duminică, 17 aprilie 2022

Cel puţin 20 de jurnalişti au fost ucişi pînă acum în Ukraina

 

Pînă în prezent, cel puţin 20 de jurnalişti au fost ucişi în războiul izbucnit la 24 februarie a.c., a informat Uniunea Naţională a Jurnaliştilor din Ukraina pe canalul său Telegram, potrivit BBC.

Instituţia a publicat o listă cu numele lor şi a spus că acestea sînt doar decese confirmate de procuratura generală.

Printre cei care şi-au pierdut viaţa se află un cameraman de la Fox News, Pierre Zakrzewski, care a fost ucis în timp ce transmitea, regizorului american Brent Renaud, care a fost ucis în oraşul ukrainean Irpin. Fotograful ukrainean Maksim Levin, despre care nu mai existau veşti de trei săptămîni, a fost găsit mort după retragerea trupelor Rusiei de pe teritoriul apropiat Kievului, a anunţat preşedinţia ukraineană, potrivit Le Figaro.

Reporteri fără Frontiere consideră că atacurile împotriva jurnaliștilor constituie o crimă de război, iar task force-ul BMTF, specializat în analiza, consultanţa şi trainingul jurnaliştilor în situaţii excepţionale, inclusiv în condiţii de război, consideră că din momentul în care jurnalismul a devenit o armă de război, combatanţii consideră firească eliminarea acesteia de pe linia frontului.

marți, 15 martie 2022

TRIBUTUL DE SÎNGE

 

„Meserie de sinucigași” o denumeşte prietenul meu Cristian Botez, care a văzut cu ochii lui mai multe grozăvii decît o întreagă redacţie de exaltaţi şi panicaţi vopsiţi în culorile peneleului! Jurnalismul de război şi-a luat deja tributul în conflictul din Ukraina.

Fox News a anunţat că jurnalistul său Benjamin Hall, corespondent al Fox News, a fost rănit, în apropiere de capitala Kiev. Anunţul a fost făcut chiar de CEO-ul Fox News, Suzanne Scott. ''Ben este internat în spital şi echipele noastre de pe teren lucrează pentru a colecta informaţii suplimentare, pe măsură ce situaţia se modifică într-un ritm alert'', a declarat directorul general al Fox News, Suzanne Scott, într-un comunicat. Scott a mai precizat că, în momentul de faţă, postul TV dispune de puţine informaţii despre starea jurnalistului. CEO-ul Fox News, Suzanne Scott a mai subliniat că siguranţa echipei de jurnalişti aflată în Ukraina şi în regiunile învecinate este o prioritate pentru postul tv.

''Acesta este un moment serios pentru toţi jurnaliştii care îşi riscă viaţa în fiecare zi pentru a relata din zona de război'', a adăugat oficialul Fox News.

Luni, 14 martie, procurorul general al Ukrainei, Irina Venediktova a anunţat că Benjamin Hall a suferit o fractură fragmentară a membrelor inferioare şi se află la terapie intensivă sub supraveghere medicală. Potrivit acesteia, jurnalistul nu se afla într-o unitate militară atunci cînd a fost grav rănit. Hall relata despre războiul din Ukraina şi despre luptele duse la Kiev, pe care forţele ruse încearcă să-l încercuiască şi să-l captureze de săptămîni întregi. El este tatăl a trei fetiţe mici.

Pe de altă parte, bilanţul persoanelor decedate în urma atacului lansat de ruşi, luni, asupra turnului de televiziune din Rivne a crescut de la nouă la 19 - potrivit unui mesaj postat de televiziunea Suspilne pe contul său de Telegram. Anterior, administraţia regională a raportat că nouă persoane au murit şi alte nouă au fost rănite după ce rachete ruseşti au lovit turnul televiziunii din Rivne şi clădirile administrative din apropierea acestuia. Potrivit şefului administraţiei militare regionale, Vitali Koval, numărul răniţilor a rămas neschimbat. Turnurile ukrainene de televiziune au devenit ţinte legitime pentru armata rusă după ce posturile sale de televiziune au fost cenzurate.

Dar, Brent Renaud, 51 de ani, freelancer american, este primul jurnalist internaţional ucis pe frontul din Ukraina. Poliția din Kiev a anunțat, duminică, că un jurnalist american a fost ucis în zona Irpin, în apropiere de capitala ukraineană. Alţi doi jurnalişti au fost răniţi. Toţi trei se aflau la bordul unui autovehicol în mers, cînd asupra lor s-a executat foc.



joi, 10 februarie 2022

Se reînfiinţează posturile TVR Info şi TVR Cultural

 

# informează un comunicat de presă transmis AGERPRES.



Noua conducere a SRTV, dincolo de alte manevre balcanice în care salariaţii cad de fraieri, arată că are viziune editorială. Greşită, sau nu, dezvoltarea posturilor publice reprezintă o necesitate de grad ZERO. 

“Informarea corectă şi echidistantă, realizarea şi difuzarea de programe educative, culturale şi sociale de calitate sunt parte din misiunea publică a Televiziunii Române, iar decizia relansării celor două canale este un răspuns la creşterea interesului publicului faţă de posturile TV tematice. Decizia Consiliului de Administraţie reprezintă un semnal important pentru dorinţa de dezvoltare a Televiziunii Publice, de conectare la cele mai noi tendinţe în media, prin crearea şi diseminarea conţinutului pe mai multe canale. Într-o societate supusă schimbărilor tot mai accelerate, care se confruntă cu fenomenul global fake-news, este de datoria TVR să îşi mărească oferta de programe informative de calitate, bazate pe o documentare riguroasă, dar şi să aducă arta şi cultura cât mai aproape de telespectatori. Chiar dacă pandemia va fi învinsă, este de aşteptat ca schimbările de comportament pe care le-a adus să persiste şi să genereze modificări de lungă durată în ceea ce priveşte consumul de artă, cultură şi divertisment de calitate”, se afirmă în comunicatul menţionat.

În plus, prin înfiinţarea TVR Info şi TVR Cultural, SRTv urmează să definească mai bine identitatea canalelor TVR 1, TVR 2 şi TVR 3, prin grile predictibile, degrevate de programe impuse de necesităţi de moment, se arată în documentul menţionat.

TVR Cultural s-a lansat în 2002, fiind singurul post de televiziune exclusiv cu profil cultural din România. Emisia a fost suspendată în septembrie 2012, în contextul în care televiziunea publică acumulase la acel moment datorii de circa 140 de milioane de euro.

Postul TVR Info a fost lansat în 2008 cu rolul de a difuza emisiuni informative de interes naţional şi internaţional, iar în 2012 a fost reorganizat şi redenumit TVR News, însă a fost închis în 2015.


Sînt curios cît de tare mă vor da unii cu capul de pereţi dacă voi scrie că digitalizarea posturilor SRR va impune inclusiv o regîndire şi eficientizare a studiourilor teritoriale...

luni, 10 ianuarie 2022

ÎN 2021, BANATUL ÎMPĂRŢIT ÎNTRE RADIO TIMIŞOARA ŞI RADIO REŞIŢA. DUPĂ PRICEPERE!

 

Au venit audienţele valului 3/2021, măsurate de ARA, în perioada 30 august – 12 decembrie 2021, prin IMAS – Marketing şi Sondaje SA şi MERCURY RESEARCH S.R.L. În cadrul cercetării s-a măsurat audienţa posturilor de radio la nivel naţional, urban şi în municipiul Bucureşti, cu erori de eşantionare între 0,9% şi 1,7%. Cam mari, cam nesigure, dar alt instrument de măsură nu avem şi nu este luat în considerare.

În Banat, Radio Timişoara şi Radio Reşiţa îşi împart ascultătorii, de 25 de ani, cum ştiu mai bine, deşi, fizic, cele două posturi cu acelaşi statut, regionale, nu sînt despărţite fizic de mai mult de 100 de km! Radio Reşiţa este destinat, teoretic, ascultătorilor din Caraş-Severin, dar este destul de popular şi în judeţul Arad, judeţ aflat într-o concurenţă istorică cu Timişul şi Timişoara. Avantajul Radio Reşiţa îl constituie puternicul emiţător în FM, instalat pe Semenic, şi care face ca primul post românesc auzit înainte de frontiera cu România să fie Radio Reşiţa şi nu Radio România Actualităţi, de exemplu! Spre comparaţie, emiţătorul FM al Radio Timişoara abia dacă acoperă oraşul capitală a Banatului!

În Caraş-Severin trăiesc şi muncesc, la sfîrşitul anului 2021, 269.551 locuitori, 58.5% în mediul urban şi 41,5% în mediul rural, cu cea mai scăzută densitate de populaţie din regiune, 37,5 locuitori/kmp. Trebuie spus că mai bine de 30% dintre locuitorii “urbani” ai Caraş-Severinului provin tot din mediul rural, părăsit în tinereţe pentru a deveni “omul nou”. Ei au rămas în suflet şi convingere, ţărani urbanizaţi, trecuţi de 50 de ani! Deci, dacă ar fi să construieşti un program de radio, public, ar trebui să ai în vedere, preponderent, ascultători de peste 50 de ani din mediul rural sau oraşe mici, care ascultă muzică nostalgică şi folclor, informaţii utilitare şi poveşti din viaţa propriilor comunităţi!

Sigur, specialiştii vor analiza datele obţinute, în zilele urmăoare. Cine doreşte să ţină cont de ele, ţine, cine nu, nu! Cine înţelege că face radio pentru ascultător şi public şi nu pentru propriul orgoliu, e ok, cine nu, face lucruri iar, şi iar, şi iar! Cine înţelege că on-air şi on-line RADIOUL ESTE VOCEA ASCULTĂTORULUI, bine, cine nu rămîne cu impresia că vocea personală este cea mai importantă şi se citează singur, ca din clasici, ori de cîte ori are ocazia. Că dacă nu vorbim noi despre noi, cine să vorbească...

Experienţa personală mi-a confirmat faptul că dacă eşti consecvent şi cinstit, audienţa creşte! Sigur, am demonstrat acest lucru din vara lui 2019 pînă la începutul lui 2021, cînd am stricat rînduielile în programele Radio Reşiţa.

Dar, pentru că vorbeam de audienţele din Valul 3/2021… La nivel NAŢIONAL, Radio Timişoara a înregistrat 192.800 de ascultători, adică 1,3 cotă de piaţă, în timp ce Radio Reşiţa a înregistrat 125.600 de ascultători, cu o cotă de piaţă de 0,6. În URBAN, Radio Timişoara are 103.500 de ascultători, cu o cotă de piaţă de 1.1, iar Radio Reşiţa 71.100 ascultători, cu o cotă de piaţă de 0,6. Situaţia se repetă în mediul RURAL acolo unde Radio Timişoara are 89.400 de ascultători şi o cotă de piaţă1,5, iar Radio Reşiţa 54.600 ascultători şi o cotă de piaţă de 0,7. Ca o concluzie a Valului 3, putem spune că Radio Timişoara este cel mai ascultat post de radio din Banat! Sigur, lucrurile stau la fel de ani de zile, doar că diferenţele între cele două posturi sînt altele. De exemplu, Valul 3, 2019: Radio Timişoara – 242.300 de ascultători şi 1,3 cotă de piaţă, Radio Reşiţa – 154.200 ascultători şi 1,0 cotă de piaţă. În 2020, acelaşi Val3: Radio Timişoara – 167.200 ascultători şi 0,8 cotă de piaţă, iar Radio Reşiţa – 142.800 ascultători şi o cotă de piaţă egală, de 0,8! În cifre absolute, putem spune că Radio Reşiţa a pierdut într-un singur an, între decembrie 2020 şi decembrie 2021 – 17.200 de ascultători care au migrat, în cea mai mare parte, spre Radio Timişoara!

Păstrînd comparaţia, pe Valul 3, Radio Reşiţa a pierdut constant, în timp ce Radio Timişoara a crescut constant. În URBAN, în 2019, Radio Timişoara a avut 111.200 ascultători şi o cotă de 1,0, în 2020 90.500 ascultători şi o cotă de piaţă de 0,7%, iar în 2021, 103.500 ascultători şi o cotă de piaţă de 1,1%. Radio Reşiţa a înregistrat 82.700 de ascultători şi o cotă de piaţă de 1,0% în 2019, 78.900 ascultători şi 0,7% în 2020 şi 71.100 ascultători şi 0,6% în 2021. Şi aici, Radio Reşiţa a pierdut, într-un an, 7.800 de ascultători.

Aceeaşi discuţie, pe Valul 3, în RURAL. În 2019, Radio Timişoara are 131.100 de ascultători şi o cotă de piaţă de 1,7%, în 2020: 76.700 ascultători şi o cotă de 1,0%, iar în 2021 – 89.400 ascultători şi o cotă de 1,5%. Radio Reşiţa are, în 2019, 71.500 de ascultători şi o cotă de piaţă de 1,0%, în 2020 – 64.000 de ascultători şi o cotă de 1,0%, iar în 2021 – 54.600 ascultători şi o cotă de 0,7%, adică, o pierdere de 9.400 de ascultători!

Sigur, cifrele şi procentele prezentate sînt comparabile în cei 3 ani. Totuşi, scăderea constantă a audienţei Radio Reşiţa se înregistrează pe tot parcursul anului 2021, odată cu reluarea vechilor metehne. În timp ce Radio Reşiţa scade constant, Radio Timişoara creşte constant, mai ales după eliminarea emisiunii de muzică populară, de dimineaţă. Dacă pe NAŢIONAL, Radio Reşiţa înregistra, în valul 1 – 151.400 de ascultători şi o cotă de 0,8, în valul 2 a atins 140.600 ascultători şi o cotă de 0,7, iar în valul 3 – 125.600 şi o cotă de 0,6. Adică, a pierdut într-un an calendaristic 25.800 de ascultători! În acest interval, Radio Timişoara a obţinut: 207.500 ascultători şi o cotă de 0,9, în valul 1, 209.300 ascultători şi o cotpă de 1,1 în valul 2 şi 192.800 ascultători şi o cotă record de 1,3% în valul 3 din 2021!

În URBAN, situaţia este asemănătoare: Radio Reşiţa avînd: 83.900 ascultători şi o cotă de 0,7% în valul 1, 71.800 ascultători şi o cotă de 0,6% în valul 2 şi 71,100 ascultători şi 0,6% cotă în valul 3. Adică, 12.800 de ascultători din mediul urban au ales să NU mai asculte Radio Reşiţa în decurs de un an, 2021! Pentru Radio Timişoara, situaţia în 2021, în URBAN, este următoarea: 112.800 ascultători şi o cotă de 0,8% în valul 1, 96.900 ascultători şi o cotă de 0,9 în valul 2 şi 103,500 ascultători şi o cotă de 1,1% la sfîrşitul anului!

În RURALul anului 2021, situaţia este identică: Radio Reşiţa scade, în timp ce Radio Timişoara creşte! În valul 1, Radio Reşiţa are 67.500 ascultători şi o cotă de 1,0%, în valul 2 – 68,800 ascultători şi o cotă de 0,8, iar în valul 3 – 54.600 ascultători şi o cotă de 0,7! Adică, cifrele îndică o pierdere de 12.900 ascultători! Pentru Radio Timişoara, situaţia anului 2021 este: 94.700 ascultători şi o cotă de piaţă de 0,9% în valul 1, 112.400 ascultători şi o cotă de 1,6% în valul 2 şi 89.400 ascultători şi cotă de 1,5% în valul 3/2021.

Cîteva detalii organizatorice: în studiourile teritoriale ale SRR managerii sînt cei care proiectează grila de programe după o discuţie, teoretic, cu redactorii şefi şi cu jurnaliştii postului. Într-o grilă de programe existentă, poţi doar să modifici stilul de abordare al subiectelor şi ponderea acestora, să filtrezi şi să foloseşti vocile cele mai faine pe care le ai la dispoziţie pentru a face din radioul public, cu adevărat un prieten. Asta s-a întîmplat din primul trimestru al anului 2019, valul 1, cînd am încercat să ne întoarcem la ascultătorii tradiţionali ai postului, să ne ferim de excese şi să ne folosim de bunul simţ moştenit. Unii! Aceste mici reglaje au făcut ca: de la 144.900 de ascultători la nivel naţional, lăsaţi de managerul de top al radioului românesc, să creştem – doar prin bun simţ! - la 178.300 de ascultătoi în trimestrul I al anului 2019, în valul 1, adică am recuperat 33.400 de ascultători! Am crescut, de asemenea, cu 19.200 de ascultători în mediul urban şi 14.100 ascultători în mediul rural!

Şi pentru că vorbeam de voci, vocabular şi ştiinţa de a fi prietenos, mai am un exemplu: Matinalul realizat de Ovidiu Babolea, în 2019, a avut un Daily Reach de 110.500 de ascultători, mai mult cu 13.700 de ascultători, decît matinalul din 2020 realizat de un alt lucrător media impus de managerul de top al radioului românesc! Alte referinţe: pe URBAN, matinalul lui Babolea avea 61.400 de ascultători, faţă de 59.100 sau, mai exact, în URBANUL COMERCIAL (cu public tînăr, pînă în 49 de ani!, după care aleargă toţi cofetarii de radio din România!), Ovidiu Babolea a înregistrat un Daily Reach de 31.700 ascultători, cu un Market Shere de 0,8%, în timp ce salariatul SRR din 2020 a prins doar 19.500 (!) de ascultători, cu 0,4% Market Shere. Sau, în Urban Naţional Comercial, Ovidiu Babolea captează pe frecvenţele Matinalului, 59.200 de ascultători, cu 0,9% Market Shere, în 2019, în timp ce în 2020, utilizatorul microfonului impus de managerul de top din radioul românesc prindea doar 33.500 de ascultători, cu 0,4% Market Shere!

Şi pentru că cifrele obosesc pe toată lumea, dar ne arată o realitate necosmetizată, am să mai spun că reţeta de programe pe care am mers în valul 2 de audienţă din 2020, ultimul pe care l-am gestionat, a înregistrat 180.600 de ascultători (record absolut la Radio Reşiţa!), în timp ce valul 2 din 2021 măsura doar 140.600 de ascultători. Adică, o diferenţă de fix 40.000 de ascultători, care nu mai sînt pe 105,6 FM!

Acestea sînt datele communicate de ARA pentru cele două posturi publice ale Societăţii Române de Radiodifuziune care-şi împart acelaşi teritoriu. Caz unic în România şi în SRR. E ca şi cum, Radio Oltenia Craiova ar împărţi teritoriul cu Radio Caracal sau Radio Iaşi cu Radio Botoşani…

joi, 6 ianuarie 2022

MINISTERUL ADEVĂRULUI?

 

Distinsul colonel Ion Petrescu semnalează un interesant articol din The Telegraph referitor la războiul psihologic în care sîntem implicaţi cu toţii. Prima reacţie este: da, un model de urmat! Apoi, stai şi te întrebi dacă această instituţie a adevărului nu are şi alte scopuri, altele decît cele declarate, de luptă împotriva duşmanului comun planetar: Rusia, China şi Iranul...

The Telegraph scrie că “Suedia a lansat o nouă agenție dedicată apărării țării împotriva dezinformării, propagandei și războiului psihologic, ca parte a eforturilor sale de a aduce apărarea militară și civilă înapoi la nivelurile Războiului Rece.

Deschiderea oficială a Agenției Suedeze de Apărare Psihologică a avut loc în aceeași zi în care președintele Finlandei, Sauli Niinistö, a acuzat Rusia că „contestă suveranitatea mai multor state membre UE, inclusiv Suedia și Finlanda”, cerînd garanții de securitate, care să excludă „deplasarea ulterioară a NATO către est”.

„Dezinformarea este o amenințare la adresa democrației suedeze, a factorilor noștri de decizie și a independenței noastre”, a declarat ministrul de interne al Suediei, Mikael Damberg, la o conferință de presă din octombrie, în care a anunțat numirea lui Henrik Landerholm, fost vicecancelar al Universității Suedeze de Apărare, ca șeful agenției. La conferința de presă, dl. Damberg a spus că prima mare sarcină a agenției ar fi să protejeze alegerile din Suedia de tipul de campanii de influență organizate împotriva campaniilor electorale rezidențiale din SUA, în 2016 și 2021.

După numirea sa, domnul Landerholm a numit Rusia, China și Iran drept trei țări cunoscute pentru a organiza campanii de dezinformare împotriva Suediei, adăugînd că propaganda a fost adesea menită pur și simplu pentru a semăna diviziune în societate și a submina încrederea în autorități.

Cei 45 de angajați ai agenției vor lucra atît cu Forțele Armate Suedeze, cît și cu elemente ale societății civile, precum mass-media, universitățile și guvernul central, pentru a consolida apărarea psihologică a țării, a spus dl Landerholm. „Prima parte a jobului este analiza amenințărilor, a doua este evaluarea vulnerabilității societății suedeze la diferite tipuri de influență, iar a treia este de a construi reziliența în societate”, a spus el.

Un studiu care urmează să fie publicat în curînd, pentru Agenția pentru Contingențe Civile (MSB) din Suedia, a constatat că pînă la 10% dintre suedezi citesc articole de la Sputnik News, agenția internațională de propagandă a Rusiei. Sputnik în Suedia tinde să ridiculizeze țara pentru pozițiile sale cu privire la feminism și problemele LGBT, să-și prezinte guvernul și instituțiile ca fiind slabe și incompetente și să minimizeze amenințarea din partea Rusiei, în încercarea de a descuraja aderarea la NATO.

Agenția se va strădui să găsească un echilibru între protejarea împotriva propagandei și încercarea de a controla informațiile disponibile publicului, a spus el. „Acesta nu este Ministerul Adevărului sau un Comitet Informațional de Stat, așa cum am avut în timpul Războiului Rece”, a spus el. „Vrem să protejăm libertatea de opinie în țara noastră”.”

ECHILIBRU, acesta este cuvîntul de bază care face diferenţa între normalitate şi nebunie!


luni, 3 ianuarie 2022

VEŞTI PROASTE DINSPRE MEDIA


 

Anul a început sub semnul restricţiilor, pentru mass-media care renunţă la principala misiune, aceea de a atrage atenţia puternicilor zilei, de frică, sau exagerează propriile probleme pentru a atrage atenţia asupra tirajelor în scădere. Veştile proaste sînt peste tot, fie în Orientul îndepărtat, Mijlociu sau, aici, la botul calului dîmboviţean.

Site-ul de ştiri din Hong Kong CitizenNews a anunţat duminică seara că îşi va înceta activităţile pentru a asigura siguranţa tuturor, la trei zile după ce poliţia a percheziţionat un alt site de ştiri independent acuzat de răzvrătire, informează AFP, preluată de Agerpres.

CitizenNews, un site de ştiri nepartizan, finanţat de utilizatori, fondat în 2017 de un grup de jurnalişti cu experienţă, este unul din cele mai populare instituţii de ştiri online din Hong Kong, cu peste 800.000 de abonaţi pe reţelele sociale.

În cursul anului trecut, CitizenNews a angajat mai mulţi jurnalişti din alte mass-media, întrucît autorităţile şi-au înăsprit controlul asupra presei.

Hong Kong Radio Television a intrat sub controlul liderilor pro-guvernamentali, în timp ce ziarul Apple Daily, pro-democraţie, acuzat că reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale, a fost forţat să se închidă.

La sfîrşitul zilei de duminică, CitizenNews a anunţat cu inima grea că îşi va înceta activitatea marţi şi că site-ul său va fi închis mai tîrziu.

Din păcate, nu ne mai putem strădui să ne transformăm convingerile în realitate fără temeri, din cauza schimbării drastice a societăţii în ultimii doi ani şi a mediului jurnalistic care se deteriorează, potrivit unui comunicat.

Patru din fondatorii CitizenNews sînt foşti preşedinţi ai Asociaţiei Jurnaliştilor din Hong Kong.

China şi-a întărit controlul asupra Hong Kong-ului după protestele masive şi adesea violente pro-democraţie în 2019, inclusiv prin reprimarea presei locale.

Poliţia a făcut miercuri o percheziţie în redacţia site-ului de ştiri StandNews, care a anunţat că se va închide cîteva ore mai tîrziu.

În Orientul Mijlociu, ziarul israelian Jerusalem Post a anunţat luni că site-ul său web a fost spart, un incident pe care l-a calificat drept o ameninţare pentru Israel, transmite Reuters.

În loc să afişeze pagina principală de ştiri, pe site-ul web a apărut o ilustraţie ce părea să amintească de generalul iranian Qassem Soleimani, asasinat într-un atac cu drone în Baghdad în aceeaşi zi, în urmă cu doi ani.

Ilustraţia prezenta un obiect în formă de rachetă pornind dintr-un inel cu piatră roşie purtat pe degetul unui pumn strîns, o referire la un inel distinctiv, pe care îl purta Soleimani. Alăturat se putea citi următorul text, în engleză şi ebraică:'Sîntem aproape de voi acolo unde nu vă gîndiţi'.

The Jerusalem Post, cotidian israelian de limbă engleză, a informat pe Twitter că lucrează pentru a rezolva problema.Sîntem conştienţi de piratarea site-ului nostru web, alături de o ameninţare directă (la adresa) Israelului.

Aplicaţia mobilă a publicaţiei nu părea să fie afectată, iar alte site-uri de ştiri israeliene importante funcţionau normal.

Aceleaşi veşti proaste şi dinspre România: presa autohtonă nu este atacată de nimeni şi nimeni nu doreşte să o suprime. Semna că are un comportament de frecţie la un picior de lemn!

marți, 28 decembrie 2021

JURNALISMUL. ÎN 2021, ÎNFOMETARE. ÎN 2022, REGLEMENTARE ŞI SUPRAVEGHERE!

 

Jurnalismul este o ''profesie cu adevărat riscantă'' în unele state membre ale Uniunii Europene, a declarat vicepreşedinta Comisiei Europene pentru valori şi transparenţă, Vera Jourova, într-un interviu publicat luni de euractiv.cz, adăugînd că ea ''va negocia bilateral cu aceste state'', scrie AGERPRES.


În România, “de la tăcerea surselor intervievate, cărora le e uneori prea teamă să vorbească despre ceea ce știu, la lipsa de transparență a instituțiilor publice sau chiar la politicieni care dau în judecată jurnaliștii pur și simplu pentru că publică adevăruri prea incomode, realitatea meseriei de jurnalist în România anului 2021 poate părea, uneori, desprinsă dintr-un scenariu de film”, se scrie în preambului Raportului „Jurnalismul în 2021: o cursă cu obstacole și cu tot mai puțini câștigători”, al Centrului pentru Jurnalism Independent. Iar ultimul an și jumătate ne-a arătat cît de periculoasă poate fi tăcerea „surselor oficiale”, dar și vîrtejul dezinformării creat de opinia „vîndută” pe post de știre.

În luna septembrie, Comisia Europeană a adoptat un set de recomandări cu privire la protecţia şi siguranţa jurnaliştilor, cu scopul de a asigura condiţii de lucru mai sigure pentru toţi lucrătorii din domeniul media. Vera Jourova doreşte să se înt
îlnească cu reprezentanţii statelor UE pentru a se asigura că aceste recomandări nu vor fi ignorate.

''Vrem ca statele UE să ofere protecţia specială pentru media, de exemplu atunci c
înd jurnaliştii se tem că le sînt piratate computerele'', a spus Jourova în interviu. Această protecţie, sau, mai corect, de nici un fel de protecţie nu se bucură jurnaliştii în România – mai mult!, în instituţiile publice de presă! - atunci cînd le sînt accesate computerele şi descărcate documente private!

În opinia sa, modul în care jurnaliştii s
înt trataţi în Ungaria şi Slovenia este inacceptabil. 'Este împotriva tradiţiei îndelungate a presei libere. Nu trebuie să existe nicio presiune asupra muncii lor, în special din partea politicienilor importanţi'', a susţinut reprezentanta executivului UE.

''În general, sectorul media se află sub o presiune economică enormă. În Slovenia, am văzut că statul decide să înfometeze media publică, poate face asta prin stoparea finanţării'', a subliniat ea.

Media Freedom Act, care va fi introdusă în UE în toamna anului viitor, va avea ca scop creşterea transparenţei în acest sector. Noua legislaţie ar urma să ofere un nivel de protecţie sporit pentru media pe piaţa unică europeană.

''Ne-ar plăcea ca
statele membre UE să aibă o reţea de autorităţi de reglementare independente sau autorităţi de supraveghere independente pentru piaţa media. Astfel de autorităţi ar putea lua măsuri împotriva entităţilor care nu reuşesc să acţioneze în concordanţă cu ideea de pluralism al media'', a explicat Vera Jourova.


În România, presa este “Obosită, în depresie, atacată de oameni politici, dar și de public, hărțuită prin procese de unii, acuzată de alții că e „trompeta” Guvernului, media din România încearcă să își adune puterile pentru a merge mai departe. Pentru că, dacă pandemia ne-a învățat ceva, chiar dacă nu suntem pregătiți încă să ne asumăm lecția, este că avem nevoie de jurnalism, avem nevoie de informații, avem nevoie de oameni care să pună întrebări în numele nostru și să tragă la răspundere autoritățile”, după cum scrie Cristina Lupu, în „Jurnalismul în 2021: o cursă cu obstacole și cu tot mai puțini câștigători” .


Anul 2020 a împărțit mass-media românească în două - cei care s-au chinuit și cei care s-au îmbogățit; cei care au informat și cei care au transformat o criză medicală într-un spectacol grotesc, se afirmă corect în raportul publicat de CJI. Soluţiile salvatoare de genul “eu îmi văd de bucăţica mea” au dus la îmbogăţirea unora şi la erodarea credibilităţii întregii industrii. Mai mult, “Jurnalismul făcut de acasă, de pe canapea, este frustrant și pentru jurnalist, și pentru redacție, și pentru public”.


“Burnout-ul începe să se simtă abia acum,
iar uzura a venit din lupta cu autoritățile, numărul mare de ore muncite, dar și din grozăviile întâlnite pe teren. La uzura psihică s-au adăugat și comentariile din partea publicului. Dintr-o dată, jurnaliștii s-au trezit în poziția de inamici ai poporului. În presă există această suprasolicitare care vine din ritmul inegal de lucru, multe instituții de presă funcționează 24 din 24 și asta îți dă o încărcare suplimentară și o tensiune suplimentară. Problema finanțării, a supraviețuirii afacerii, s-a adăugat și ea situației deja complicate. Pandemia a accentuat și ea depopularea redacțiilor. În primele luni de criză, a crescut volumul de muncă, dar s-au redus salariile și așa mici, uneori cu 30 sau 50%. Mai mult, în unele cazuri, managerii au fost nevoiți chiar să renunțe la reporteri. Contractele de publicitate de la Guvern au contribuit și ele, uneori nejustificat, la scăderea credibilității”.


Televiziunea și radioul public au, de anul acesta, noi conduceri. Este un moment bun ca cele două instituții atât de importante să își afirme independența de politic și să își asume răspunderea care vine din misiunea publică a acestor instituții. Atât TVR, cât și Radioul Public, au expertiza necesară, au resursele și au oameni care să le permită să facă jurnalism. Este nevoie să aibă și voința”.


Acestea sînt, rezumatul şi concluziile desprinse din Raportul editat de CJI. Sigur, raportul a omis fapte şi atitudini particulare instituţiilor publice de presă din România care, dacă nu au probleme majore externe, îşi crează în intern, După cum remarcau şi colegii din TVR, deciziile editoriale se lasă extrem de greu de luat. Şi asta pentru că, la butoanele instituţiilor se regăseşte o castă de şefi şi şefuţi, instalaţi pe viaţă, care încasează de 3 pînă la 5 ori salariul unui realizator tv sau de radio! În condiţiile în care managementul NU se face pe criterii de performanţă, această castă are tot interesul să se conserve, în detrimentul performanţei editoriale. Mai mult, în cele mai multe cazuri, sindicatele funcţionează precum grupurile infracţionale organizate, din care fac parte, noaptea minţii!!!, inclusiv manageri care da, nu-i aşa, sînt tot salariaţi pe durată nedeterminată! Acest mecanism mafiot face ca inechităţile şi abuzurile să persiste în cele două instituţii de presă care adoptă” legea tăcerii”, constrînse, tocmai de melanjul atît de direct şi de toxic cu clasa politică.


Pentru 2022? Aşa cum spuneau şi Cristina Lupu și Ioana Avădani, de la Centrul pentru Jurnalism Independent(CJI), în raportul citat, noi, jurnaliștii și managerii de presă trebuie să începem „curățenia din propria ogradă”, condamnăm derapajele din profesie, pentru că fără solidaritate asumată profesia va continua să se scufunde în irelevanță. Şi ar mai fi ceva: Uniunile şi Asociaţiile profesionale ar trebui să discute serios despre aspectele care conturează şi reglementează profesia, înainte ca “genii politice” din România şi din Uniunea Europeană să reglementeze şi să supravegheze munca jurnaliştilor.


joi, 23 decembrie 2021

ASEDIU PSY-OPS ŞI HIBRID

 


Despre faptul că mass-media este o armă distinctă în noul război hibrid, la fel precum artileria, iar jurnaliştii sînt un fel de operatori ai acestei arme, scriu de ceva vreme. De altfel, presa a constituit o armă redutabilă în mîini dibace, încă din secolul 19! Doar cu mass-media cîştigi bătălia pentru minţile şi sufletele adversarilor tăi, dar şi a propriei populaţii.

România este în mijlocul unui astfel de război şi sîntem, ca de obicei, în pielea goală! Nepregătiţi! „Armata română, admirabil de dezorganizată”, rostea Generalul Berthelot, celebrele cuvinte. Peste decenii, generalul devine stradă, iar instituţia dominantă nu rosteşte nimic! Semn că dezorganizarea vine din noi!

Distorsionarea adevărului nu este o practică nouă. Propaganda și știrile false folosesc în special mediul online și dețin similitudini: ambele sînt metode de denaturare a adevărului, de convingere emoțională, care doresc să instige la acțiune, în majoritatea cazurilor negativă.

Un număr mare de știri false și manipulatoare care difuzează teorii șocante sau ale conspirației schimbă treptat percepția informațiilor. La început, oamenii pur și simplu nu percep dezinformarea, apoi pur și simplu nu o cred, dar ulterior, din cauza emiterii frecvente a unor astfel de materiale, oamenii încep deja să se îndoiască. Anume acesta este scopul pe care vor să-l atingă organizațiile și țările care manipulează cu informațiile.

Știrile false se transformă în prezent într-o problemă de securitate națională, un instrument care poate destabiliza lumea, și a sosit momentul să-l luăm în considerare în contextul securității! Rezultatul poate fi cuantificat în sondaje de opinie.

În toate perioadele pandemice, omenirea s-a confruntat cu dezechilibre psiho-mentale, iar una dintre aceste faţete ale pandemiei de COVID-19 este infopandemia sau patologia informaţională (infosistem patologic), care poate afecta chiar structurile fundamentale ale lumii, afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, într-un interviu acordat AGERPRES. Sociologul Ilie Bădescu susţine că studiile dedicate efectelor infopandemiei sînt astăzi la un nivel avansat, iar informaţiile care zguduie temeliile structurilor de ordine din societate pot fi clasificate în baza scalei de impact folosite în toate studiile. Potrivit directorului Institutului de Sociologie al Academiei Române, situaţia actuală din România generată de infopandemie se află pe o scară de variaţii ale scorului între 3 şi 4, poziţie care trebuie să fie una de alarmă pentru factorii de decizie.

Dezvoltarea fenomenului «fake news» generează o criză pentru societatea contemporană şi ameninţă inclusiv buna funcţionare a democraţiilor liberale, cu riscuri asupra securităţii şi siguranţei naţionale. Există un veritabil bombardament informațional, menit să influențeze deciziile în domeniul securităţii individuale, comercial sau politic. În acest context, dezvoltarea unor abilități media și a unei capacități de a judeca critic, în mod independent, informațiile primite, nu constituie un element educațional de specialitate, dedicat doar celor interesați de științele comunicării sau de științele sociale, ci o provocare de bază pentru fiecare tînăr.

Pe fondul unei crize economice, sociale sau politice, și în contextul manipulărilor de tip fake news, ideologii toxice pot căpăta avînt.

Pe de altă parte, fenomenul fake news este un pericol la adresa democrației, punînd sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei de exprimare, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor în societatea democratică. O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru.

În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate.

Aceasta este o evoluţie periculoasă!

În ultimii 30 de ani, NICI O SINGURĂ PUBLICAŢIE DE POLITICĂ EXTERNĂ nu a mai avut succes pe piaţa de presă din România, publicul fiind „îndrumat” spre can-canul intern, atît la radio cît şi la televiziune! Asta înseamnă o lipsă a culturii internaţionale dar şi de securitate, cu o MARE VULNERABILITATE informaţională şi informativă la nivelul populaţiei! Deşi România este UN STAT ASEDIAT, NU avem o reacţie coerentă de contracarare a războiului PSY-OPS, deşi specialişti de valoare avem!

 

joi, 16 decembrie 2021

JURNALIŞTII ARESTAŢI, UCIŞI ŞI PREMIAŢI

 

Un număr record de 488 de profesionişti din domeniul mass-media se află la închisoare în întreaga lume, deplÎnge organizaţia Reporteri Fără Frontiere (RSF) în bilanţul său anual, care contabilizează totodată un număr de 46 de jurnalişti ucişi, cel mai mic din ultimii 20 de ani, informează AFP, preluată de Agerpres.

"Niciodată după crearea bilanţului anual al RSF în 1995 numărul de jurnalişti aflaţi în detenţie nu a fost at
ît de mare", constată organizaţia nonguvernamentală pentru apărarea libertăţii presei, într-un comunicat publicat joi.

Această majorare puternică, de circa 20% într-un an, "este în principal cauzată de trei ţări": Myanmar, Belarus şi China, a cărei lege asupra securităţii naţionale impusă în 2020 în Hong Kong a provocat o creştere bruscă a numărului de jurnalişti plasaţi în detenţie în acest teritoriu, subliniază RSF.

"De asemenea, niciodată p
înă acum RSF nu a înregistrat atîtea femei-jurnalist aflate în detenţie", în total 60, cu o treime mai multe decît în 2020, subliniază asociaţia.

Chiar dacă bărbaţii constituie în continuare cea mai mare parte a jurnaliştilor aflaţi după gratii în lume (87%), Republica Belarus este ţara care a trimis la închisoare mai multe femei-jurnalist (17) dec
ît confraţi de sex masculin (15).

Cele cinci ţări unde la 1 decembrie se înregistra cel mai mare număr de jurnalişti aflaţi în închisori sînt China (127), Myanmar (53), Vietnam (43), Belarus (32) şi Arabia Saudită (31).

Totodată, numărul de jurnalişti şi profesionişti din mass-media ucişi a atins cel mai scăzut nivel al său din ultimii 20 de ani, cu 46 de morţi, constată RSF. "Această tendinţă în scădere, care s-a accentuat din 2016, se explică în special prin evoluţia unor conflicte regionale (S
yria, Iraq şi Yemen) şi prin stabilizarea fronturilor după anii 2012 şi 2016, extrem de sîngeroase", analizează RSF.

Majoritatea acestor decese s
înt asasinate: "65% dintre cei ucişi sînt luaţi în mod intenţionat drept ţintă şi eliminaţi", denunţă organizaţia.

Mexicul şi Afg
hanistanul rămîn şi în acest an cele mai periculoase ţări pentru jurnalişti, cu 7 şi respectiv 6 jurnalişti ucişi, urmate de Yemen şi de India pe locul trei, cu cîte 4 jurnalişti ucişi în fiecare.

RSF contabilizează de asemenea cel puţin 65 de jurnalişti şi colaboratori ai mass-media reţinuţi ostatici în lume, cu doi mai mulţi ca anul trecut. "Toţi s
înt ostatici în trei ţări din Orientul Mijlociu: Syria (44 de jurnalişti), Iraq (11) şi Yemen (9)", exceptîndu-l pe jurnalistul francez Olivier Dubois, reţinut din aprilie în Mali, detaliază RSF.

Pe de altă parte, în România, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a obținut Marele Premiu al Universității din București la categoria „Alumnus/Alumna” anului. Alte trei premii importante (Cel mai inovator program de studii, Cea mai bună lucrare de licență, Cea mai bună teză de doctorat) au fost decernate profesorilor și studenților FJSC, în cadrul ceremoniei online „Premiile Senatului Universității din București”, desfășurate miercuri, 15 decembrie 2021, se arată într-un comunicat de presă, preluat de siteul www.romania-actualitati.ro.

Decanul FJSC, conf. dr. Antonio Momoc, a declarat că „premiile Senatului UB obținute de studenții și absolvenții Facultății de Jurnalism reprezintă o recunoaștere a calității programelor de studii ale facultății, a muncii de cercetare în științele comunicării și în analiza mass-media depuse de profesori și studenți, a preocupării conducerii facultății pentru dezvoltarea permanentă a ofertei educaționale prin introducerea unor programe universitare inedite. Propunerile conducerii facultății pentru acordarea acestor premii colegilor noștri au avut în vedere competiția internă și modul în care aceste lucrări de cercetare și inovare s-au remarcat în spațiul public.”

Marele premiu „Alumnus/Alumna” al Senatului UB a fost obținut de Monica Ulmanu, absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (specializarea: Jurnalism, promoția 2000-2004), jurnalistă la „The Washington Post” și cîștigătoare a Premiului Pulitzer pentru Jurnalism explicativ în anul 2020 pentru o serie de articole pe tema schimbărilor climatice („2C: Beyond the Limit” - „The Washington Post”).

Premiul „Cel mai inovator program universitar în domeniul Științe sociale” a fost cîștigat de masteratul „Modă, publicitate, consum”, lansat în 2021 de lector univ. dr. Dan Podaru. Programul s-a bucurat de un succes imediat în rîndul studenților și al candidaților, care au apreciat noutatea programului și caracterul său interdisciplinar.

Cea mai bună lucrare de licență din domeniul Științe sociale a fost declarată lucrarea „Activismul studențesc în social media”, autor: Adrian-Vasile Lăzărescu, coordonator: lect. univ. dr. Camelia Cușnir. Lucrarea analizează discursul celor trei federații studențești reprezentative la nivel național (ANOSR, USR, UNSR) pe rețelele de socializare, identificând felul în care este construită în spațiul public online dezbaterea privind problemele de interes pentru comunitatea studențească. Cercetarea contribuie la înțelegerea fenomenului implicării civice a tinerei generații.

Premiul „Cea mai bună teză de doctorat din domeniul Științe sociale” a fost acordat lucrării „Alegerile prezidențiale din România în rețelele de socializare online: Informare, dezinformare, manipulare, fake news”, realizate de asistent univ. dr. Bogdan Oprea, sub coordonarea prof. emerit univ. dr. Mihai Coman. Teza aduce o contribuţie semnificativă la înţelegerea transformărilor din comunicarea politică și social media din România.

Bogdan Oprea a fost și unul dintre invitații emisiunii Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

În link-ul de mai jos puteți urmări ediția din 24/25 mai 2021 a Serviciului de noapte cu Maria Țoghină:

https://www.facebook.com/romaniaactualitati/videos


luni, 13 decembrie 2021

O BREASLĂ… ORIENTATĂ!

 

Mă gîndeam că nu e kosher să scrii despre necazul altuia, mai ales atunci cînd îţi este coleg de breaslă. Am să renunţ la "grosolănii lipsite de haz", şi la "aforismele de bodegă tipic pentru nivelul postărilor de pe Facebook", chiar şi la apelativul "matale", fiindcă nu mă trag de şireturi cu cei mai presus ca mine, chiar şi la "toată Europa"- la adresa căreia mi s-a recomandat "sa nu mai sar imediat la generalizări care sînt dubioase chiar şi pentru România şi Republica Moldova"- iar eu, ca jurnalist, nu ar trebui să "debitez aforisme de crăşmă", toate astea numai ca cititorii mei de la Londra - care se indignează între două traduceri la judecătorie, sau la poliţie,- să fie mulţumiţi pe deplin! Am să renunţ chiar şi la fotografiile licenţioase, spre nemulţumirea unei alte mari majorităţi a cititorilor care preferă să NU citească, dar să pună imaginile postate în context cu... textul! În acest fel, cu audienţa decimată, mă voi sacrifica intelectual pe altarul interesului naţional.

M-am revoltat atunci cînd Iulian Fota a introdus mass-media în Strategia Naţională de Apărare! "Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspîndirea de informaţii false despre activitatea acestora" este considerat, în document, una dintre vulnerabilităţile României. Pe zi ce trece, însă, o spun cu riscul de a deveni un "paria" al breslei, constat că amatorismul, minciuna şi interesele de familie primează în mass-media privată şi publică, deopotrivă!

Consider că e kosher să spun că tendinţele de evoluţie ale securităţii naţionale şi internaţionale pot fi reprezentate, din punctul meu de vedere, pe cinci dimensiuni relevante. Prima, cea a securităţii se manifestă în zona suveranităţii naţionale şi capacităţii de guvernare a statului în contextul evoluţiilor tehnologice specifice erei informaţionale. Aici au mass-media clasice, şi internetul împreună cu reţelele de socializare, cel mai mare impact! Anvergura fenomenului de globalizare, consolidarea influenţelor actorilor non-statali, pe fondul accesului tot mai facil al tuturor categoriilor de utilizatori - state, entităţi non-statale sau indivizi - la produsele tehnologiei de vîrf, constituie principalele repere ale contextului de securitate actual. Diminuarea controlului statului asupra pieţelor comerciale şi ale muncii şi competiţia pentru acces la materii prime şi resurse energetice vor deveni tot mai accentuate în următorii ani. De aceea, va creşte relevanţa dimensiunii economice a securităţii pe fondul globalizării şi al efectelor pe termen mediu şi lung ale crizei financiare. Şi aici regăsim, dacă vrem, importanţa mass-media în contextul interesului naţional! Conflictele, de dimensiuni medii şi mici, vor fi preponderent asimetrice şi se vor desfăşura nu numai în teatrele clasice de operaţiuni, ci şi în spaţii noi precum spaţiul cosmic şi mediul cybernetic. În acest ultim spaţiu, conflictul se derulează chiar cu "artileria grea", iar cine cîştigă lupta în cyber-spaţiu va triumfa şi în media clasică!

O altă dimensiune a securităţii va fi cea demografică, marcată de disparităţile dintre explozia demografică în statele sărace sau în curs de dezvoltare şi fenomenul de îmbătrînire a populaţiei din statele dezvoltate, cu efecte asupra fenomenului migraţiei şi exportului de insecuritate din diferite zone ale globului, chiar aici, din zona Balcanică.

Riscurile ecologice reprezintă o dimensiune din ce în ce mai prezentă pe agenda de securitate a statelor. Creşterea consumului şi dezechilibrele în accesul la resurse, catastrofele naturale şi schimbările climaterice generează consecinţe majore asupra vieţii cetăţenilor şi funcţionării societăţilor. Oglindirea acestui fenomen în mass-media, cu profesionalism şi seriozitate, dincolo de senzaţionalismul panicard, dar şi
susţinerea cu argumente a reformelor instituţiilor statului – DSU - capabile să intervină în astfel de situaţii reprezintă, preponderent, o misiune de bază a posturilor publice!

Accesul facil la date şi informaţii, volumul şi viteza de propagare a acestora, dar şi rata ridicată de "perisabilitate" au devenit realităţi ale lumii în care trăim. Odată cu liberalizarea fluxurilor de informaţii şi comunicare, cunoaşterea nu mai este generată de posesia informaţiei, ci de utilizarea şi împărtăşirea acesteia, pe canale de comunicare adecvate. Din punctul de vedere al mass-media, BULETINUL DE ŞTIRI ar trebui să redevină PRODUSUL PRINCEPS al redacţiilor!

Nu în ultimul rînd, creşterea dependenţei societăţii de comunicaţii sporeşte vulnerabilitatea utilizatorilor în faţa oricăror ameninţări la adresa acestora, iar în ultimii ani, cantitatea de "informaţie agresoare" diseminată asupra României este înspăimîntătoare, cu efect extrem de nociv la adresa valorilor şi intereselor de securitate ale României.

Chiar dacă unii colegi vor fi revoltaţi de aceste observaţii, mi s-a părut kosher să le semnalez, în contrapartidă la "deviaţiile editoriale"
prezente pe la posturile regionale!

marți, 7 decembrie 2021

ROHINGYA VS. FACEBOOK

 

Refugiaţii rohingya au depus luni o plîngere împotriva Facebook şi au cerut despăgubiri de 150 de miliarde de dolari de la reţeaua de socializare pe care o acuză că a permis difuzarea mesajelor de ură care vizează această minoritate etnică pe platforma sa, transmite AFP, preluată de Agerpres.

Plîngerea depusă la o instanţă din California, unde are sediul Facebook, susţine că algoritmii folosiţi de Facebook a favorizat dezinformarea şi ideologiile extremiste care au dus la acte violente în lumea reală.

"Facebook-ul este ca un robot programat cu o singură misiune: să se dezvolte", scriu reclamanţii.

"Realitatea de netăgăduit este că extinderea Facebook, alimentată de ură, diviziune şi dezinformare, a lăsat în urma sa sute de mii de vieţi rohingya devastate", continuă documentul consultat de AFP, mai scrie Agerpres.

Cei mai mulţi dintre rohingya, o minoritate etnică musulmană, s-au refugiat în Bangladesh începînd cu 2017, după ce au fugit de o campanie violentă de represiune în Myanmar, ţară predominant budistă în care sînt consideraţi clandestini, deşi sînt acolo, în multe cazuri, de cîteva generaţii. Refuzînd să se întoarcă în Myanmar dacă nu li se garantează securitatea şi drepturi egale, refugiaţii trăiesc în colibe improvizate şi în condiţii insalubre.

Mulţi Rohingya care au rămas în Myanmar nu beneficiază de cetăţenie şi sînt ţinta violenţelor comunitare şi ale discriminării din partea juntei de guvernămînt.

Plîngerea colectivă depusă luni la San Francisco susţine că algoritmii Facebook împing anumite profiluri de utilizatori spre grupuri şi mai extremiste, o situaţie ideală pentru "conducătorii şi regimurile autocratice".

Organizaţii care apără drepturile omului au criticat de mult timp Facebook pentru că nu s-a implicat suficient în lupta împotriva dezinformării şi a informaţiilor false.

Chiar şi atunci cînd platforma este alertată asupra conţinutului de ură, ea nu acţionează, dau asigurări unii critici, care susţin că astfel de situaţii conduc la persecutarea minorităţilor şi poate chiar afecta rezultatul unor alegeri.

Frances Haugen, o lansatoare de alertă care a părăsit Facebook în luna mai şi a denunţat practicile fostului său angajator, a declarat în faţa Congresului că reţeaua, a cărei companie-mamă a fost redenumită recent Meta, alimentează "violenţa etnică" în unele ţări.

Conform legislaţiei americane, este puţin probabil ca Facebook să fie considerat responsabil pentru mesajele postate de utilizatorii săi. Pentru a evita această capcană legală, plîngerea rohingya evidenţiază faptul că legislaţia din Myanmar, care nu oferă nici un fel de protecţie de acest fel, ar trebui să aibă prioritate.

Contactat de AFP, Facebook nu a reacţionat luni seară la ştirea privind depunerea acestei plîngeri.

sâmbătă, 4 decembrie 2021

ROMÂNIA PE AVARII

 

Au trecut doi ani de la inaugurarea lotului 3 al Autostrăzii Lugoj – Deva. Expertizele tehnice realizate în ultimele luni pe tronsonul de 21 de kilometri arată mai multe deficienţe, care impun, potrivit reprezentanţilor Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), o monitorizare specială a lucrărilor.

În 1 decembrie, CNAIR a scos la licitaţie publică serviciile de urmărire specială comportării construcţiilor din Lotul 3 al Autostrăzii Lugoj – Deva. Tronsonul rutier dintre localităţile Holdea şi Ilia, a fost deschis circulaţiei în decembrie 2019, însă reprezentanţii CNAIR au reclamat atunci calitatea slabă a lucrărilor.

Deci, după ce că nu avem drumuri moderne, cele care sînt, sînt scumpe şi în dorul Lelii! De altfel, după jde ani de parteneriat strategic asumat, generalul american Ben Hodges a subliniat necesitatea infrastructurii în România, în cazul necesității unei intervenții rapide a aliaților. În opinia lui Hodges, „România este centrul de greutate pentru SUA în regiune şi este centru de greutate pentru NATO în regiune”. Sînt trei ţări NATO în bazinul Mării Negre, alături de trei parteneri, pe lîngă adversarul nostru, Federaţia Rusă. România este pe locul I - datorită geografiei, dar şi datorită modului în care operează - cel mai bun din care Alianţa poate face exerciţii”, a spus el. El a vorbit, în contextul eventualelor operaţiuni militare, despre nevoia unei infrastructuri potrivite. „Există cîteva aspecte legate de mobilitate. Unul este infrastructura. Podurile - aveţi podurile peste multele rîuri ale României, mai ales Dunărea? Autostrăzi, tuneluri care permit deplasarea rapidă spre şi în România, cînd aliaţii trebuie să fie vină rapid - susţine infrastructura aşa ceva?”, a spus Ben Hodges.


Deci, am rezolvat-o! Chestia asta cu securitatea, cu NATO şi cu parteneriatul strategic cu SUA o tot ridicam pe gard atunci cînd “dujmanii dujmănoşi ai boborului”, sputnikcii şi wagneriştii ruseşti, spuneau că România arată ca o ţară în service, avariată la toate capitolele.


Să mai spun! Am propus şase teme de reportaj/anchetă regăsite şi în Strategia Națională de Apărare a Țării din iunie 2020. Cele şase teme editoriale sînt: 1) Ameninţarea schimbărilor climatice în România;

2) România – groapă de gunoi; 3) Traficul de persoane; 4) Involuţia demografică a României; 5) România, ţară de emigranţi; 6) De ce credem în fake news.


Cele şase teme alese au un impact major atît asupra cetăţenilor ţării – ascultători de RRA! - , cît şi asupra securităţii României ca stat, la care totă lumea se pricepe, mai ales propagandiştii bine plătiţi. Ceilalţi, fakenewsiştii o fack gratis, de cele mai multe ori din motive de educaţie. Sau de carenţe educaţionale… SRR a fost, după ştiinţa mea, un bastion al adevărului, împotriva fake news ului. Şi acest lucru a fost apreciat de ascultători: cu o cotă de piață de 26,7% la nivel național și cu peste 3,4 milioane de ascultători zilnic, Radio România este lider de piață. Radio România a dovedit că se poate adapta situațiilor dificile și că rămîne un factor de echilibru, credibil, un mediu vital pentru un public care a avut nevoie, mai mult ca oricînd, de informații veridice într-un context sufocat de știri false, teorii ale conspirației și dezinformări concertate.


Trei factori predispun România la consumul de fake news, potrivit specialiştilor: Neîncrederea în stat, firească după mascaradele din ultimii ani; Șocul schimbării, este o lume care s-a prăbușit, care se dezintegrează. Sînt oameni care caută soluții iraționale la probleme foarte grave ale prezentului pentru că relația lor cu realitatea a devenit foarte, foarte dificilă; şi Educaţia precară Avem impresia că ne pricepem la toate.

Sigur, de cele şase teme ar trebui să se ocupe posturile publice de radio şi televiziune pentru că, nu-i aşa, sînt teme de interes major pentru siguranţa naţională. Dar, în primul rînd ar trebui să se ocupe CSAT-ul şi păcăliciul cu România educată. Vă mai amintiţi? Unul cu nume… îmi scapă acum! Sîntem pe avarii, prieee-teee-neee! Pe avarii!



sâmbătă, 27 noiembrie 2021

RADIO ROMÂNIA POATE FI ÎN AVANGARDA COMUNICĂRII ÎN SITUAŢII EXCEPŢIONALE

 


În ultimii ani, Radio România Actualităţi s-a dovedit principalul canal de informare a publicului în situaţii excepţionale şi de urgenţă. Informaţii corecte, în slujba cetăţeanului, verificate şi corecte, transmise fără panică şi crize de isterie. Pandemia a demonstrat acest lucru!

Odată cu izbucnirea conflictelor din Afghanistan şi Iraq, la nivelul postului s-a creat un nucleu de corespondenţi de război care au transmis, timp de 17 ani, ştiri şi reportaje din locurile cele mai fierbinţi ale planetei. Pentru profesionalismul de care a dat dovadă, pentru corectitudinea informaţiei transmise şi pentru suportul mediatic oferit, nucleul amintit a fost distins cu Medalia de Onoare a Marelui Stat Major General al Armatei.

În anul 2006, s-a format un nou grup, de reporteri speciali, care să acopere situaţiile de urgenţă la nivel naţional. Acest grup a fost prezent în ultimii ani, la toate marile inundaţii care au avut loc pe teritoriul României, chiar pe aliniamentul stîng al Prutului, în satele inundate din Republica Moldova, alături de echipele de salvatori şi Armata Naţională, dar şi alături de detaşamentele româneşti care au intervenit pentru salvarea de vieţi, animale şi bunuri din raioanele Hînceşti şi Cantemir şi la consolidarea de diguri. Ambiţia acestui grup este înfiinţarea oficială, la nivelul structurii radioului public a unei "Forţe de Reacţie Rapidă" în situaţii excepţionale, în parteneriat direct cu IGSU, parteneriat dorit şi de aceştia.

Scopurile anunţate ale acestui QRF mediatic sînt trei: creşterea vitezei de intervenţie la dezastre a reporterilor speciali ai RRA, contracararea mediatică - prin utilizarea jurnalismului multimedia! - a avalanşei de ştiri senzaţionale şi negative promovate de televiziunile de ştiri în cazul situaţiilor de urgenţă, precum şi obţinerea unui spaţiu de emisie în grila de programe pentru o emisiune permanentă de informare şi educare a publicului larg pentru situaţii de urgenţă, precum şi formarea şi promovarea culturii de securitate la nivelul ascultătorului de radio şi utilizatorului de internet.

Într-o lume tot mai tensionată şi plină de situaţii neprevăzute care dau vieţile peste cap, Noul Consiliu de Administraţie al SRR s-ar putea apleca asupra acestui proiect!

Corespondenţii de criză sînt cei care plătesc un preţ mare pentru ca publicul să poată fi informat corect. Mii dintre colegii noştri şi-au pierdut viaţa în ultimii 30 de ani. Aşa stînd lucrurile, corespondenţii depun eforturi de a se profesionaliza, de a dobîndi competenţe în materie de securitate şi apărare, iar conducerea mass-media internaţionale, marile organizaţii de jurnalişti, Institutul Internaţional pentru Protecţia Jurnaliştilor, au elaborat proceduri pentru a asigura securitatea jurnaliştilor trimişi în medii ostile, în măsura în care este posibil, au facilitat accesul la cursuri şi traininguri de specialitate, au achiziţionat materiale de siguranţă pentru reporteri, de la veste de protecţie, la balize de semnalizare şi maşini blindate. În jurul acestei nevoi, s-a dezvoltat o adevărată mică industrie: firme, sau ong-uri specializate în traininguri focusate pentru jurnalişti, firme de pază şi protecţie pentru jurnalişti, maşini şi convoaie de presă, firme sau ateliere care confecţionează maşini blindate, firme şi ateliere care confecţionează veste anti-glonţ şi căşti de protecţie pentru jurnalişti, companii care comercializează aceste protecţii! Responsabilitatea aparţine, însă conducerilor organizaţiilor de media. BBC a întocmit cel mai complet îndrumar pentru astfel de misiuni, preluat şi îmbunătăţit de toate marile corporaţii de media din lume. Acesta conţine observaţii de bun simţ, trecute, de-a lungul multor ani de experienţă proprie în „caietele cu lecţii învăţate”. Este clar că activitatea de reporter, corespondent special, jurnalist de criză, sau oricum s-ar numi el în interiorul unei redacţii, este o profesie în sine! Înmulţirea situaţiilor de urgenţă şi extinderea ariilor mediilor ostile, creşterea numărului şi intensităţii ameninţărilor la adresa comunităţilor, apariţia de noi riscuri şi vulnerabilităţi, impune tratarea cu maximă seriozitate a acestei specializări. Facultăţile de jurnalistică din România nu au specializarea: reporter special. Nici corespondent de război. Există, însă, posibilitatea specializării ulterioare prin intermediul cursurilor de specialitate.

Reporterii speciali sînt o categorie considerată costisitoare: salarii mai mari decît media, echipamente speciale, cursuri o dată pe an, deplasări lungi cu costuri pe măsură. Ei sînt, însă, o consecinţă a lumii în care trăim şi a nevoii de informare permanentă, corectă şi rapidă a consumatorului de informaţie. Inexistenţa lor ar face lumea media, poate, mai liniştită, dar mult mai periculoasă şi expusă riscurilor!


 

luni, 22 noiembrie 2021

FRICA ŞI MEDIA PUBLICE DE AZI

 

Astăzi, mi-am propus să vorbesc despre frică şi media publice, radioul şi televiziunea. Nu ştiu dacă va interesa pe cineva, cu atît mai puţin pe şefii noştri, dar eu îmi voi re-alimenta orgoliul de a putea vorbi calm despre frică! Pentru că, după toate cele trăite şi văzute în ultimul an, în media publice din România, o întrebare pare să revină, din ce în ce mai des, ca o obsesie, în mintea şi pe buzele fiecăruia dintre noi: „Ce e mic, rău, negru, urît şi bate la uşă”? Răspunsul e la fel de neprietenos: „Viitorul”!


Dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, sau seara, cînd obosit de viermuiala de peste zi ţi-ai dori o lume numai a ta, constaţi cu amărăciune că tranziţia în care te zbengui nu e ceva trecător, că existenţa e ceva la limita hazardului şi că singurele certitudini sînt, şi de acum încolo, schimbarea şi nesiguranţa! Analiştii şi observatorii afirmau prompt că după 11 septembrie 2001 lumea nu va mai fi aceeaşi. Şi chiar nu mai este lumea pe care o ştiam! Societatea românească contemporană pare să-şi fi pierdut busola şi minţile! Lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine. Şi, mai presus de toate, constaţi cu amărăciune, că nici nu ai cui să spui, să mărturiseşti, temerile şi angoasele tale. Eşti singur, într-o societate de oameni singuri, care-şi vede fiecare de propria luptă pentru supravieţuire. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, compasiunea apare mai rar.

România este un mediu propice propagării zvonurilor. Presa din România este oglinda societăţii. Ori, într-o societate destructurată, presa este aşişderea! După o perioadă de pionierat în care jurnalismul românesc a însemnat mai mult terapie post-comunistă, iată că a venit „timpul profesionismului”, ar spune deontologii. Mass-media s-a împărţit, destul de repede în trusturi, corporaţii şi presă locală.

Corporaţiile la rîndul lor, sînt de două feluri: cele străine şi cele cu capital românesc. Pentru consumatorul de media din România, însă, acestea nu sînt decît de două feluri: bune şi proaste! Puţin îi pasă de interesele trusturilor care se află în spatele ştirilor sau campaniilor de presă. Nici nu are timp să se gîndească la aest lucru. Îşi dă seama totuşi că actul jurnalistic este din ce în ce mai slab. La televizor urmăreşte, sau varianta mişcată a tabloidelor, sau false vedete, pline de ifose, grasiate şi tîmpe care pun întrebări prestabilite cu grijă în aşa fel încît discuţia din studiourile televiziunilor de ştiri să nu cumva să alunece într-o direcţie care nu mai este convenabilă proprietarului. Jurnalismul de slabă calitate este o realitate! O realitate întreţinută chiar de breasla noastră! Din păcate! Organizaţiile de media, atîtea cîte sînt, puţine, nu pot influenţa, şi nici nu şi-au propus, actul jurnalistic. Şi asta pentru că, ani de zile, deontologii presei româneşti au încercat să ne convingă că presa nu mai este cureaua de transmisie între societate şi conducători! Presa are menirea primordială de a distra! Ori pentru distracţie, nu e nevoie de multă specializare! Aşa au dispărut cea mai mare parte dintre specialiştii presei autohtone. A fi jurnalist specializat pe justiţie, securitate, economie, cultură, era sinonim cu a fi jurnlist comunist! Presa centrală, economică, culturală, sportivă, a atras o mică parte dintre jurnaliştii specializaţi. Restul, însă, s-au pierdut în noul mecanism de a face presă în România. Presa locală este cea mai afectată de aceste transformări. În ultimii ani, ziarele şi-au redus numărul şi tirajele, proprietarii au „sărăcit”, ziariştii locali au devenit mai vulnerabili şi mai puţini. Despre independenţa presei se vorbeşte numai la şcoală! Dacă vei căuta, rar vei găsi în provincie un jurnalist care să-ţi spună că e specializat pe un anumit domeniu. Cei mai mulţi au în portofoliu mai multe domenii, majoritatea fără nici o legătură între ele. Un specialist, evident, costă! Ori, în presa locală salariile sînt la limita supravieţuirii, iar oferta de candidaţi impresionantă. Noile facultăţi de jurnalistică au pregătit, în ultimii ani, forţă de muncă pentru această „industrie”. Este, însă, mult mai comod şi mai spectaculos să scrii o ştire despre chiloţii vînzătoarei din colţ, decît despre promovarea culturii de securitate.În aceste condiţii, profunzimea actului jurnalistic a dispărut aproape definitiv, iar presa se face vinovată, şi ea, de situaţia gravă în care a ajuns societatea românească. 

Criza prelungită în care ne aflăm impune „naşterea” unor jurnalişti de criză. Radio România Actualităţi ar putea fi una dintre extrem de puţinele instituţii de media din ţară care ar putea investi în crearea unui „corp propriu” de „afgani arabi”, jurnalişti de criză, de reportaj şi anchetă, cu atitudine şi echidistanţă!

Radioul public (SRR) este singurul care acoperă complet întregul teritoriu al României şi este de importanţă strategică, dată fiind transmisia prin relee şi în mai multe lungimi de undă. Dar, ce ne facem că vine peste noi digitalizarea care răspunde direct noilor tendinţe de ascultare din piaţă! Un serviciu public media joaca un rol important in discursul democratic în toate ţările europene şi reflectă maturitatea democraţiei. Strada îşi caută vocea, îşi încearcă forţele, caută să recupereze mesajul critic după decenii de somnolenţă. Piaţa informaţiei de interes public de la noi este în criză şi asistăm la o degradare a informaţiilor din spaţiul public sufocat de propagandă şi PR.

Editorii se bucură de suficientă independenţă numai atîta timp cît protejează interesele managerilor lor, unii obscuri şi instalaţi în funcţii pe alte criterii decît cele profesionale, şi ale partenerilor acestora. Mai multă audienţă nu înseamnă tabloidizare! Lipsa resurselor financiare pentru jurnalismul de investigaţie însă, reduce sever independenţa posturilor publice. Publicistic vorbind. Administrativ, concursurile pentru ocuparea posturilor cheie sînt, uneori amînate cît de mult posibil, pentru că o persoană cu o poziţie interimară este mai uşor de controlat. Cu toate acestea, simpla înlocuire a conducerii, fără adoptarea unei noi legi privind serviciile publice de radio şi televiziune, nu va aduce îmbunătăţiri majore. Din dorinţa de a face audienţă şi de a concura cu posturile private, în detrimentul serviciului public, din decizie managerială s-a pus toată publicistica produsă de media publică – mă refer la documentar, reportaj, investigaţii, emisiuni informative – pe plan secundar. Asta e o problemă pentru că publicul te votează pentru content şi nu pentru cum ştii tu să pupi dosul superiorilor pentru obţinerea de buget.

În pofida Statutului Jurnalistului din cele două instituţii publice şi a contractelor colective de muncă care garantează drepturile angajaţilor, profesionişti respectaţi au fost eliminaţi pentru ca au refuzat să cedeze presiunilor de tot felul la care au fost supuşi în interior. Atmosfera s-a deteriorat grav. Acest mediu degradat, caracterizat de suspiciune, tensiuni şi teamă este una dintre “realizările” politice şi sindicale din media publice. Frica(de reformă?) păzeşte bostănăria!



vineri, 5 noiembrie 2021

SĂ SPUNEM LUCRURILOR PE NUME

 

Radioul şi Televiziunea publice se află într-o situaţie fără precedent. Mii de profesionişti oneşti, aflaţi în slujba publicului se află în pericol de a nu-şi primi salariile. Asta nu pentru că nu ar exista bani în cele două bugete, ci pentru simplul fapt că nu are cine să semneze pentru ei. Cele două instituţii nu au conducător! Cele două instituţii, de importanţă deosebită pentru siguranţa naţională au fost abandonate. Pentru rezolvarea acestei situaţii ar pute fi convocat (în extremis!) un CSAT! Dar, cine să-l convoace? Cine a convocat un CSAT pentru pandemie? Tot la fel va fi şi cu SRR şi SRTV!

Vina o poartă clasa politică conducătoare care timp de mai multe luni a interpretat un balet greţos cu funcţiile de conducere în cele două instituţii, prelungind interimatele la nesfîrşit. Amestecul politicului în instituţiile media de stat, timp de zeci de ani, a dus şi la apariţia sinecurilor şi obedienţei, la conservarea cu orice preţ a privilegiilor unora, la sindicate mediocre şi trufaşe care au mimat ani de zile lupta sindicală pînă la “rezolvarea” unor salarii de mizerie la marea majoritate a angajaţilor. Acest amestec instituţional nu se mai poate opune, nu mai poate fi o voce de luat în seamă în dialogul cu politicienii şi acceptă orice mojicie venită de sus în jos.

Sindicatele au mimat lupta. Opoziţia faţă de puterea politică a fost mimată prost, atunci cînd nu a lipsit cu desăvîrşire, posturile teritoriale s-au întrecut în PR politic şi administrativ, abandonînd jurnalismul. În aceste condiţii, politicienii ne-au călcat pe gît cum au ştiut mai bine! Este un fel de război de tatonare între mass-media de stat şi politicieni. Ei se prefac că sînt preocupaţi, noi, ca instituţii, ne prefacem că vrem să evoluăm. Nu, nu vrem! Pentru că transformarea şi evoluţia pot însemna, de cele mai multe ori, Revoluţie!

Jurnaliştii oneşti nu au timp de propria persoană şi de propriile interese. De-a lungul timpului, între profesionişti s-au strecurat şi curve, hoţi, profitori şi escroci care aveau nevoie de statut social şi şi-au asociat numele cu instituţiile publice. Ei sînt acum deosebit de vocali, pentru că duc acasă salarii de două-trei ori mai mari decît un realizator onest şi profesionist. Umilinţa şi bătaia de joc a politicienilor faţă de instituţiile noastre l-i se datorează în foarte mare măsură. Alături de claunii ăştia din viaţa noastră politică, ei sînt cei care nu doresc reforma instituţiilor media de stat. Ei sînt cei care stau ascunşi, sau urlă din toţi bojocii în numele salariaţilor, cu gîndul la bancomat! Ei sînt cei care acceptă fără să riposteze tot simulacrul de modificare a Legii 41. Cred că ar trebui ca profesioniştii adevăraţi, cu experienţă să propună propriul NOSTRU proiect de lege. Şi să ne batem să-l obţinem! Putem pune o presiune incredibil de mare pe clasa politică prin propriile noastre mijloace! Dacă ne dorim!

Eu nu sînt parte din nici un sindicat. M-am retras în urmă cu mulţi ani cînd am constatat că sindicatul în care am aterizat nu era decît un grup de interese pur personale, condus de nişte profitori şi oportunişti (Dar, există manageri care sînt membri de sindicat!). Nu deţin nici un privilegiu. Nu am salariu de merit. Am deţinut pentru doi ani şi jumătate o funcţie de redactor şef cu delegaţie, care mi-a deschis ochii larg, dar nu mi-a închis gura. Nu pot să accept să mă prefac că nu se întîmplă nimic doar pentru a nu expune public instituţia în care lucrez! Cum nu sînt deacord cu simulacrul de protest de astăzi, cu pahare cu apă rece, ascunşi pe străduţe lăturalnice. E doar un mijloc de a bifa o acţiune care să justifice “lupta sindicală” şi trebuie să fii extrem de conectat la problemă să bagi de seamă astfel de glume. În ultima videoconferinţă, Liviu Popescu a rostit nişte adevăruri. Mulţi l-au luat în “balon” pentru că au convingerea fermă că nimic, dar nimic nu se va schimba!

Dar, probabil, nu a ajuns cuţitul la osul profesioniştilor oneşti…