de interes public major pe care o presă responsabilă şi formatorii de opinie nu le pot trece cu vederea, altfel devenind complici la presupusa faptă!

Speţa 1984, dicolo de dimensiunea orwelliană, prezintă interes cu privire la unele aspecte ale răspunderii civile pentru defăimarea prin presă:
- limitele interne şi limitele externe ale dreptului la liberă exprimare;
- proba prejudiciului moral şi a legăturii sale de cauzalitate cu fapta ilicită;
- stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral.

Articolul, publicat de pîrît şi preluat din media naţională, operează cu informaţii verificabile ( Hotărârea nr. 129/29.03.2016 a Consiliului local Reşiţa, estimarea cheltuielilor de re-construcţie şi întreţinere) rezultate chiar din documentele depuse la dosar de către reclamantă: valoarea chiriei în actualul sediu este de aproximativ 6000 de lei/lună, valoarea re-construcţiei viitorului sediu, de peste 300.000 de euro! Un calcul sumar spune că valoarea acestei investiţii reprezintă chiria pe 20 de ani, fără a se lua în calcul cheltuielile de exploatare, taxe şi impozite aferente clădirii şi terenului ce vor trebui achitate integral etc. Aceşti bani au fost aprobaţi şi se vor plăti ODATĂ şi nu în 20 de ani, fără să se ţină cont de oportunitatea imediată a aunui astfel de demers. În cazul unei companii private, oportunitatea este generată de moment, dar atunci cînd operezi cu bani publici, justificările trebuie să ţină seama de alte aspecte. Să zicem că autorul, ZiuaNews, a greşit la calcule... Actionînd în cadrul legal al libertatii cuvîntului, ziaristul nu este ţinut sa probeze adevarul afirmaţiilor publicate, în ceea ce priveşte opiniile, care au prin natura lor, un caracter subiectiv (citat exemplificativ cazul CEDO Lingens & Austria din 08.07.1986), retinîndu-se în plus, la speţă, că asumarea statutului de persoană publică implică şi asumarea riscului expunerii unor aprecieri critice din partea presei, în chestiuni de interes public, al satisfacerii dreptului fundamental al cetăţeanului la informare. În acest caz, instanţa are obligaţia să pună în balanţă dreptul reclamantei la respectarea onoarei şi reputaţiei şi interesul public faţă de libertatea de exprimare, interes în care jurnaliştii joacă un rol esenţial de gardian public.

În final, pîrîtul inserează o informaţie "pe surse" care nu poate fi verificată de ziarist fără a încălca o proprietate privată şi a intra în culpă faţă de Lege, fiind o invitaţie către organele abilitate să cerceteze fapta expusă. Presa are menirea de a publica informaţiile şi ideile care ofensează,şochează sau deranjează. judecăţile operate de ziarist reprezentînd propriile convingeri ale jurnalistului, fără a avea scopul impunerii opiniei publice a opiniilor proprii, în sensul ca acestea ar exprima faptele însele, lăsînd opiniei publice libertatea de a-şi formula propria convingere. Pentru elucidarea cazului este esenţială stabilirea relaţiei ce ar fi existat între reclamantă şi subiectul principal al acelei informaţii "pe surse", un posibil "capăt" fiind http://blog.activewatch.ro/freeex/un-director-al-radioului-public-garanteaza-pentru-un-primar-infractor/

Se observă ca articolul incriminat tratează un subiect de interes public, de interes general şi deosebit de actual pentru societatea românească şi anume, pretinsa coruptie în rîndul responsabililor publici. Prin divulgarea faptelor capabile să intereseze publicul şi prin exprimarea unor opinii referitoare la acestea, pîrîtul a exercitat rolul de "cîine de paza" ce îi revine presei într-o societate democratică, contribuind astfel la transparenţa activităţilor companiilor publice. Reclamanta este o persoană publică, fiind managerul unei astfel de societăţi, motiv pentru care poate fi expusă unei limite mai largi de "critică acceptabilă" la adresa activităţii sale. Libertatea jurnalistica include, în lumina jurisprudentei CEDO posibilul recurs la o doză de exagerare sau chiar de provocare [a se vedea Lindon, Otchakovsky-Laurens şi July împotriva Franţei (GC), nr. 21279/02 şi 36448/02, pct. 56, CEDO 2007 XI, cauza Timciuc împotriva României, cauza Şipoş împotriva României].

În cauza Petrina împotriva României, CEDO reamintea că ,,libertatea de exprimare constituie una din bazele esenţiale ale unei societăţi democratice şi că această libertate este valabilă nu numai pentru " informaţiile " sau " ideile " strînse cu bunavoinţă sau considerate drept inofensive sau indiferente, ci şi pentru acelea ce scandalizează, şochează sau neliniştesc. Astfel, impun pluralismul, toleranţa şi spiritul de deschidere fără de care nu există " societate democratică ". Presa joacă un rol esenţial într-o societate democratică iar o acţiune de publicare a unui articol în ziar constituie o faptă licită, permisă de lege şi protejată. Chiar dacă lectura articolului lasă să se înţeleagă posibilitatea participării reclamantei la o afacere, în concret nu se aduc acuzaţii directe, nu se susţine comiterea vreunei infracţiuni ori a unei alte fapte ilicite de către reclamantă, ci doar se invită organele judiciare abilitate să cerceteze cazul în vederea elucidării unor aspecte rămase necunoscute ziaristului.

Pentru a „restrînge” exerciţiul libertăţii de exprimare trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) să fie prev.de o lege internă publică iar legea să fie previzibilă; b) să fie luată pentru a proteja una din valorile arătate de art.10 parag.2 din C.E.D.O.; c) să fie necesară întro societate democratică,astfel că judecătorul trebuie să argumenteze existenţa unei astfel de nevoi imperioase de neînlăturat atunci cînd condamnă un ziarist sau restrînge în orice mod libertatea de exprimare şi libertatea presei. În susţinerea acestei ultime condiţii se pot invoca cauzele Sunday Times vs.UK6, Observer şi Guardian vs.UK7,Thorgeirson vs. Islanda, Lingens vs.Austria,Schwabe vs.Austria,Dalban vs.România.

Cum aceste condiţii NU EXISTĂ, consider că articolul incriminat reprezintă un demers jurnalistic legitim, care nu poate fi calificat drept un delict civil cauzator de prejudicii, cu atît mai mult cu cît în cauză reclamanta nu a dovedit nici prejudiciul de imagine suferit (aceasta ocupînd în continuare funcţia de manager şi nici legătura de cauzalitate dintre fapta incriminată şi anularea proiectului de mutare a sediului instituţiei.

Posibil ca reclamanta, modelată intelecual şi spiritual de multiplele lecturi filosofice, dar şi de 1984, să considere că libertatea de expresie ca atare nu mai există. Toate gîndurile angajaţilor şi, după cum se demonstrează, ale jurnaliştilor, pîrîţi sau nu, sînt minuţios supravegheate, iar imense afişe, care tronează în instituţie, indică tuturor că „Big Brother stă cu ochii pe tine”! Romanul lui George Orwell, editat în 1949, receptat de foarte mulţi – încă de pe atunci – ca un semnal de alarmă, rămîne şi acum departe de a fi doar o distopie învechită. Există voci care afirmă că, odată cu trecerea anilor, el devine tot mai actual.


luni, 10 octombrie 2016

CRONICA UNUI PROCES ANUNŢAT


În atenţia Parlamentului României, Preşedinţie, CNN, SRR, BBC, SRI, DNA, CNA, APIA, BNR, PCR, CIA, DIA, Tong Cuc 2 Tinh bao quan doi

Stimate Doamne, Stimaţi Domni,

Aş fi trimis aceste rînduri către Dumneavoastră, dacă aş fi fost convins că vă interesează! Cum ştiu sigur că vă doare la o bătaie de obuzier în faţa... nu o voi face! Ba, mai mult: sînt convins că acoperiţi astfel de fapte, "în interesul public". Indiferent de... indiferenţa manifestată, evenimentele se derulează. Aşa se face că, în provincie, marţi, 18 octombrie 2016, va avea loc prima înfăţişare în procesul dintre Taban Sergiu, "în calitate de pîrît" şi "Sgaverdea Laura, în calitate de reclamant, SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE - STUDIOUL REGIONAL RADIO REŞIŢA în calitate de reclamant". Obiectul dosarului: acţiune în răspundere delictuală!

Ca jurnalist, nu pot să nu remarc că acest proces se derulează între un alt jurnalist, proprietar al unei platforme locale de informaţii, Reper24.ro, şi administratorul unui studiou regional al celei mai prestigioase instituţii din presa românească din ultimul secol. Ba, chiar cu întregul studiou, ca instituţie de sine stătătoare! Asta reprezintă o performanţă, în sine!

Sigur, ca jurnalist, angajat al Societăţii Române de Radiodifuziune şi ca simplu cetăţean, subiectul în sine mă interesează direct pentru că surse din interiorul istituţiei m-au informat duminică, ieri, că am fost ameninţat direct de administratorul studioului local. Mă sună la telefon CINEVA şi-mi spune că Doamna Administrator va da "la pace" cu Domnul Taban dacă acesta din urmă va recunoaşte în faţa instanţei că toate articolele apărute pe platforma Reper24.ro împotriva L.S. au fost scrise de mine, că eu am pus la cale o campanie de denigrare publică a L.S. şi, în consecinţă, mă fac vinovat, fapt ce mi-ar atrage cercetarea disciplinară şi alte consecinţe derivate din aceasta! Sigur, în aceste condiţii, mă simt obligat să fac cîteva precizări publice, fără pseudonim, cu subiect şi predicat, propoziţii simple, ca să le poată înţelege şi fosta şefă de birou de la Agenţia Domeniilor Statului!

Domnul Taban Sergiu, proprietar al platformei on-line Reper24.ro, este o persoană integră din punct de vedere fizic. Nu e şchiop, are toate degetele la mîini şi picioare, nu a suferit leziuni corporale şi echimoze în ultimele luni, nu poartă proteză, ochi de sticlă sau mînă de cauciuc. În consecinţă, nu se poate spune că asupra sa au fost folosite "motive de convingere" deosebite pentru a publica pe platforma personală un text, sau altul! Presupunînd că aş fi autorul acestor texte, nu l-am putut forţa pe Domnul Sergiu Taban să publice - şi să ilustreze! - un text împotriva voinţei şi convingerilor personale! Ştiu, de la aceiaşi prieteni pe care îi mai am în Radio Reşiţa, că speriat de perspectiva de a ajunge la proces, Domnul Taban şi-a pus cenuşă în cap în faţa redacţiei reunite a postului de radio şi a plasat vina în direcţia convenabilă L.S. De data aceasta, sub jurămînt, Domnul Taban va trebui să repete acele alegaţii fiind pasibil de mărturie mincinoasă (Tăriceanu ştie mai bine!). 

Pe de altă parte, Acţiunea civilă declanşată împotriva Domnului Taban, care "a încălcat dreptul reclamantei ... la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine" se referă STRICT la un text apărut în data de 19 aprilie 2016 pe Reper24.ro, text preluat integral, cu specificaţie!, din ZiuaNews.ro. Ca platformă on-line de interes local preluarea este justificată: textul publicat de site-ul central se referă la o persoană publică din aria de competenţă a Reper24, iar republicarea acestuia nu face decît să atragă atenţia cititorilor care nu accesează şi ZiuaNews de acţinile şi faptele unor persoane ce-şi desfăşoară activitatea pe plan local, în zona Caraş-Severinului. E ca şi cum ai prelua o ştire de pe ... ParlamentNews referitoare la o vizită de lucru a deputatului Ioan Benga la Cugir! Sigur, L.S. nu se judecă cu ZiuaNews, o marcă mult prea tare pentru interesele locale ale reclamantei, ci cu Domnul Taban Sergiu, căruia îi cere daune morale de 15.000 de euro!

Sigur, orice om simte nevoia, măcar o dată în viaţă, să experimenteze senzaţiile dintr-o sală de tribunal! Însă, paragraful următor din Acţiunea civilă, te lasă uşor încurcat: se cere instanţei să constate că pîrîtul "a adus atingere imaginii Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Regional Radio Reşiţa, prin publicarea" unui articol "la adresa managerului"L.S., drept pentru care Studioul cere 20.000 de euro "reprezentînd prejudiciu pentru atingerea adusă imaginii reclamantei".

Nu pot să nu remarc două aspecte: "statul sînt eu", adică eu, managerul de top sînt instituţia publică (conform Legii!) şi mă revolt pe persoană fizică, născută la data de 5 iunie 1971, lezată moral de vreo 15.000 de euro, şi pe persoană juridică, născută la data de 8 august 1996, de vreo 20.000! Pe de altă parte, INSTITUŢIA constituită Parte Civilă în acest proces este, conform dosarului depus la instanţă, o entitate abstractă: să fie vorba de ultimul etaj al Camerei de Comerţ? De un Comitet al Oamenilor Muncii? De un Sindicat? De Salariaţii solidari cu managerul de top? De o decizie a Comitetului Director al Studioului Regional? Greu de spus! E ca şi cum extratereştrii ar da în judecată pămîntenii că au permis omului de neanderthal să evolueze şi să ocupe demnităţi publice! Sigur, o astfel de entitate eterică nu poartă răspundere juridică. Dar, Comitetul Director, în cazul în care a existat o şedinţă şi s-a luat o astfel de hotărîre? În al treilea rînd, Domnul Taban nu scrie nicăieri că "RRR e curvă", sau mai rău "RRR a organizat concurs intern de promovare pe post în care s-a cerut, total ilegal!, cunoaşterea limbii franceze nivel cimitir Père-Lachaise 2, pe stînga"! Nimic din toate astea! Dar, se constituie parte civilă!

La dosarul cauzei sînt ataşate mai multe copii xerox ale articolelor apărute în Reper24 pentru a proba reaua credinţă a Domnului Taban! Sigur, în decursul timpului, L.S. nu a cerut drept la replică niciodată, conform legii! Nici măcar atunci cînd, în 11 noiembrie 2015, Domnul Taban scria: "Despre Laura Sgaverdea am aflat că a luat cu un dezolant 5 şi ceva bacalaureatul (pe atunci încă se putea), după studiile făcute la seral şi o facultate executată pe sărite. De altfel, în discuţiile purtate în redacţie şi relatate ulterior pe surse, Sgaverdea recunoştea că fostul preşedinte al Senatului Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa, profesorul universitar Marian Mihăilă, ar fi insistat de mai multe ori pe lângă ea să facă un master în management. Până la urmă „diva“ a cedat insistenţelor. Aceeaşi Laura Sgaverdea recunoştea cu nonşalanţă în faţa subalternilor din redacţionalul radioului că n-a fost prezentă la UEM Reşiţa la niciun curs predat pentru obţinerea masterului, dar că la disertaţie ar fi primit într-o primă fază nota 8, acordată din partea aceluiaşi Mihăilă pentru prestaţia orală. „Eu vreau 9!”, i-a transmis scurt Sgaverdea, dovadă a faptului că tehnica negocierii era familiară între ea şi „marele orator“. Zis şi… 9 s-a făcut".

Sigur, nu a ataşat nici replicile date pe postul public!!!, sau pe site-ul oficial al instituţiei, precum cea din martie 2016 în care scrie despre "mîncătorii de rahat"!!! Pe site-ul oficial al radioului public! Salvaţi Cultura! Evident, textul cu pricina a fost retras, există însă copii şi, vorba unui lider de sindicat, în internet lasă urme! Evident, CNA-ul nu s-a sesizat la un astfel de abuz! Că Domnul Taban îşi permite să folosească felurite licenţe literare pe site-ul personal (al lui, proprietate, cu banii de pampers ai copilului, sau cu o donaţie din venitul pe o oră al extraordinarului său naş!) este o problemă personală şi de audienţă al acestuia. Dar, că Doamna L.S. îşi permite să folosească site-ul instituţiei publice în care este angajată pentru a-şi regla conturile personale, e deja o problemă care ţine de Comitetul Director local, de Consiliul de Administraţie, de superiorii Domniei Sale care dacă nu au sancţionat astfel de derapaje se presupune că le acceptă!

Sigur, la dosarul cauzei nu sînt depuse şi alte copii privind "moralitatea" lezată a administratorului studioului. Precum documentul cu antet aflat în Dosarul 3445/115/2015, adică o recomandare de "bună purtare" din partea L.S. în favoarea fostului primar al Reşiţei, Mihai Stepanescu condamnat PENTRU CORUPŢIE, faptă sesiztă de ceva vreme de jurnalistul Cristian Franţ. Evident că o astfel de hîrtie a fost menită să demonstreze judecătorilor "buna credinţă" a inculpatului, iar în virtutea relaţiilor excelente la nivel personal între cei doi, a posibilelor favoruri etc, s-a eliberat cu antet! Aici, avem o problemă: SRR a adoptat Strategia Naţională Anticorupţie, iar un manager al său sprijină, în numele instituţiei, un personaj condamnat pentru corupţie, recomandarea încălcînd această strategie adoptată. Se reiau întrebările anterioare: recomandarea aflată la dosarul menţionat, a fost eliberată şi semnată de L.S., cu acordul Comitetului Director al RRR? Cu acordul Consiliului de Administraţie? Cu acordul şefului direct al fostei juriste de la ADS? Dacă DA, atunci TOATE aceste entităţi sînt solidare, în pix, cu condamnatul Mihai Stepanescu! Dacă NU, cred că s-ar impune o cercetare mai amănunţită, poate chiar din partea Comisiilor de Control ale Parlamentului!

P.S. Atrag atenţia persoanelor tentate să pună semnul egalităţii între remarcile făcute la adresa administratorului RRR şi instituţia publică respectabilă şi de o aleasă ţinută profesională SRR, să nu o facă! Ludovicii au murit demult! Statul NU sînt eu: L.S, M.M., Z.Z, C.R, etc! Se întîmplă şi erori. Nu poţi împuşca un om pentru că e bolnav de gripă!

marți, 27 septembrie 2016

TEME PENTRU ACASĂ

ISTORIE

La 10 martie 1661, a doua zi după moartea lui Mazarin, Ludovic al XIV-lea rege al Franţei şi al Navarrei, i-a convocat pe oamenii care conduseră Franţa sub comanda fostului prim-ministru: Le Tellier, cel care reformase armata, Fouquet, strălucitul şi periculos de ambiţiosul superintendent al finanţelor, Séguier cancelarul, Brienne şi Lionne, care se ocupaseră împreună de politica externă. Regele în vîrstă de 22 de ani i-a informat cu răceală că a venit vremea să guverneze el însuşi. În următorii 54 de ani, din cei 72 de ani de domnie– cea mai lungă domnie din istoria europeană - Regele Soare a fost propriul prim-ministru, pentru că “Statul sînt eu!”

Spre deosebire de cei care au adoptat, azi, prin comportament absolutismul monarhic, Ludovic al XIV-lea şi-a cîştigat respectul soldaţilor săi, de la gradele cele mai mari pînă la cele mai mici, demonstrîndu-şi propria abilitate ca soldat! Astăzi, cei care se confundă cu Statul, Instituţia Sucursala etc., cei care îndrăgesc şi zicala proletară: "dai în mine, dai în fabrici şi uzine", nu sînt decît nişte bieţi mediocrii care-şi cîştigă notorietatea agăţîndu-se de prestigiul unor simboluri. Unele de la 1928!

GRAMATICĂ

Se dă propoziţia simplă: "Adrian are bube". În care Adrian este subiect. Comentînd această propoziţie, constatăm că Adrian este o victimă. Este purtător de bube, buba devenind subiectul principal al propoziţiei simple.

BIOLOGIE

Paraziţii sînt specii vii care trăiesc în interiorul unui organism viu (gazdă), hrănindu-se cu substanţele nutritive ale acestuia. La nivelul UNUI organism există cîteva zeci de paraziţi. Unii au dimensiuni foarte mici, sînt discreţi iar altii pot fi observaţi cu ochiul liber şi pot fi chiar şi auziţi. Paraziţii eliberează toxine în sange, reducînd rezistenţa organismului în lupta cu afecţiunile, astfel, aceştia nu numai că provoacă afecţiuni dar agravează şi afectiunile deja existente. Unii paraziţi sînt aduşi din medii externe. Alţii aparţin gazdei şi s-au transformat după ce au suferit mutaţii favorizate de predispoziţii celulare. Cei mai cunoscuţi paraziţi intestinali sînt libricii. Aeştia se unflă, cresc, se dezvoltă, sugînd resurse importante din organisul gazdă, pierd "uzul raţiunii" şi au impresia că sînt buricul pămîntului.

De regulă, tratamentul paraziţilor - aici vorbim şi despre păduchi, ei care sătui fiind ies în frunte ca să rîgîie ostentativ! -  se realizează cu uşurinţă, însă afecţiunea reapare la scurt timp dacă sursa de infecţie încă există. Gazda parazitului este Victima care se poate însănătoşii dacă parazitul este extirpat. Oricît ar încerca, Parazitul nu poate fi Gazda!

ARITMETICĂ

Mulţimea numerelor întregi este reuniunea dintre mulţimea numerelor naturale cu mulţimea numerelor opuse lor. Mulţimea numerelor întregi se notează cu Z. În Z nu există nici un prim element şi nici un ultim element. Deşi mulţimea se notează cu Z, fiecare număr este distinct: 1,2,3... sau -1, -2, -3... Are identitattea lui. Aşadar, 1 nu este egal cu Z! Unii aşa au impresia!

CIVICA

Conform dexonline.ro, COLABORAȚIONÍST, -Ă, colaboraționiști, -ste, s. m. și f. este Trădător de țară care a colaborat cu cotropitorii.  Colaboraționiștii făceau parte din cea mai detestată categorie umană, fiind în stare să vîndă pe oricine pentru bani, funcții și pentru asigurarea traiului zilnic. Odată încheiate ostilitățile militare, colaboraționiștii au fost aduși în fața instanțelor. Oamenii mici, incapabili să realizeze ceva în viața lor prin forțele proprii, s-au pus în slujba ocupantului. Femeile franceze care se împrieteneau cu soldații naziști în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost ostracizate, umilite în public și tunse în plină stradă. Au existat mai multe tipuri de acuzaţii pentru care femeile au fost umilite: politice - manifestau susţinere pentru ocupant, financiare - au obţinut avantaje profesionale sau contracte de afaceri -, personale - au avut relaţii amoroase sau de amiciţie cu membrii forţelor de ocupaţie. Istoria ne dovedeşte că aceşti colaboraţionişti au fost mult mai răi decît ocupantul. Făceau exces de zel în prigonirea indigenilor pentru a "face frumos" în ochii invadatorului. Prigoana, delaţiunea, intimidarea, anchetarea discreţionară, pedepsirea regulată, privarea de drepturi au fost întotdeauna metodele preferate de colaboraţionişti în relaţia cu ceilalţi indivizi din societate.

RELIGIE

Ar trebui să vorbim despre BUNUL SIMŢ. Din păcate, această lecţie se predă EXCLUSIV celor ce îl deţin. Altfel, e pierdere de vreme! Totuşi, Bunul Simţ înseamnă rațiune, Bunul Simţ înseamnă compasiune, Bunul Simţ înseamnă bună înţelegere, Bunul Simţ înseamnă altruism, Bunul Simţ înseamnă armonie, Bunul Simţ înseamnă grijă pentru viitor, prin acţiune în prezent. Bunul Simţ înseamnă conștiință! Nici Conştiinţă nu există! Morală, nici atît!

ABC BUSINESS

Ex. 1 - Nu poţi să înveţi despre cum să fii cel mai bun, atunci cînd ai pretenţia că EŞTI cel mai bun şi nu mai ai nimic de învăţat! Cînd lumea începe şi se termină cu tine! Cînd tu, corigentul clasei, dai lecţii de performanţă profesională celor care au performat în domeniu.

Ex.2 - O întreprindere primeşte buget anual 3 lei de la acţionari pentru realizarea unui produs unic pe piaţă. Managementul întreprinderii, de comun acord cu liderul de sindicat, investeşte în producţie doar 1 (un) leu şi realizează un produs comun în care nu se mai regăseşte înglobată cercetare, inovaţie, documentare etc. Se face economie la materiale, forţă de muncă, transport şi comunicaţii. Un leu este utilizat pentru prime, călătorii şi alte beneficii de către management şi conducerea sindicală. La final de an, conducerea raportează BENEFICII, în cel ai bun an de la lansarea pe piaţă a întreprinderii. Produsul realizat este unul COMUN care nu mai îndeplineşte normele tehnice din caietul de sarcini. Clienţii fideli sînt nemulţumiţi, dar întreprinderea rămîne lider de piaţă din inerţie. ÎNTREBARE: de ce ar trebui să contribuie acţionarii anual cu 3 lei, cînd producţia se poate realiza cu un singur leu?

duminică, 18 septembrie 2016

BOALA VACII NEBUNE

O ştire de "noaptea minţii" se strecoară, în ultima săptămînă, între Boureanu şi DNA: Comisia Europeană a publicat Regulamentul delegat (UE) 2016/1612 privind acordarea unor ajutoare pentru reducerea producţiei de lapte, stabilite la un cuantum de 14 euro/100kg de lapte de vacă, cu o limitare la un volum total de reducere a livrărilor de lapte care corespunde sumei de 150 milioane euro, reiese dintr-un comunicat remis de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Adică, fermierul român primeşte subvenţii ca să-şi reducă producţia de lapte! Poate fi o justificare embargoul rus, pentru că anumite produse care ajungeau acolo rămîn în UE, dar blocul comunitar afirmă că exporturile de produse agroalimentare au crescut cu 10% către alte destinații. Pe de altă parte, România este invadată de lapte din statele comunitare.
 
Embargoul impus de Federaţia Rusă, eliminarea cotelor de lapte în Uniunea Europeană şi încetinirea economică a Chinei au permis creşterea producţiei peste nevoia de consum, cu consecinţe directe. Semnele au început să apară încă din aprilie 2014, adică atunci cînd Dacian Cioloș a fost comisar european pentru Agricultură, și s-au accentuat în 2015.
 
În România, problemele sînt altele: există, pe de o parte, o subproducție de lapte materie primă, iar pe de alta, o fluctuație a cantităților disponibile vara, respectiv iarna. Niciuna dintre aceste probleme nu există în țările din vestul Europei.
 
Surplusul de lapte materie primă din țările cu producții mari şi-au căutat loc pe piețele din Est, și în România. Fermierii români s-au retras în fața marilor producători europeni de lactate și au decis să își taie animalele, din cauza scăderii prețului la lapte, provocat de supra-producție. Asta în timp ce în România intră tot mai multe importuri de de lapte brut!
 
Eliminarea, de la 1 aprilie 2015, a cotelor de lapte în UE a dus la dispariţia a zeci de mii de mici ferme de lapte din România. Procesatorii și producătorii medii se zbat să găsească soluţii de supravieţuire, iar marile companii multinaţionale au avut doar de cîștigat.  Liberalizarea cotelor de lapte au favorizat fermierii din Germania, Polonia, Danemarca etc. Ei conduc Europa, ei trasează regulile! România nu a fost pregătită să intre pe Piața Comună, a intrat ca o fată naivă și desculță, crezînd ca umblă cîinii cu covrigi în coadă, dar realitatea a fost alta.
 
Potrivit ultimului raport al Comisiei Europene pe piaţa alimentelor, România, Estonia şi Lituania sînt statele unde s-au raportat cele mai multe tăieri de vite din UE, în ultimele luni.
 
Prețurile primite de fermieri pe lapte la poarta fabricii sînt foarte mici și duc la închiderea fermelor: la poarta fermei prețul a scăzut cu 30% — 40%, însă la raft prețurile nu au coborît nici în urma reducerii TVA.
 
În 2013, România era pe locul zece în Uniunea Europeană din punct de vedere al numărului de vaci, cu un şeptel de două milioane de bovine, dar la producţia de lapte era abia pe locul 18, potrivit oficiului european de statistică, Eurostat. Doar 22% din laptele produs de fermierii români ajunge să fie procesat în fabricile locale, conform unui studiu realizat de Eurostat, România înregistrînd, astfel, cea mai mare ruptură între fermă şi fabrică la nivel european. Media UE de procesare în fabricile locale era în 2013 de 92%.
 
Cantitatea de lapte brut importat a crescut cu 54,1% (13.390 tone) în trimestrul I din 2016 față de aceeași perioadă a anului trecut, totalizînd 38.120 tone, în timp ce în luna martie s-a majorat cu 62% (4.874 tone), pînă la 12.734 tone, comparativ cu perioada similară din 2015, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS). În țară ajung oferte de brînză din Germania, de exemplu, adusă pe filieră poloneză, la prețul de 1,20 de lei kilogramul, brîznă care apoi e ambalată și comercializată sub diferte branduri.
 
Toate aceste date ilustrează un tablou sumbru: dispariţia producătorului român de lapte! Din cei 10 mari producători de lapte de pe piaţa românească, doar ocupanţii locurilor 9 şi 10, adică Simultan şi Lactag mai sînt în proprietatea unor companii autohtone, cu capital românesc. Primele opt locuri sînt deţiute de multinaţionale.
 
Iar guvernanţii, indiferent care au fost ei, au asistat pasivi şi complice la acest demers! Potrivit producătorilor, laptele care în Vestul Europei nu poate fi introdus pe piaţă, îl aduc în România ca fiind de bună calitate. Atunci cînd s-au făcut comisii comune de verificare a laptelui din import, 80 - 90% nu a corespuns. Cînd controalele au fost făcute numai de către autorităţile statului, 80% a corespuns!
Este mai ușor pentru procesatori să primească la poarta unităților tone de lapte din import, pentru procesare, decît să colecteze laptele de la fermele mici din România, răspîndite prin toată țara. Statul inchide ochii importurilor, favorizîndu-le în detrimentul producatorilor autohtoni!
 
Preţul mediu de achiziţie al litrului de lapte la poarta fermei, de către procesator, a fost 1,18 lei pe litru în octombrie 2015, la care se adaugă costurile de procesare care variază între 0,3 lei şi 1 leu, preţ care include analize, costul de procesare, ambalajul, diferenţa fiind reprezentată de TVA şi marja de venit a supermaketurilor. Dacă ne uităm pe lista prețurilor la lapte din Uniunea Europeană, vedem că sînt statele baltice cu 14 — 15 eurocenți pe litru, cel mai ieftin, noi figurăm cu 24 eurocenți pe litru, în timp ce prețul mediu este de 30 — 31 eurocenți pe litru. De la fabrica procesatoare şi pînă la raft preţul creşte de aproape 5 ori, diferenţa de preţ incluzînd analizele, procesarea, ambalajul, plata taxelor plus adaosul practicat de supermarketuri pentru servciile de vînzare a unui litru de lapte. Preţul laptelui este influenţat de procesatori în proporţie de 25-30%, restul este influenţat de ce se întâmplă în supermarketuri. Nu poţi să comentezi pentru că te delistează, dacă te delistează nu mai poţi să vinzi marfa...
Din 2007 pînă în prezent şeptelul de bovine a scăzut cu 30%, pînă la 2,07 milioane de capete de animale în 2014, potrivit celor mai recente informaţii disponibile. Laptele românesc provine în prezent de la 1,7 milioane de vaci, deși în trecut în România erau peste șapte milioane de capete. Fermele perfomante, comerciale, ajung și la 14 tone de lapte pe an, cu o medie de 9 — 10 tone, însă dețin doar 200.000 de vaci cu lapte, diferența fiind la fermele mici, care au o medie de numai 3 — 4 tone pe cap de vacă. În aceste condiții, Finlanda, cu un șeptel de un milion de capete, a produs de 2,5 mai mult lapte decât România: 1,5 milioane de tone față de 0,62 milioane de tone, în primele zece luni ale anului 2013. În Germania, media este de opt tone pe cap de vacă, în Danemarca de nouă tone pe cap de vacă, iar în România, cumulat, ajungem doar undeva la patru tone. Ei sînt mai competitivi, dar laptele românesc, mai ales din zona de munte, este un produs excepțional, pentru că este produs cu floră spontană curată, nu s-au folosit chimicale, nu se stropește cu pesticide.  
 
A guverna înseamnă a asigura "mai binele" pentru poporul tău, nu de a-l îngenunchia în faţa vecinilor! Cîţi din actualul Legislativ, din guvernele care s-au perindat, din preşedinţii care şi-au luat, sau au dat, ţara înapoi, s-au gîndit la problemele fundamentale ale oamenilor? Drumul laptelui este doar un exemplu! Realizează, oare, vacile nebune din fruntea ţării că sîntem pe tobogan?

joi, 8 septembrie 2016

DEZVĂLUIRE INCREDIBILĂ: DNA CHEAMĂ LA AUDIERI PE PREŞEDINTELE AMERICAN BARACK HUSSEIN OBAMA

Victor Ponta e pus sub urmărire penală și sub control judiciar de DNA sub acuzația că ar fi folosit influența ori autoritatea în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite și  complicitate la infracțiunea de spălare de bani. Concret, Victor Ponta ar fi primit de la Sebastian Ghiță, prin interpuși, suma de 220.000 de euro care ar fi fost folosită pentru ca Tony Blair, fost premier al Marii Britanii, să vină la București pentru a-l ajuta pe Victor Ponta în campania din 2012. Adică, Victor Ponta s-a pozat cu fostul premier britanic şi i-a crescut cota!

Tony Blair a oferit o reacție pentru Antena 3, prin intermediul purtătorului său de cuvînt.

”Domnul Tony Blair a fost invitat în România să țină un discurs despre viitorul Europei la invitația Fundației Multimedia pentru Democrație locală. Suma pe care a primit-o a fost donată, în integralitate, pentru actele caritabile pe care Tony Blair le face.”, anunță Antena 3.

DNA pare să-şi depăşească atribuţiile legale... Nasol, pentru ambii premieri!

Am să fac acum o dezvăluire incredibilă! Socrul lui Victor Ponta, Ilie Sârbu, pe vremea cînd locuia în Blocul IPEG-ului, la Caransebeş, avea în dulapul din dormitor, între prosoape şi săpunurile AMO, aduse de la Oraviţa, din Piaţa de Sîrbi, cîteva sute de lei, bune, pentru zile negre! După mascarada din decembrie 1989, Sârbu a schimbat banii în valută, ca să nu ajungă să-şi cumpere un aspirator din ei! Peste ani, acei bani au ajuns în posesia cuplului Victor-Daciana care i-au folosit în deplasarea de la Washington cînd "s-au pozat" cu soţii Obama, la o cină! Deoarece nu cuosc provenienţa banilor pe care Ilie Sârbu îi ţinea sub prosoape, solicit DNA să-l audieze pe Barack Obama care s-a lăsat fotografiat cu Victor Ponta, oferind, în acest fel, acestuia din urmă, avantaje electorale!

Este important pentru democraţia planetară, ca după ce va termina curăţenia în România, DNA să pună ordine şi în alte părţi ale lumii!

joi, 1 septembrie 2016

GHICITOARE COPY-PASTE

Dragi prieteni, ghiciţi CINE s-a întors să mă muşte, cu proteza, de cur? CINE mă acuză că "în ultimul timp se inspira de la noi de pe site, uneori chiar cu copy-paste"? Să fie, oare, aceeaşi manageriţă de instituţie publică care, agaramată fiind, face copy-paste cu virgula între subiect şi predicat, înebunită să facă trafic? Deh, de la o anumită vîrstă, îţi cam scade traficul... Să fie oare aceeaşi manageriţă de instituţie publică care a sărbătorit 20 de ani de existenţă în Banat cu artişti de la Craiova? Să fie, oare, aceeaşi manageriţă de instituţie publică care şi-a dat primele examene de competenţă profesională la Armando, în Caransebeş? Să fie, oare, aceeaşi manageriţă de instituţie publică care se crede pe propria ei moşie, umilind şi desconsiderînd slujbaşii acelei instituţii, de la propria secretară la oameni de încredere? Să fie, oare, aceeaşi manageriţă de istituţie publică care a dovedit că poţi să fii şi mediocru ca să reuşeşti în viaţă, dacă ai mult tupeu şi puţin, foarte puţin caracter? Să fie, oare, aceeaşi manageriţă de instituţie publică care foloseşte instituţia, site-ul şi resursele în scop personal, pentru propriile toane şi ambiţii venale fără să o întrebe nimeni cum stă cu sănătatea? Nu cu rinichii, cu mansarda! Să fie, oare, aceeaşi manageriţă de instituţie publică care, nici dacă s-ar naşte a doua oară, nu ar putea avea performanţele profesionale ale subordonaţilor săi?

Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume...

vineri, 26 august 2016

Radio România, la Festivalul Internațional al Filmului Militar din Polonia

Un documentar video al Radio România a fost selectat de juriul Festivalului Internațional al Filmului Istoric și Militar din Polonia pentru participarea în competiția desfășurată la Varșovia, ce va desemna la mijlocul lunii septembrie cele mai bune producții care au subiecte militare.

Festivalul se află la cea de-a șaptea ediție, iar Radio România a fost selectat pentru a doua oară în concurs, alături de case de producție și televiziuni din întreaga lume. Anul trecut, cei doi corespondenţi de război, Mario Balint şi Ilie Pintea, au înscris în concurs filmul România în Afghanistan.

Documentarul ”Bătălia de la Nassiriyah” a fost produs de Radio România Actualități în anul 2013, atunci când s-au împlinit zece ani de la prima luptă în care a fost angajată Armata Română după cel de-al doilea război mondial.

Realizat atât în varianta radiofonică, dar și în format video, documentarul spune în premieră și în exclusivitate povestea acestei lupte, relatată chiar de către cei care au luat parte la ea.

Documentarul, care îl are ca producător pe Nicu Popescu, a fost realizat de Ilie Pintea și Mario Balint, după o idee de Radu Dobrițoiu, corespondent de război al Radio România, care a relatat despre această bătălie chiar de la fața locului, din Irak, unde însoțea trupele române.

Imaginea și montajul sunt semnate de Ilie Pintea, iar documentarul a fost realizat într-o manieră în care interlocutorii spun povestea acestei lupte fără nici un element de fundal al realizatorilor.

Pentru prezentarea în festival, traducerea în limba engleză a fost asigurată de Alexandru Zugravu.

Pentru realizarea acestui film, jurnaliștii s-au întâlnit cu militarii care au participat direct la această confruntare, din cadrul Batalionului ''Scorpionii Roșii'' de la Craiova, dar și cu cel care i-a comandat pe câmpul de luptă, generalul Nicolae Ciucă – actualul șef al Statului Major General – și cu fostul ministru al apărării, Ioan Mircea Pașcu.

După difuzarea pe site-ul Radio România, documentarul a fost preluat și citat de către agenții de presă și publicații naționale, de către site-urile de specialitate din domeniul militar, dar și de către televiziuni naționale, care au preluat fragmente din producția Radio România Actualități.

”Bătălia de la Nassiriyah” nu este prima producție video a postului național de radio, iar acest documentar a fost urmat de o serie de reportaje multimedia realizate în exclusivitate în ultimii trei ani în Afganistan de către corespondenții noștri, disponibile pe site-ul Radio România Actualități.